Conflict de munca avand ca obiect plata indemnizatiei cuvenite cadrelor didactice pentru concediul de odihna din anul scolar 2009-2010. Neincalcarea dispozitiilor art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului in cazul reducerii acestei indemnizatii ca efect al intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010. Aplicarea obligatorie a dispozitiilor cuprinse in Decizia nr. 20 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 20/2011, in completul de judecata prevazut de art. 330/6 Cod Procedura Civila. Recurs respins.
- Legea nr. 118/2010, art. 1 Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, iar Curtea isi insuseste in intregime toate argumentele expuse pe larg in sentinta recurata, pentru a nu le mai relua.
In plus fata de cele retinute de tribunal, Curtea noteaza ca prin Decizia nr.20 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 20/2011 au fost admise recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava in sensul ca:
S-a stabilit ca dispozitiile art.1 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art.150 (fost art. 145) din Codul Muncii, art.103 lit.a) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile ulterioare, si art.7 din Hotararea Guvernului nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizatiei de concediu de odihna aferenta anului scolar 2009-2010, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 8087 din 07.12.2011)
Prin sentinta civila nr. 3330/05.04.2011 pronuntata in dosarul nr.4436/3/2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte actiunea formulata de SSIR Bucuresti - in numele si pentru membrii sai de sindicat in contradictoriu cu paratii ISMB, CLS 2 si PS 2 a obligat paratii sa diferenta de 25% dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita si cea efectiv incasata pentru zilele de 01 si 02 iulie 2010, actualizata cu rata inflatiei la data platii.
De asemenea, a respins actiunea sub celelalte aspecte ca neintemeiata.
In considerente a retinut ca reclamantii au calitatea de salariati in invatamantul preuniversitar(personal didactic si nedidactic), dupa cum rezulta din adeverintele depuse la dosar.
Potrivit dispozitiilor art. 145 alin. 1 din Codul muncii pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
Conform alin. 2 indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu. Dispozitiile alin. 3 sunt in sensul ca indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.
Potrivit dispozitiilor art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare la data pentru care se solicita plata diferentei de indemnizatie "Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: a) concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale; in cazuri bine justificate, conducerea institutiei de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul invatamantului impreuna cu sindicatele recunoscute pe plan national".
Conform dispozitiilor art. 146 din Legea nr. 128/1997, in masura in care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplica celelalte dispozitii din legislatia muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 147 alin.3 din Legea nr. 128/1997, in termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Ministerul Invatamantului va elabora normele metodologice, regulamentele si instructiunile ce decurg din aplicarea legii, care, de asemenea, se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Potrivit dispozitiilor art. 7 alin.1 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna."
Prin Ordinul nr. 3251/1998 din 12/02/1998 au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata
Prin dispozitiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-au prevazut urmatoarele: cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale anterior mentionate rezulta ca acest temei de drept este incident inclusiv in cazul indemnizatiei pentru concediu de odihna cuvenita reclamantilor, salariati din invatamant, pentru perioada efectuarii concediului de odihna efectuat dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010.
Pentru a retine astfel, Tribunalul are in vedere natura juridica a indemnizatiei pentru concediu de odihna si faptul ca aceasta reprezinta echivalentul salariului pentru perioada in care se efectueaza concediul de odihna.
Intrucat, potrivit dispozitiilor art. 7 alin.1 din HG 250/1992 indemnizatia de concediu se raporteaza la media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna, intrucat pentru perioada ulterioara datei de intrare in vigoare a Legii 118/2010, salariul(in raport de care se determina si indemnizatia pentru concediu de odihna) a fost redus cu 25%, inseamna ca la randul ei inclusiv indemnizatia de concediu se reduce cu 25%.
Conform alin.2 al art. 7 din HG nr. 250/1992, media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.
Asa cum anterior s-a mai mentionat, prin Ordinul nr. 3251/1998 din 12/02/1998 au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata.
Conform pct. 21 din Normele metodologice, pe durata concediului de odihna, cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie, calculata in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.
Conform pct. 22 media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
In aceste conditii este lipsit de relevanta faptul ca in Legea nr. 330/2009 nu se face trimitere expresa la indemnizatia de concediu de odihna, pentru ca indemnizatia pentru concediu de odihna este echivalentul salariului pe perioada efectuarii concediului de odihna adica pentru fiecare luna calendaristica in parte.
Or, cum salariul este stabilit in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, iar indemnizatia de concediu este echivalentul salariului, pe cale de consecinta, diminuarea prevazuta de Legea nr. 118/2010 este incidenta inclusiv in cazul indemnizatiei pentru concediu de odihna.
In consecinta, avand in vedere prevederile legale specifice unitatilor bugetare, modul de calcul al indemnizatiei de concediu de odihna impus de HG nr. 250/1992, Tribunalul nu a putut retine argumentele exclusive invocate de reclamanti in considerarea dispozitiilor art. 145 din Codul muncii.
Tribunalul nu a facut mentiunea ca si in ipoteza in care s-ar achiesa la punctul de vedere al reclamantilor, in sensul ca indemnizatia pentru concediul de odihna se determina conform art. 145 din Legea nr. 53/2003, fara sa fie avut in vedere HG nr. 250/1992 pentru ca legea este act normativ cu forta juridica superioara, si in aceasta ipoteza reducerea indemnizatiei cu 25% este justificata, intrucat dispozitiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 prevad reducerea cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, iar asa cum anterior s-a mai precizat in prezentele considerente, indemnizatia de concediu reprezinta echivalentul salariului, care, pentru categoria profesionala careia apartin reclamantii, este stabilit prin Legea nr. 330/2009.
In consecinta, chiar daca indemnizatia de concediu are un alt sediu al materiei, modul de calcul al acesteia se efectueaza prin raportare la salariul care este stabilit in baza Legii nr. 330/2009, ceea ce conduce la concluzia ca si ea este diminuata prin efectul Legii nr. 118/2010.
Mai mult decat atat, simplul fapt ca dispozitiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 sunt in sensul ca prevederile din actele normative referitoare la detasare, delegare si mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanta, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuinta raman in vigoare, este o dovada a faptului ca prevederile legale mentionate, referitoare inclusiv la modul de calcul al indemnizatiei de concediu de odihna, sunt in vigoare.
In ceea ce priveste faptul ca dispozitiile din Codul muncii ar avea forta juridica superioara in raport de OMEN nr. 3251/1998 si HG nr. 250/1992, Tribunalul a precizat ca pentru a se stabili incidenta actelor normative intereseaza comparatia dintre Codul muncii, act normativ cu caracter general, si Legea nr. 128/1997 act normativ cu caracter special (in executarea art.103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata fiind emis OMEN nr. 3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant).
Or, in conditiile in care, in sistemul bugetar, legiuitorul a reglementat in mod particular, prin dispozitii legale speciale fata de cele din Codul muncii, modul de calcul si plata al concediilor de odihna, iar aceste prevederi legale speciale sunt mentinute, dupa cum rezulta din interpretarea art. 48 alin.2 din Legea nr. 330/2009, sustinerile reclamantilor nu pot fi primite.
In ceea ce priveste faptul ca potrivit legii indemnizatia se plateste cu cel putin 5 zile inainte de plecarea in concediu de odihna, Tribunalul a facut urmatoarele precizari:
In speta, reclamantii nu au invocat si nu au facut dovada faptului ca inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 118/2010 li s-ar fi achitat indemnizatia de concediu odihna diminuata cu 25%, asadar ca li s-ar fi platit indemnizatia diminuata cu 25% cu cinci zile inainte de plecarea in concediu de odihna, desi Legea nr. 118/2010 nu era in vigoare la data platii.
