REVENDICARE. PRESCRIPTIA ACHIZITIVA. POSESIA
ANTERIOARA ANULUI 1974. CONSECINTE. Faptul ca terenul litigios era evidentiat in registrul agricol la rubrica
deschisa pe numele vanzatorului, in anul 2003, si ulterior trecut in certificatul de
mostenitor la decesul acestuia, nu paralizeaza institutia uzucapiunii de 30 ani, opusa
de parat si reglementata de art.1890 Cod civil.
In mod corect instanta de apel a retinut ca la data inceperii prescriptiei
achizitive, respectiv in anul 1970, terenul in litigiu putea fi obiect al proprietatii
private, iar imposibilitatea transmiterii terenurilor prin acte juridice, instituita de
art.30 din Legea nr.58/1974 si art.44 din Legea nr.59/1974, nu a condus direct
la imposibilitatea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune si nici la
intreruperea cursului acestei prescriptii.
(Decizia civila nr.3/R din 9 ianuarie 2006 pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti).
Prin sentinta civila nr.797 din 2 iulie 2004, Judecatoria Curtea
de Arges a admis in parte actiunea formulata de reclamantul A.P.
impotriva paratului A.A. care a fost obligat sa-i lase in deplina proprietate
si posesie terenul in suprafata de 3.393 mp., categoria de folosinta livada
cu iarba, asa cum a fost identificat in schita anexa la raportul de expertiza
tehnica efectuat in cauza.
Apelul declarat de parat, in care a invocat motive de
nelegalitate si netemeinicie, a fost admis de Tribunalul Arges, prin decizia
civila nr.572 din 16 mai 2005, cu consecinta schimbarii sentintei atacate,
in sensul respingerii actiunii, cu obligarea reclamantului la plata
cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut in esenta ca
actiunii in revendicare formulata de catre reclamant, paratul i-a opus
calitatea sa de proprietar in conditiile art.1846, 1947 Cod civil, in baza
conventiei incheiata cu defunctul A.P.P., in anul 1970 si faptul posesiei
din acelasi an la zi, aspect confirmat de proba testimoniala administrata
in cauza.
Potrivit prevederilor art.1837 Cod civil, "prescriptia este un
mijloc de a dobandi proprietatea sau de a se libera de o obligatie, sub
conditiile determinate prin aceasta lege", in cauza paratul a exercitat
asupra terenului in litigiu, incepand cu anul 1970 si pana in prezent, peste
30 ani, o posesie utila, netulburata, neviciata si sub nume de proprietar,
aflandu-se in situatia stipulata de textul de lege suscitat.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs in termen legal
reclamantul A.P. si intervenienta in interesul reclamantului, A.M.M.,
sustinand in esenta ca in cauza nu a intervenit uzucapiunea de 30 ani,
intrucat chitanta a fost intocmita in anul 1980 si nu in anul 1970, cum
gresit s-a retinut; terenul in litigiu nu a iesit niciodata din patrimoniul
vanzatorului A.P.P., intrucat la data dezbaterii succesiunii, in anul 2003,
aceasta suprafata era inclusa in registrul agricol, fiind introdusa in masa
succesorala. De asemenea, instanta de apel nu a avut in vedere aparitia
Legilor nr.58 si 59/1974, care au intrerupt cursul prescriptiei.
Curtea de Apel Pitesti a respins ca nefondata aceasta cale de
atac, prin decizia civila nr.3/R din 9 ianuarie 2006, obligandu-l pe
reclamant la plata cheltuielilor de judecata .
Analizand recursul, in limita motivelor formulate, instanta de
recurs, a constatat ca situatia de fapt, cu referire la chitanta intocmita in
anul 1970, reprezinta un motiv de netemeinicie, care nu mai poate fi
analizata in acest stadiu procesual (si ca urmare a abrogarii prin O.U.G.
nr.138/2000 a disp.art.304 pct.11 Cod procedura civila), ramanand
castigata cauzei .
In legatura cu cel de-al doilea motiv de recurs, s-a retinut ca
este nefondat, intrucat faptul ca terenul litigios era evidentiat in registrul
agricol la rubrica deschisa pe numele vanzatorului, in anul 2003, si
ulterior trecut in certificatul de mostenitor la decesul acestuia, nu
paralizeaza institutia uzucapiunii de 30 ani, opusa de parat si
reglementata de art.1890 Cod civil.
Ultimul motiv de recurs, de asemenea a fost privit ca
neintemeiat, deoarece in mod corect instanta de apel a retinut ca la data
inceperii prescriptiei achizitive, respectiv in anul 1970, terenul in litigiu
putea fi obiect al proprietatii private, iar imposibilitatea transmiterii
terenurilor prin acte juridice, instituita de art.30 din Legea nr.58/1974 si
art.44 din Legea nr.59/1974, nu a condus direct la imposibilitatea
dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Tribunalul, in mod corect a retinut ca terenul nu a facut
obiectul unei forme a proprietatii de stat, iar in raport de data decesului
autorului, s-a retinut culpa proprietarului, care din neglijenta a lasat bunul
vreme indelungata in stapanirea paratului.
Instantele au constatat ca in cauza nu sunt aplicabile
dispozitiile Legilor nr.58 si 59/1974, intrucat paratul a posedat terenul
litigios incepand cu anul 1970, inainte de intrarea in vigoare a celor doua
acte normative citate, astfel ca termenul de prescriptie achizitiva nu a fost
intrerupt. De aceea, in mod legal paratul a invocat in apararea sa
prevederile art.1890 Cod civil, respectiv uzucapiunea de lunga durata.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat in
temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila.