Actiune in revendicare promovata dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001. Aplicarea gresita a dispozitiilor art.480 Cod civil si a art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la C.E.D.O. in favoarea reclamantului. Consecinte.
Actiunea in revendicare este nefondata contravenind art.480 Cod civil, art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la C.E.D.O. si deciziei Inaltei Curtii de Casatie si Justitie pronuntate in solutionarea recursului in interesul legii din dosarul nr.60/2007 in conditiile in care, pe de o parte, hotararea judecatoreasca prin care reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului a fost solutionata ulterior datei la care s-a incheiat si intabulat contractul de vanzare cumparare al paratilor iar pe de alta parte validitatea contractului a fost confirmata ulterior in mod irevocabil prin hotarari judecatoresti pronuntate in contradictoriu cu reclamantul. Sectia civila - Decizia civila nr. 466/ 19 decembrie 2008 Prin actiunea civila inregistrata sub nr. 122/306/2005 la Judecatoria Sibiu, reclamantul D.V. a solicitat in contradictoriu cu paratii Statul Roman, S.C. "U." S.A., G.N., G.N. si Prefectura jud. Sibiu ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a adresei nr. 275/509/1964 si a incheierii nr. 256/1966 din CF 4602 Sibiu nr. top 2678/1/4/2 si 2678/1/5/1; sa se dispuna revenirea la situatia anterioara de carte funciara, respectiv reintabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Sibiu in favoarea antecesoarei reclamantului, S.P.V.; sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 764/1997 si a incheierii nr. 1416/1997, a Ordinului Prefectului jud. Sibiu nr. 2005/1997 si a incheierii de intabulare nr. 13974/1997 si sa se dispuna revenirea la situatia anterioara de CF, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta nr. 720/2008 pronuntata de Judecatoria Sibiu in rejudecare a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la petitul privind constatarea nulitatii absolute a adresei nr. 275/509/1964 si a incheierii de intabulare nr. 256/1966 din CF nr. 4602 Sibiu si in consecinta a dispus respingerea acestuia.
Deasemenea, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamant si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 1416/1997 a incheierii de intabulare nr. 1416/1997 din CF nr. 4602 Sibiu, a Ordinului nr. 2005/1995 emis de Institutia Prefectului jud. Sibiu cat si a incheierii de intabulare nr. 13974/1997 din CF nr. 4602 Sibiu.
Paratii G. au fost obligati sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantului imobilul inscris in CF nr. 4602 Sibiu nr. top 2678/1/4/2, 2678/1/5/1.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca sentinta civila nr. 4552/1997 pronuntata de Judecatoria Sibiu, ramasa irevocabila la 14.10.1997 prin care s-a constatat nulitatea absoluta a incheierii de intabulare nr. 256/1966 din CF nr. 4602 Sibiu nu a fost operata in cartea funciara motivat de faptul ca au intervenit modificari privind situatia juridica a terenului.
Cu toate ca imobilul mentionat facea obiectul litigiului solutionat prin sentinta indicata mai sus, Statul roman a transmis dreptul de proprietate asupra acestuia catre paratii Gandila prin contractul de vanzare cumparare nr. 764/07.01.1997. S-a retinut ca potrivit principiului neretroactivitatii nulitatea nu produce efecte doar pentru viitor ci si pentru trecut astfel ca s-a apreciat ca se impune repunerea partilor in situatia anterioara. Fosta proprietara a imobilului in litigiu este considerata titulara dreptului de proprietate de la data dobandirii acestuia, si, in consecinta, Statul roman a fost, la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 764/1997 doar un aparent proprietar, acesta transmitand dreptul de proprietate asupra unui bun care nu-i apartinea.
Prima instanta a mai retinut si disp. art. 1 din Protocolul Aditional la CEDO cat si faptul ca Statul roman a fost condamnat in cazurile Buttu si Bobescu, Rateanu, Krajcsovics si altii c/ Romania ca urmare a vanzarii unor imobile nationalizate catre chiriasi, imobile asupra carora s-a recunoscut fostilor proprietari un drept de proprietate, fara a le plati o justa despagubire.
A considerat instanta de fond ca titlul detinut de antecesoarea reclamantului si respectiv al acestuia, dobandit cu titlu de mostenire este mai caracterizat decat cel al paratilor G., primul provenind de la un proprietar, cel de-al doilea de la un aparent proprietar.
Fata de aceste considerente, instanta, in conformitate cu art. 948 Cod civ. a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 764/1997.
S-a constatat ca paratii G. nu pot beneficia de disp. Legii nr. 18/1991 referitoare la atribuirea in proprietate a suprafetei de 360 mp motiv pentru care s-a constatat nulitatea Ordinului nr. 2005/1995 emis de Institutia Prefectului jud. Sibiu iar in baza art. 34 pct. 1 si 36 din Legea nr. 7/1996 instanta a constatat nulitatea absoluta a incheierilor de intabulare nr. 1416/1997 si 13974/1997 din CF nr. 4602 Sibiu .
In conformitate cu disp. art. 480 Cod civil s-a dispus obligarea paratilor G. sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantului imobilul in litigiu.
S-a facut, de asemenea, aplicarea art. 275 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr. 214/2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 3018/306/2007 a fost admis apelul declarat de paratii G.N., G.N., si Municipiul Sibiu prin Primar impotriva sentintei de mai sus care a fost schimbata in parte in sensul ca a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat pentru capetele de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 764/1997, Ordinului nr. 2005/1995 si a incheierilor de intabulare nr. 1416/1997 si 13974/1997 din CF nr. 4602 Sibiu, respingandu-se aceste capete de cerere intrucat exista autoritate de lucru judecat.
S-a admis capatul de cerere privind revenirea la situatia anterioara a proprietatii de sub B4 din CF nr. 4602 Sibiu pe numele antecesoarei reclamantului, S.P.V. si s-a mentinut dispozitia de admitere a cererii in revendicare, respectiv obligatia paratilor G. de a lasa reclamantului in deplina proprietate si posesie imobilul in discutie.
S-au pastrat celelalte dispozitii ale sentintei.
In considerentele deciziei s-a retinut ca prin decizia civila nr. 1144/16.11.2007 a Curtii de Apel Alba Iulia s-a respins in mod irevocabil actiunea reclamantului de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 764/1997 incheiat intre paratii G. si Municipiul Sibiu, a incheierilor de intabulare nr. 1416/1997 din CF nr. 4602 Sibiu si a Ordinului prefectului nr. 2005/1995. Instanta de recurs a retinut ca in cauza buna credinta a cumparatorilor G. este constatata irevocabil prin decizia civila nr. 1137/2000 a Curtii de Apel Alba Iulia iar pe parcursul litigiului declansat ulterior nu s-a facut dovada unei alte stari de fapt care sa determine
nulitatea actului de vanzare cumparare al chiriasilor. S-a apreciat ca in prezenta cauza valabilitatea acestor operatii juridice constituie o chestiune ce a fost transata in litigiul anterior, decurgand din prezumtia legala de adevar de care se bucura o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca ambele parti exhiba titluri de proprietate valabile asupra imobilului revendicat, titlul reclamantului fiind reprezentat prin titlul autorului sau, respectiv contractul de vanzare cumparare autentificat si inscris in cartea funciara iar titlul paratilor constituindu-l contractul de vanzare cumparare incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995.
In timp ce reclamantii au dobandit dreptul de proprietate de la adevaratul proprietar, paratii au dobandit imobilul de la un non dominus, Statul roman, deoarece imobilul a trecut fara titlu valabil in proprietatea statului fiind incalcate dispozitiile constitutionale in vigoare la data respectiva referitoare la dreptul de proprietate privata.
S-a apreciat, astfel, ca imobilul in cauza nu intra sub incidenta disp. Legii nr. 112/1995, potrivit art. 1, aceasta lege aplicandu-se doar imobilelor trecute in patrimoniul statului cu titlu.
S-a considerat ca pentru a determina respingerea actiunii in revendicare introdusa de adevaratul proprietar, buna credinta ce se opune de cealalta parte nu este suficienta, doar prin retinerea teoriei proprietarului aparent realizandu-se paralizarea actiunii in revendicare a adevaratului proprietar.
S-a constatat ca in speta nu este indeplinita conditia existentei unei erori comune invincibile asupra calitatii statului de proprietar al imobilului instrainat partilor cata vreme la data incheierii contractului de vanzare cumparare reclamantul castigase un litigiu pentru rectificarea situatiei de carte funciara, avea depusa o cerere de restituire a imobilului in natura si anuntase cumparatorii ca doreste redobandirea imobilului ce i-a fost preluat.
Prin urmare, eroarea asupra calitatii de proprietar asupra statului vanzator nu era invincibila, nefiind imposibil de aflat atat de existenta cererii de restituire cat si de neregularitatile actului de nationalizare, caracterul invincibil al erorii nefiind raportat doar la persoana paratilor - reclamanti.
Actul de vanzare cumparare atacat in cauza s-a incheiat in contextul disputei publice nascuta in jurul legalitatii nationalizarilor si a legitimitatii detinerilor imobilelor de catre stat in perioada comunista, ceea ce era de natura sa nasca un dubiu puternic cu privire la valabilitatea actului incheiat.