In aceste conditii, nu se poate retine ca reglementarea referitoare la plata indemnizatiei de concediu odihna cu cel putin cinci zile inainte de plecarea in concediu de odihna ar fi un argument care sa justifice admiterea actiunii reclamantilor, pentru ca ceea ce se pune in discutie pentru a se stabili in ce cuantum li se cuvine indemnizatia pentru concediu de odihna(adica 100% sau diminuata cu 25%) este momentul pentru care se cuvine a fi efectuata plata indemnizatiei de concediu de odihna, adica perioada in care se efectueaza concediul de odihna, respectiv daca acesta este anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010.
Asadar, faptul ca exista diferente de ordin cronologic intre momentul calcularii, acordarii si incasarii indemnizatiei de concediu de odihna si faptul ca incasarea se face, conform dispozitiilor legale, anterior perioadei pentru care se plateste indemnizatia, nu poate conduce la concluzia ca dreptul se raporteaza la momentul la care se incaseaza ci dreptul se raporteaza la perioada pentru care se incaseaza.
Interpretarea contrara, ar presupune ca si in cazul in care in care salariul se majoreaza, dupa data intrarii in concediu de odihna, acest fapt sa nu mai aiba nicio relevanta asupra indemnizatiei de concediu.
Or, o astfel de interpretare nu poate fi primita pentru ca indemnizatia trebuie sa fie cel putin egala cu salariul care s-ar incasa daca salariatul ar lucra.
Dreptul la incasarea indemnizatiei de concediu de odihna intr-un anumit cuantum se desfiinteaza daca salariatul nu desfasoara activitate pe durata pentru care a efectuat zilele de concediu si daca intervin modificari ale cuantumului salariului in perioada in care este efectuat concediul de odihna, in sensul ca acesta fie se majoreaza, ceea ce atrage implicit majorarea si a indemnizatiei corespunzatoare fie, in masura in care pentru lunile in care se efectueaza concediul drepturile salariale sunt diminuate la randul ei indemnizatia se diminueaza.
O alta interpretare nu poate fi primita pentru ca este contrara dispozitiilor legale in materie.
Ca atare, imprejurarea ca Legea nr.118/2010 nu era in vigoare la data la care ar fi trebuit sa se calculeze si sa se plateasca indemnizatia de concediu nu poate conduce la concluzia ca ea nu se aplica indemnizatiei aferente perioadei de concediu efectuat dupa data intrarii ei in vigoare a actului normativ mentionat, ci, dimpotriva, incidenta acestuia este determinata de singurul criteriu care explica aplicarea in timp a legii, respectiv de momentul efectuarii concediului de odihna, pentru ca incidenta unui act normativ asupra situatiei de fapt analizate se raporteaza la momentul cand acea situatie intra in derulare si nu la un moment anterior.
Ca atare, aplicarea prevederilor Legii nr. 118/2010 pentru perioada de concediu de odihna din intervalul 03.07.2010-31.08.2010 este legala si nu incalca principiul neretroactivitatii.
In consecinta, faptul ca plata indemnizatiei pentru concediu de odihna se efectueaza de regula cu cel putin cinci zile lucratoare inainte de plecarea in concediu nu are relevanta, deoarece si daca aceste drepturi ar fi fost achitate in proportie de 100%, platitorul ar fi avut la indemana actiune civila pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit.
Or, in prezenta cauza, indiferent de faptul ca drepturile reprezentand indemnizatia de concediu de odihna ar trebui sa fie platite anterior, aceasta ar fi reprezentat o plata in avans, o plata anticipata, ceea ce inseamna ca in privinta continutului dreptului cuvenit, mai exact in privinta valorii indemnizatiei, se poate proceda la regularizarea ulterioara, in functie de mai multe aspecte: nr. de zile cuvenit, in masura in care i s-a acordat concediu si indemnizatia aferenta pentru un numar de zile mai mare decat cele efectiv cuvenite in raport de zilele lucrate; cuantumul stabilit, in masura in care in perioada de efectuare a concediului de odihna au intervenit modificari ale cuantumului acestuia(fie in sensul majorarii, fie in sensul diminuarii).
