SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. PROCEDURA INSOLVENTEI. ANTRENAREA RASPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE A DEBITOAREI INTREPRINDERE FAMILIALA.
- art.29 alin.2 si 31 din O.U.G. nr.44/2008;
- art.138 lit.a, c si e din Legea nr.85/2006.
In conformitate cu prevederile art.29 alin.1 din OUG 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, "intreprinderile individuale si intreprinderile familiale se constituie printr-un acord de constituire, incheiat de membrii familiei in forma scrisa, ca o conditie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele si prenumele membrilor, reprezentantul, data intocmirii, participarea fiecarui membru la intreprindere, conditiile participarii, cotele procentuale in care vor imparti veniturile nete ale intreprinderii, raporturile dintre membrii intreprinderii familiale si conditiile de retragere, sub sanctiunea nulitatii absolute".
Art.31 din aceeasi ordonanta de urgenta prevede : "Membrii intreprinderii familiale sunt comercianti persoane fizice de la data inregistrarii acesteia in registrul comertului si raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant in exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, corespunzator cotelor de participare prevazute la art. 29 alin. (1)."
In speta, solutia judecatorului sindic de respingere a cererii lichidatorului judiciar, intemeiata pe prevederile art.138 lit.a, c si e din Legea 85/2006, pe considerentul ca nu se poate stabili o legatura de cauzalitate intre faptele descrise si starea de insolventa a debitoarei S. S. I. F. , a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Dupa cum rezulta din prevederile art.29 alin.1 si 31 din OUG 44/2008, enuntate mai sus, membrii intreprinderilor familiale raspund cu propria avere pentru toate datoriile contractate de intreprinderea familiala, daca patrimoniul de afectatiune al debitoarei nu este suficient pentru acoperirea debitelor.
Drept urmare, lichidatorul judiciar nu trebuie sa dovedeasca ca paratii, cu rea credinta au dispus continuarea activitatii, fapt ce a dus la cresterea pasivului si ca au folosit bunurile intreprinderii familiale in interes personal, raspunderea membrilor intreprinderii familiale fiind, conform art.31 din OUG 44/2008, solidara si indivizibila cu aceea a intreprinderii familiale.
Mai mult, instanta a retinut si ca lichidatorul judiciar nu a identificat nici un bun in proprietatea intreprinderii falite iar, pe de alta parte, paratii intimati au recunoscut debitul prin actul intitulat "Declaratie" din data de 18.03.2011, prin care s-au si obligat sa il achite in totalitate, insa perioada propusa, de 10 ani, nu a fost aprobata de creditori.
Este astfel neintemeiata sustinerea intimatilor parati in sensul ca invocarea dispozitiilor art.29 al.1 coroborat cu art.31 din OUG 44/2008 nu poate fi retinuta, din moment ce nu s-au identificat cauze sau imprejurari concrete, dovedite pentru care sa se dispuna raspunderea solidara si indivizibila a fostilor administratori.
Decizia nr.854/C/06.12.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.647 din 10.04.2012 Tribunalul Satu Mare a respins cererea formulata de lichidatorul judiciar al falitei S. S. I. F., C. LJ 2000 SPRL, cu sediul in S. M., str. I. S., nr.13, jud. S. M. impotriva paratilor S. S. si S. M., cu domiciliul procedural ales in S. M. , str. R. , nr.20, jud. S. M. , pentru angajarea raspunderii patrimoniale.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prin prezenta actiune de natura contencioasa, paratii au fost chemati in judecata pentru a fi obligati sa suporte o parte din averea falitei, in temeiul art. 138 lit.a), c) si e) din Legea nr. 85/2006. Din motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca incidenta acestor prevederi legale a fost sustinuta de reclamant in considerarea faptului ca paratii nu au predat actele contabile ale societatii si au dispus continuarea activitatii chiar daca debitoarea a inregistrat pierderi si datorii de dateaza din perioada 2008-2009.
In legatura cu aceste sustineri, judecatorul sindic a constatat ca faptele cauzatoare de prejudicii expuse de lichidatorul judiciar nu pot fi retinute in sarcina paratului, intrucat nu se poate stabili o legatura de cauzalitate intre faptele descrise si starea de insolventa a debitoarei.
Simpla continuare a activitatii societatii, chiar in ipoteza in care se evidentiaza ca aceasta ar determina intrarea in insolventa, nu este suficienta pentru aplicarea art.138 lit.c), fapta devenind culpabila doar in ipoteza in care continuarea activitatii se realizeaza in interes personal, ceea ce presupune obtinerea de venituri in favoarea paratilor, fapt ce nu a fost probat in cauza.
Nu s-au relevat in cauza imprejurari de fapt concrete din care sa rezulte continuarea activitatii societatii in interesul personal al paratilor si nici faptul ca acestia au ascuns sau folosit in interes propriu bunurile societatii, nefiind administrata nici o proba in acest sens.
Pentru aceste considerente, avand in vedere probele administrate in cauza, judecatorul sindic a constatat ca elementele raspunderii patrimoniale reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006, prin raportarea la dispozitiile art.998 Cod civil privind raspunderea delictuala, nu sunt intrunite in privinta paratilor, astfel ca, in temeiul art. 11, art.138 din Legea 85/2006, judecatorul sindic a respins cererea formulata de lichidatorul judiciar ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentintei, a declarat recurs recurentul lichidator C. LJ 2000 SPRL - lichidator judiciar al debitoarei I. F. S. S., solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii recurate in sensul admiterii cererii privind angajarea raspunderii materiale a fostilor administratorilor statutari ai falitei, S. S. si S. M.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica.
Instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la dispozitiile art. 29 coroborat cu art. 31 din OUGR 44/2008.
In speta nici nu e nevoie sa se dovedeasca ca paratii cu rea credinta au dispus continuarea activitatii fapt ce a dus la cresterea pasivului si totodata au folosit bunurile intreprinderii in interes personal intrucat legiuitorul prin art.31 din OUGR 44/2008 a statuat ca membrii intreprinderii familiale, raspund cu propria avere pentru toate datoriile contractate de intreprinderea familiala, daca patrimoniul de afectatiune a debitoarei nu este suficient pentru acoperirea debitelor.
Pana la aceasta data nu a identificat nici un bun in proprietatea falitei - Paratii au recunoscut debitul prin actul intitulat"Declaratie" din data de 18.03.2011, prin care s-au si obligat sa-1 achite in totalitate, insa perioada propusa, de zece ani, nu a fost aprobata de creditori.
In alta ordine de idei, apreciaza faptul ca, prin probele administrate, a dovedit reaua credinta a intimatilor parati, astfel:
- acestia au dispus continuarea activitatii desi debitoarea a inregistrat pierderi, fapt ce a dus la cresterea pasivului. Ex:Din Declaratia de creanta depusa de DGFP S. M. , rezulta ca datoriile debitoarei sunt din perioada 2007-2009 si reprezinta in special TVA , ca urmare a vanzarii unor bunuri; din Declaratia de creanta depusa de Primaria S. M., rezulta ca debitoarea datoreaza bugetului local, impozit auto pentru perioada 2009-2011;
- din Declaratiile 200 si 204 din 2009 rezulta faptul ca intreprinderea Familiala a inregistrat pierderi de peste 10.000 lei, insa debitoarea a realizat in 2010, venituri de circa 149.000 lei, astfel ca daca intimatii parati ar fi fost de buna credinta ar fi achitat obligatiile catre bugetul local si central;
- din Registrul Jurnal de incasari si plati pe anul 2010, rezulta faptul ca la sfarsitul anului debitoarea avea un stoc de marfa de 44.653,75 lei, bunuri care nu se mai regasesc in patrimoniul acesteia si nici nu s-au intocmit acte de valorificare a acestora si de justificare a sumelor incasate. Putem concluziona, raportat la afirmatiile intimatilor parati ca debitoarea nu are nici un bun in proprietate , ca intimatii paratii ori folosesc si in prezent aceste bunuri in interes personal, ori au valorificat bunurile, iar sumele de bani si le-au insusit in dauna creditorilor, nefiind inregistrate in contabilitate in cauza fiind incidente dispozitiile legii privind evaziunea fiscala;
- in aceeasi situatie se afla si autoturismul, proprietatea debitoarei, pentru care nu au achitat impozitele legale care nu se stie nici in prezent unde este.
Avand in vedere cele de mai sus, precum si cele indicate in actiunea introductiva, a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii recurate in sensul admiterii cererii asa cum a fost formulata.