In consecinta, s-a apreciat ca actiunea in revendicare introdusa de reclamanti nu poate fi paralizata prin invocarea teoriei proprietarului aparent, astfel ca s-a procedat la compararea titlurilor partilor.
S-a constatat ca titlul reclamantului este mai caracterizat si preferabil titlului paratilor intrucat provine de la adevaratul proprietar si era inscris in cartea funciara, cum in mod corect a retinut prima instanta.
Ca atare, avand in vedere disp. art. 480 Cod civ. si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la C.E.D.O. Tribunalul a mentinut solutia de admitere a actiunii in revendicare apreciind ca aceasta este in conformitate cu decizia pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii ce a format obiect al dosarului nr. 60/2007 al I.C.C.J.
Sub acest aspect s-a retinut ca in cauza exista neconcordante intre legea speciala (Legea 10/2001) si C.E.D.O., in masura in care s-ar aprecia ca reclamantul nu ar mai avea posibilitatea promovarii actiunii de drept comun desi Legea 10/2001 i-ar permite, raportat la starea de fapt, redobandirea in natura a bunului.
S-a considerat ca prin admiterea actiunii in revendicare nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice in conditiile in care la data incheierii actului de instrainare catre chiriasi reclamantul avea recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului prin hotarare judecatoreasca irevocabila detinand astfel un "bun" in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la C.E.D.O., drept pe care l-a facut cunoscut prin actiunile sale atat vanzatorului cat si cumparatorilor.
Prin decizia civila nr.466/2008 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar civil nr. 3018/306/2007 a fost admis recursul paratilor G.N. si G.N., modificata decizia instantei de apel in sensul respingerii capetelor de cerere privind revenirea la situatia anterioara a proprietatii pe numele antecesoarei S.P.V. si revendicarea imobilului , mentinandu-se in rest dispozitiile deciziei, retinandu-se urmatoarele:
Critica recurentilor parati intemeiata pe disp. art. 480 Cod civil si pe cele statuate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite in dosar nr. 60/2007 cu privire la recursul in interesul legii este fondata, incadrandu-se in motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin decizia pronuntata de I.C.C.J .- Sectiile Unite in solutionarea recursului in interesul legii inregistrat sub dosar nr. 60/2007, s-a stabilit ca actiunea in revendicare vizand un imobil preluat abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, intemeiata pe dreptul comun poate fi admisa doar in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii normelor juridice.
Tribunalul a retinut ca la data incheierii actului de instrainare catre chiriasi reclamantul avea recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului prin hotarare judecatoreasca irevocabila - detinand astfel un "bun" in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la C.E.D.O., drept pe care l-a facut cunoscut prin actiunile sale atat vanzatorului cat si cumparatorilor, si, ca atare, a considerat ca prin admiterea actiunii reclamantului nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Aceasta din urma concluzie a instantei de apel este total gresita deoarece porneste de la o premisa gresita, aceea ca reclamantul ar fi avut la data incheierii contractului de vanzare cumparare al paratilor o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului, dar si faptul ca a facut cunoscut acest drept atat vanzatorului cat si cumparatorilor prin actiunile sale.
Actele dosarului releva insa faptul ca actul de vanzare cumparare nr. 764 a fost incheiat la 7 ianuarie 1997 fiind intabulat in CF nr. 4602 Sibiu la 29 ianuarie prin incheierea de intabulare nr. 1416/1997 . Cum intabularea in cartea funciara are un efect constitutiv in conformitate cu disp. Decretului - Lege nr. 115/1938, se constata ca la 29 ianuarie 1997 paratii au devenit proprietari ai imobilului.
Actiunea reclamantului prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului a fost solutionata ulterior datei de 29 ianuarie 1997 respectiv la 13 iunie 1997, devenind irevocabila la data de 20.10.1997.
Ca atare, nu se poate sustine cu temei ca la data incheierii contractului de vanzare cumparare atacat reclamantul ar fi detinut un "bun" in sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la C.E.D.O.
Cu privire la valabilitatea contractului de vanzare cumparare al paratilor instantele judecatoresti s-au pronuntat in mod irevocabil prin decizia civila nr. 1137/2000 a Curtii de Apel Alba Iulia si prin decizia civila nr. 1144/2004 a aceleiasi instante, constatandu-se ca nu exista motive care sa atraga nulitatea absoluta si desfiintarea acestuia.