In consecinta, toate motivele de fapt si de drept anterior expuse, sunt de natura sa conduca la concluzia ca plata indemnizatiei pentru concediu de odihna, aferenta perioadei 03.07.-2010-31.08.2010, a fost in mod legal diminuata cu 25%, motiv pentru care, in privinta cererii referitoare la calcularea si plata indemnizatiei de concediu odihna pentru perioada 03.07.-2010-31.08.2010 si a cererii referitoare la actualizarea acesteia cu coeficientul de inflatie, actiunea va fi respinsa ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererile referitoare la calculul si plata diferentei din indemnizatia de concediu odihna pentru perioada 01.-02.07.2010, Tribunalul a retinut ca sunt intemeiate, deoarece din adeverintele depuse, in copie, rezulta ca reclamantelor B. M., L.M., M.D., D.M., li s-a platit indemnizatia pentru concediu de odihna redusa cu 25% incepand cu data de 01.07.2007.
Or, Legea nr. 118/2010 din 30/06/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 din 30/06/2010, ceea ce inseamna ca a intrat in vigoare la data de 03.07.2010, conform art. 78 din Constitutia Romaniei.
Prin urmare, in aceste conditii, pentru datele de 01 si 02 iulie 2010 actiunea a fost admisa si s-a dispus obligarea paratilor sa plateasca reclamantelor sus citate diferenta de 25% dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita si cea efectiv incasata pentru zilele de 01 si 02 iulie 2010, actualizate cu rata inflatiei la data platii.
Tribunalul a facut precizarea ca masura actualizarii drepturilor indicate in prezenta sentinta, cu indicele de inflatie, se impune pentru a fi asigurata recuperarea creantei la valoarea ei reala, ca urmare a procesului de devalorizare a monedei nationale cauzata de procesul de inflatie.
Asadar, daca instanta acorda creditorilor o suma de bani reactualizata de la data scadentei acesteia, creditorul nu primeste o valoare mai mare decat cea pe care ar fi trebuit sa o primeasca la data cand aceasta ar fi trebuit achitata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat in termen legal reclamantul.
In sustinerea recursului a aratat ca intr-o prima faza, instanta retine ca in materia calcului indemnizatiei aferente concediului de odihna al personalului din invatamant sunt aplicabile dispozitiile H.G. nr. 250/1992 - ceea ce este complet neadevarat.
Astfel, asa cum a aratat si prin cererea de chemare in judecata, chiar daca personalul din invatamant este personal contractual, modul de calcul al indemnizatiei de concediu nu mai este reglementat de H.G. nr. 250/1992, ci de Codul muncii aceasta deoarece:
- Codul muncii este lege, act normativ cu forta juridica superioara oricarei hotarari de Guvern sau ordin de ministru, astfel ca se aplica cu prioritate;
- Codul muncii este si ulterior H.G. nr. 250/1992, astfel incat dispozitiile acesteia din urma, in virtutea principiului activitatii legii in timp, nu se mai aplica;
- La art. 298 alin. (2) finala din acelasi Cod al muncii se prevede: "art. 298 alin.(2) pe data intrarii in vigoare a prezentului cod (1 martie 2003 ) se abroga: orice alte dispozitii contrare." Or, in conditiile in care Codul muncii instituie la art. 145 un anumit sistem de calcul al indemnizatiei de concediu de odihna, diferit de cel instituit de H.G. nr. 250/1992, este evident ca orice dispozitii anterioare care prevad un alt sistem de calcul (inclusiv cele ale H.G. nr. 250/1992) sunt abrogate.
De altfel, in sensul aplicarii dispozitiilor art. 145 din Codul muncii in materia indemnizatiei pentru concediul de odihna s-au pronuntat si alte instante de judecata, in spete similare (ex: Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sentinta nr. 4323/02.11.2010).