In drept a invocat dispozitiile legale mentionate in recurs.
Intimatul reclamant prin intampinare a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecata.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in baza prev.art.3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta C. LJ 2000 SPRL ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente :
In conformitate cu prevederile art.29 alin.1 din OUG 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, "intreprinderile individuale si intreprinderile familiale se constituie printr-un acord de constituire, incheiat de membrii familiei in forma scrisa, ca o conditie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele si prenumele membrilor, reprezentantul, data intocmirii, participarea fiecarui membru la intreprindere, conditiile participarii, cotele procentuale in care vor imparti veniturile nete ale intreprinderii, raporturile dintre membrii intreprinderii familiale si conditiile de retragere, sub sanctiunea nulitatii absolute".
Art.31 din aceeasi ordonanta de urgenta prevede : "Membrii intreprinderii familiale sunt comercianti persoane fizice de la data inregistrarii acesteia in registrul comertului si raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant in exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, corespunzator cotelor de participare prevazute la art. 29 alin. (1)."
In speta, solutia judecatorului sindic de respingere a cererii lichidatorului judiciar, intemeiata pe prevederile art.138 lit.a, c si e din Legea 85/2006, pe considerentul ca nu se poate stabili o legatura de cauzalitate intre faptele descrise si starea de insolventa a debitoarei S. S. I. F. , a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Dupa cum rezulta din prevederile art.29 alin.1 si 31 din OUG 44/2008, enuntate mai sus, membrii intreprinderilor familiale raspund cu propria avere pentru toate datoriile contractate de intreprinderea familiala, daca patrimoniul de afectatiune al debitoarei nu este suficient pentru acoperirea debitelor.
Drept urmare, lichidatorul judiciar nu trebuie sa dovedeasca ca paratii, cu rea credinta au dispus continuarea activitatii, fapt ce a dus la cresterea pasivului si ca au folosit bunurile intreprinderii familiale in interes personal, raspunderea membrilor intreprinderii familiale fiind, conform art.31 din OUG 44/2008, solidara si indivizibila cu aceea a intreprinderii familiale.
Mai mult, instanta a retinut si ca lichidatorul judiciar nu a identificat nici un bun in proprietatea intreprinderii falite iar, pe de alta parte, paratii intimati au recunoscut debitul prin actul intitulat "Declaratie" din data de 18.03.2011, prin care s-au si obligat sa il achite in totalitate, insa perioada propusa, de 10 ani, nu a fost aprobata de creditori.
Este astfel neintemeiata sustinerea intimatilor parati in sensul ca invocarea dispozitiilor art.29 al.1 coroborat cu art.31 din OUG 44/2008 nu poate fi retinuta, din moment ce nu s-au identificat cauze sau imprejurari concrete, dovedite pentru care sa se dispuna raspunderea solidara si indivizibila a fostilor administratori.
In consecinta, raportat la prevederile exprese ale art.29 al.1 si 31 din OUG 44/2008 si avand in vedere raportul lichidatorului judiciar care retine ca si cauza a insolventei intreprinderii familiale continuarea activitatii in interes personal, desi aceasta ducea in mod vadit la incetare de plati, Curtea de Apel , in temeiul prevederilor art.312 Cod procedura civila raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila, art.29 al.1 si 31 din OUG 44/2008, a admis ca fondat recursul declarat de recurentul lichidator C. LJ 2000 SPRL - lichidator judiciar al debitoarei I. F. S. S. in contradictoriu cu intimatii parati S. S. si S. M. , impotriva sentintei nr.647 din 10.04.2012 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, pe care a modificat-o in totalitate in sensul ca a admis in parte actiunea formulata de lichidatorul judiciar si, in consecinta a obligat in solidar pe paratii S. S. si S. M. sa aduca la masa credala a I. F. S. S. suma de 90.280 lei, reprezentand totalul creantelor inscrise in tabelul definitiv consolidat al creantelor debitoarei.
Referitor la cheltuielile de lichidare solicitate, in cuantum de 3000 lei plus TVA, instanta de recurs a respins aceasta solicitare a lichidatorului recurent, cu motivarea ca, raportat la obiectul prezentei cauze, cerintele art.4 din Legea 85/2006 nu sunt indeplinite.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.