Asadar, validitatea titlurilor paratilor nu mai poate fi pusa la indoiala de vreme ce asupra acestuia instantele judecatoresti s-au pronuntat irevocabil si in contradictoriu cu reclamantul intimat.
La data la care s-a incheiat contractul de vanzare cumparare nu era notata in cartea funciara nici o mentiune cu referire la demersurile reclamantului de restituire a imobilului, actiunea reclamantului prin care a cerut a se constata gresita aplicare a Decretului nr. 92/1950 fusese respinsa irevocabil la data de 1 aprilie 1996 (f. 144 dosar 122/306/2005) iar hotararea nr. 221/7.11.1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 a ramas definitiva prin necontestare la data de 15.12.1996 (f. 47 si 69 dosar nr. 122/306/2005). Deasemenea, reclamantul nu a probat sustinerea conform careia i-ar fi notificat in anul 1996 pe vanzatori si chiriasi sa nu incheie actul de instrainare. In acest context gresit a apreciat Tribunalul ca reclamantul si-a facut cunoscut dreptul de proprietate prin actiunile sale atat vanzatorului cat si cumparatorului.
In consecinta, fata de cele retinute anterior, Curtea constata ca in mod gresit Tribunalul a facut aplicarea art. 480 Cod civ. si a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la C.E.D.O .
In jurisprudenta C.E.D.O., (cauza Raicu contra Romania) s-a statuat ca persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna credinta nu trebuie sa fie aduse in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri. Altfel s-ar incalca criteriul proportionalitatii, dobanditorul bunului neavand la indemana o actiune care sa duca la acordarea unei compensatii, cu o valoarea apropiata, in mod rezonabil, de valoarea imobilului. Prin urmare, art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 al C.E.D.O. nu poate fi aplicat in favoarea reclamantului in cauza de fata deoarece tinde la lipsirea paratilor de un bun dobandit cu titlu valabil, recunoscut prin hotarari judecatoresti irevocabile si implicit, la lipsirea de efecte a acestor hotarari cu consecinte asupra securitatii raporturilor juridice, principiu de asemenea consacrat de jurisprudenta C.E.D.O.
Fata de toate aceste considerente este evident ca actiunea in revendicare formulata de reclamant este nefondata contravenind art. 480 Cod civil, art. 1 din Protocolul 1 aditional la C.E.D.O. cat si deciziei I.C.C.J. pronuntate in solutionarea recursului in interesul legii din dosar nr. 60/2007, motiv pentru care apare ca fiind inutil si lipsit de relevanta a se proceda la compararea titlurilor si la analizarea conditiilor teoriei proprietarului aparent. Totusi mentiunea care se impune a se face sub acest din urma aspect este aceea ca instanta apelului a retinut in mod eronat ca la data incheierii contractului de vanzare cumparare reclamantul castigase un litigiu pentru rectificarea situatiei de carte funciara, ca avea depusa o cerere de restituire a imobilului in natura si anuntase cumparatorii ca doreste redobandirea imobilului ce i-a fost preluat in conditiile in care, asa cum s-a aratat mai sus, niciuna din aceste retineri nu este conforma actelor dosarului, respectiv sentinta reclamantului a fost pronuntata la 13 iunie 1997 deci ulterior datei incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 764/1997, cererea acestuia de restituire in baza Legii 112/1995 fusese solutionata definitiv la 15.12.1996, in CF nu era notat nici un proces si nici nu s-a probat ca vanzatorul si chiriasii au fost anuntati sa nu vanda. Prin urmare gresit s-a apreciat ca paratii au dobandit dreptul de proprietate de la un non dominus.
Prin actiunea promovata, reclamantul a solicitat si urmarit restituirea in natura a imobilului preluat abuziv din patrimoniul antecesoarei sale, insa, asa cum s-a aratat, admiterea acestei cereri nu s-ar putea face fara incalcarea dreptului de proprietate al paratilor si al principiului securitatii raporturilor juridice garantate de C.E.D.O.
Respingerea actiunii in revendicare nu ingradeste insa dreptul reclamantului de a-si valorifica dreptul de proprietate prin obtinerea de despagubiri in conformitate cu principiile jurisprudentei CEDO, in cauza de fata reclamantul neinvestind instantele si cu acordarea de despagubiri pentru compensarea dreptului de proprietate al antecesoarei sale. In aceeasi ordine de
idei Curtea, constata ca reclamantului i-au fost acordate despagubiri conform Legii 112/1995 prin Hotararea nr. 221/7.11.1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 necontestata de reclamant dar si faptul ca acesta a formulat notificare solicitand masuri reparatorii conform disp. Legii nr. 10/2001.