O a doua idee retinuta de instanta este aceea ca Legea nr. 118/2010, cand reglementeaza diminuarea cu 25% a diferitelor drepturi ale personalului din sectorul bugetar, se refera si la indemnizatia de concediu de odihna, intrucat este folosit termenul generic de "indemnizatii". Si aceasta sustinere este lipsita de fundament, intrucat: Din chiar textul Legii nr. 118/2010, rezulta ca diminuarea afecteaza "cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariate, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar ".
In primul rand, trebuie observat ca in cuprinsul Legii nr. 118/2010 nu se face nicio referire la indemnizatia de concediu de odihna.
In al doilea rand, este adevarat ca textul se refera, in mod generic, si la "indemnizatie" si "alte drepturi in Iei, insa acestea trebuie sa indeplineasca o conditie de a fi stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 si ale Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010". Ori, niciunul dintre cele doua acte normative nu reglementeaza modalitatea de calcul a indemnizatiei de concediu.
Indemnizatia de concediu de odihna nu poate fi asimilata cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, intrucat drepturile vizate de aceasta sunt acelea care, mai mult sau mai putin, conteaza ca remuneratie pentru munca depusa - obligatia de plata a acestei remuneratii revine angajatorului, in virtutea contractului individual de munca, presupunand prestatii cu executare succesiva. Ori, obligatia de plata a indemnizatiei de concediu de odihna nu este susceptibila de executare succesiva, ci dintr-o data, deosebindu-se astfel in mod clar de obligatiile de natura salariala.
In consecinta, asa cum a constatat si Tribunalul Dolj prin sentinta mai sus mentionata, "indemnizatia de concediu, ca prestatie unica, nu poate fi asimilata unor alte indemnizatii pe care salariatul le primeste succesiv, numai acestea putand fi, asadar, drepturi salariate".
Dar chiar si daca legiuitorul ar fi avut in vedere si indemnizatia de concediu la diminuarea de 25%, membrii de sindicat pe care ii reprezentam nu ar fi putut fi afectati, in conditiile in care legea isi produce efectele numai pentru viitor, astfel cum vom dezvolta la punctul urmator. Este deci evident ca diminuarea de 25% nu afecteaza indemnizatia de concediu.
A retinut in continuare instanta ca, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 118/2010, dispozitiile art. 1-3 din aceasta se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a legii. Recurentul este de acord cu aceasta afirmatie, insa data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010 este 3 iulie 2010 (fiind publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441/30.06.2010).
Or, in conditiile in care plata indemnizatiei de concediu de odihna trebuia facuta cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna - conform contractelor colective de munca, daca nu macar cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu - conform art. 145 alin. (3) din Codul muncii, este evident ca dreptul membrilor de sindicat s-a nascut anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010. In consecinta, asa cum a retinut si Tribunalul Dolj prin sentinta citata, data la care trebuia platita indemnizatia de concediu nu intra sub incidenta Legii nr. 118/2010.
A impune aplicarea Legii nr. 118/2010 unei situatii juridice anterioare aparitiei sale echivaleaza cu o incalcare a principiului neretroactivitatii legii civile. Faptul ca momentul efectuarii concediului este ulterior datei intrarii in vigoare a legii nu prezinta relevanta: in conditiile in care concediul de odihna este anual, iar indemnizatia de concediu insoteste executarea in natura a acestuia si se acorda anterior intrarii in concediu, diminuarea acesteia pentru o categorie de salariati, grevata pe momentul in care se solicita, se planifica si se executa in natura concediul (in cazul de fata, dupa aparitia actului normativ) genereaza si o incalcare a principiului egalitatii.
Este din nou evident ca diminuarea de 25% nu afecteaza indemnizatia de concediu.
In ultima instanta, se apreciaza ca, pentru concediile de odihna efectuate dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010, "cuantumul indemnizatiei de concediu determinat potrivit cadrului general aplicabil se reduce cu 25% si se aplica in mod nediscriminatoriu intregului personal din institutiile si autoritatile publice, indiferent de modul de finantare".
Recurentul arata ca nu intelege la ce se refera paratul prin termenul "nediscriminatoriu". De fapt, salariatii din invatamant din Bucuresti au fost deja discriminati in raport cu colegii lor din alte judete, care au primit in mod corect si legal indemnizatia de concediu de odihna integrala, nediminuata.
Din contra, in opinia sa, concluzia la care a ajuns Tribunalul Dolj este unica posibila, si anume aceea ca staruind in masura diminuarii indemnizatiei de concediu, prevalandu-se de dispozitiilor Legii nr. 118/2010" se "incalca valorile protejate de intregul sistem de drept si impuse cu putere de principiu in dezvoltarea istorica a dreptului national si universal prin norme ce se regasesc in dreptul pozitiv: principiul neretroactivitatii legii, principiul fortei obligatorii a contractului, principiul disponibilitatii, principiul egalitatii in fata legii, principiul nediscriminarii, principiul preeminentei dreptului, principiul proportionalitatii, principiul separatiei puterilor, principiul subsidiaritatii".
In final, recurentul a invederat instantei ca se ignora si dispozitiile art. 20 alin. (1) din Constitutia Romaniei si implicit documentele internationale ratificate de Romania sau la care Romania este parte - in speta art. 1 al Protocolului nr. 1 al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului, care consacra dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale.
De altfel, instantele specializate au retinut deja, in zeci de dosare avand ca obiect plata diferentelor salariale cuvenite personalului didactic in baza Legii nr. 221/2010, faptul ca, in practica C.E.D.O. s-a statuat ca notiunea de "bunuri", in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 la Conventie, cuprinde atat "bunuri actuale", cat si valori patrimoniale, inclusiv, in anumite situatii bine stabilite, creante al caror titular demonstreaza ca acestea au o baza eficienta in dreptul intern si in virtutea carora reclamantul poate pretinde cel putin "o speranta legitima" in exercitarea efectiva a dreptului sau."
In conditiile in care membrii de sindicat sunt beneficiari ai prevederilor art. 145 din Codul muncii, pot pretinde cel putin o speranta legitima cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la cuantumul indemnizatiei de concediu de odihna.
Este evident, in opinia recurentului, ca indemnizatia de concediu de odihna are natura juridica a unui drept de creanta protejat de art. 1 din Protocol, aceasta putand fi considerata un bun in sensul textului respectiv, fapt ce conduce la recunoasterea calitatii de victima pentru persoanele lipsite, in tot sau in parte (cum este si cazul de fata), de aceasta indemnizatie.
Pentru considerentele exprimate mai sus, precum si pentru motivele detaliate pe larg in cererea de chemare in judecata si fata de practica in materie a instantelor de judecata, recurentul a apreciat ca singura solutie posibila in cauza este admiterea actiunii si obligarea paratilor la calculul si plata drepturilor neacordate, reprezentand diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita legal si cea efectiv incasata, aferenta concediului de odihna efectuat in anul 2010, sume ce urmeaza a fi actualizate in functie de coeficientul de inflatie, la data platii.
In acest sens, recurentul a invocat si practica in materie instantelor de judecata - Tribunalul Dolj - care a admis cererile formulate de organizatiile sindicale in numele membrilor de sindicat si a obligat paratii sa calculeze si sa plateasca diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna aferenta anului 2010, cuvenita potrivit dispozitiilor legale in vigoare anterior Legii nr. 118/2010 si cea efectiv platita, actualizate la momentul platii efective.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cat si a dispozitiilor art. 3041 Cod Procedura Civila, Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, iar Curtea isi insuseste in intregime toate argumentele expuse pe larg in sentinta recurata, pentru a nu le mai relua.
In plus fata de cele retinute de tribunal, Curtea noteaza ca prin Decizia nr.20 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 20/2011 au fost admise recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava in sensul ca:
S-a stabilit ca dispozitiile art.1 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art.150 (fost art. 145) din Codul Muncii, art.103 lit.a) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile ulterioare, si art.7 din Hotararea Guvernului nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizatiei de concediu de odihna aferenta anului scolar 2009-2010, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Decizia este obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedura civila.
In considerentele deciziei, instanta suprema a retinut ca in perioada aflata in discutie (anul scolar 2009-2010), dreptul la concediu de odihna al personalului didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat a fost reglementat de art. 103 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 17 teza intai din Hotararea Guvernului nr. 250/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, prevede ca modul de efectuare a concediului de odihna cuvenit personalului didactic se va stabili de Ministerul Invatamantului.
Ca atare, ministrul educatiei nationale a emis Ordinul nr. 3.251/1998 prin care au fost aprobate Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata, cu modificarile ulterioare.
In cauza sunt aplicabile actele normative cu caracter special, mai precis art. 103 din Legea nr. 128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 7 din Hotararea Guvernului nr. 250/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, si pct. 21-26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata, aprobate prin Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.251/1998:
Conform art. 7 din HG nr. 250/1992, "(1) Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.
(3) Pentru salariatii incadrati cu fractiuni de norma, indemnizatia de concediu de odihna se calculeaza avandu-se in vedere veniturile prevazute la alin. (1), cuvenite pentru fractiunea sau fractiunile de norma care se iau in calcul.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica si in cazul efectuarii concediului restant din anul 1991.
(5) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu.";
Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata, aprobate prin Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.251/1998, au prevazut la pct. 21, urmatoarele:
"Pe durata concediului de odihna, cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie, calculata in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.";
Pct. 22 din acelasi ordin prevede ca: "Media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu de odihna."
La data de 3 iulie 2010 a intrat in vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, care, in art. 1, prevede urmatoarele:
"Art. 1. - (1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%."
La solutionarea recursului in interesul legii instanta suprema a avut in vedere si argumente referitoare la notiunea de ierarhie a actelor normative, relatia existenta intre legea generala si legea speciala si principiul neretroactivitatii legii, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 872 din 25 iunie 2010, prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 1-8 si cele ale art. 10-17 din Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt constitutionale.
Algoritmul de calcul al indemnizatiei cuvenite personalului didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat pentru concediul de odihna este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, pentru celelalte categorii de salariati, in cazul carora se are in vedere media zilnica a salariilor de baza, indemnizatiilor si sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei in care se efectueaza concediul.
Or, in baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata, aprobate prin Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.251/1998, indemnizatia de concediu cuvenita personalului didactic se calculeaza in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu.
Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezulta faptul ca indemnizatia de concediu de odihna cuvenita personalului didactic devine scadenta zi cu zi, pe masura ce concediul este efectuat, si se calculeaza prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada in care concediul se efectueaza.
Avand in vedere modalitatea de calcul al indemnizatiei de concediu de odihna pentru personalul didactic anterior prezentata, dar si principiul neretroactivitatii legii, reducerea cu 25% statuata prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, este aplicabila si indemnizatiei aflate in discutie, desigur de la momentul intrarii in vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), in contextul in care concediul de odihna este efectuat dupa aceasta data.
O alta interpretare juridica ar conduce la incalcarea principiului egalitatii in drepturi, consacrat in art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, pentru ca indemnizatia de concediu inlocuieste salariul (care devine scadent pe masura prestarii activitatii), motiv pentru care aceasta devine scadenta in aceeasi modalitate. In caz contrar, salariatul aflat in activitate, dupa data de 3 iulie 2010, ar obtine venituri salariale inferioare celor obtinute de salariatul care se afla in concediu de odihna in aceeasi perioada.
Cu alte cuvinte, chiar daca art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, nu contine o referire expresa la indemnizatia de concediu de odihna a personalului din invatamant, aceasta este strans legata prin modul de calcul de drepturile salariale cuvenite pentru fiecare luna calendaristica in care se efectueaza concediul de odihna, drepturi salariale pentru care diminuarea de 25% se aplica in mod indiscutabil.
Pe de alta parte, pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata, aprobate prin Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3.251/1998, prevede faptul ca indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu.
Instanta suprema a argumentat ca aceasta dispozitie normativa nu poate influenta aplicarea criteriilor pe baza carora se stabileste cuantumul indemnizatiei de concediu de odihna. Ea reglementeaza doar plata in avans a acestor drepturi banesti, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariatilor din invatamant.
Ca atare, indemnizatia de concediu de odihna se acorda pentru perioada in care acesta se efectueaza, iar nu pentru perioada in care s-a prestat activitate si s-a primit salariu.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut si faptul ca prin aplicarea art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se realizeaza incalcarea dreptului de proprietate, prevazut de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, la data adoptarii Legii nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, reclamantii nu erau beneficiarii unui drept de proprietate asupra unui "bun", in sensul instrumentului international anterior aratat, adica in legatura cu dreptul la indemnizatia de concediu intr-un cuantum nediminuat pentru zilele de concediu efectuate dupa momentul intrarii in vigoare a legii, mai precis dupa data de 3 iulie 2010.
Pe de alta parte, s-a retinut faptul ca Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, are aplicabilitate doar pentru viitor, respectiv doar in privinta salariilor la care vor avea dreptul categoriile de salariati vizati de acest act normativ dupa data de 3 iulie 2010 si care, in mod evident, vor deveni exigibile dupa aceasta data, stiut fiind faptul ca drepturile salariale devin scadente zi cu zi pe masura prestarii muncii in favoarea angajatorului.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie cere ca ingerinta autoritatii publice in dreptul de proprietate asupra bunurilor sa fie legala.
In acest sens se retine ca diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei este prevazuta in Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ care contine prevederi suficient de clare, precise si accesibile pentru a fi considerat "lege" din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la scopul ingerintei, masura diminuarii cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei este justificata de un interes public ("utilitatea publica"), astfel cum rezulta din expunerea de motive a Legii nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, si din deciziile Curtii Constitutionale nr. 872/2010 si nr. 874/2010, respectiv de necesitatea de a reduce cheltuielile bugetare in contextul crizei economice mondiale.
Cu privire la proportionalitatea situatiei care a determinat restrangerea, se apreciaza ca exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) si ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
De altfel, preocuparea de a asigura un atare echilibru se reflecta in structura art. 1 din Protocolul nr. 1 in totalitate, asadar si in cea de a doua teza care trebuie coroborata cu principiul consacrat de prima. In special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat de orice masura care priveaza o persoana (Hotararea din 20 noiembrie 1955, pronuntata in Cauza Pressos Compania Naviera - S.A. si altii impotriva Belgiei).
In alta ordine de idei, se retine faptul ca masura legislativa criticata este aplicata in mod nediscriminatoriu, in sensul ca reducerea de 25% este incidenta tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod.
Ca atare, se considera ca prin masurile dispuse prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin Conventie (cum sunt nediscriminarea sau preeminenta dreptului).
In cauza de fata, in raport cu modul de constituire a indemnizatiei de concediu, nu se poate aprecia ca reclamantii detineau un "bun", in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, cu privire la o indemnizatie de concediu intr-un cuantum nediminuat.
In concluzie, intrucat dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, in acelasi mod si indemnizatia de concediu cuvenita personalului didactic si didactic auxiliar din invatamantul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat dupa aceasta data (3 iulie 2010) se impune a fi diminuata proportional, ca urmare a faptului ca se calculeaza in raport cu media zilnica a veniturilor din fiecare luna in care se efectueaza concediul.
Pentru considerentele aratate, Curtea va respinge recursul ca nefondat si va mentine hotararea atacata ca fiind legala si temeinica. 1