DECIZIE nr. 766/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, arătând că dispozițiile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 îl nedreptățesc, întrucât a avut o contribuție la asigurările sociale mai mare decât cea corespunzătoare salariului minim brut pe economie, dar, pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 și 16 septembrie 1957, când nu poate dovedi drepturile salariale obținute, pensia îi este calculată, potrivit legii, în raport cu salariul minim. Prin urmare, consideră că legea ar trebui să prevadă o valoare de referință mai mare pentru calculul pensiilor. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu este discriminatoriu, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza pe care o reglementează. De asemenea, situația obiectiv diferită avută în vedere, anume imposibilitatea dovedirii drepturilor salariale obținute într-o anumită perioadă, justifică tratamentul juridic diferențiat față de ceilalți pensionari. În sfârșit, arată că art. 41 alin. (4) din Constituție, invocat în motivarea scrisă de către autorul excepției, nu are incidență în cauză. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Excepția a fost ridicată de Niculae Stănescu cu prilejul soluționării contestației privind decizia de pensionare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (4) din Constituție. În acest sens, arată că nu îi poate fi imputat faptul că pentru perioada cuprinsă între 2 martie 1955 și 16 septembrie 1957 drepturile salariale nu i-au fost înscrise în carnetul de muncă și nu consideră că este echitabil ca la calculul pensiei legea să prevadă raportarea la salariul minim brut pe economie, deși a avut venituri mai mari decât acest nivel și a contribuit, în consecință, proporțional cu veniturile realizate. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că art. 41 alin. (4) din Constituție nu se referă la drepturile de asigurări sociale, despre care este vorba în speță. De asemenea, arată că cel care contestă decizia de pensionare are posibilitatea ca, prin intermediul instanțelor de judecată, să utilizeze toate mijloacele pentru a-și dovedi drepturile sale, inclusiv martori și prezumții. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat are în vedere o situație obiectivă, ce justifică soluția legislativă adoptată, însă nimic nu-l împiedică pe contestator să facă dovada drepturilor sale în fața instanței de judecată. De asemenea, arată că art. 41 alin. (4) din Constituție nu are incidență în cauză. Avocatul Poporului consideră că nu este întemeiată critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, având în vedere că stabilirea unui anumit tip de salariu ce se ia în calcul la stabilirea pensiei a fost determinată de o situație obiectivă în care nu se poate cunoaște salariul efectiv obținut, iar luarea în calcul a salariului minim pe țară a fost opțiunea liberă a legiuitorului, conform art. 47 alin. (2) din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Potrivit art. III alin. (1) din ordonanță, modificările aduse alin. (2) al art. 161 din Legea nr. 19/2000 s-au aplicat începând cu data de 1 iulie 2007, astfel că, în prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă." În același timp însă Curtea observă că, prin modificările ce au fost aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2007, legiuitorul a instituit o reglementare specială pentru acele persoane care, asemenea autorului excepției, au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 și care, din motive neimputabile lor, nu pot dovedi drepturile salariale realizate. Aceste dispoziții sunt cuprinse în art. 161 alin. (3) și au următorul conținut: "(3) Fac excepție de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:

a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale;

b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962 și pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale și nici nu sunt dovedite;

c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962, în situația în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b)."

Întrucât dispozițiile art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 păstrează, în esență, soluția legislativă criticată și sunt aplicabile ipotezei în care se găsește autorul excepției, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestor dispoziții de lege. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (4) din Constituție, ce se referă la egalitatea în drepturi a cetățenilor, respectiv la egalitatea între bărbați și femei în ceea ce privește remunerarea muncii. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că noua reglementare, instituită prin modificările aduse Legii nr. 19/2000 de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2007, vine în ajutorul persoanelor care au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 prin instituirea unui tratament egal pentru toate persoanele aflate în această ipoteză. Astfel, art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevede acordarea unui punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat atât în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite, ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, cât și în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962 și pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale și nici nu sunt dovedite. Mai mult, venind în sprijinul celor care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, au obținut un număr de puncte mai mic decât cel al persoanelor care nu au putut dovedi drepturile salariale obținute, legea acordă de asemenea un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962. În sfârșit, pentru a proteja drepturile câștigate deja de titularii dreptului de pensie, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2007 prevede că "În cazul în care, pentru situațiile prevăzute la alin. (1), din aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se păstrează punctajul mediu anual, respectiv cuantumul avantajos." Prin urmare, Curtea reține că autorul excepției, care nu poate dovedi drepturile salariale realizate în perioada cuprinsă între 2 martie 1955 și 16 septembrie 1957, nu se află, potrivit legii, într-o situație diferită față de celelalte persoane care, pentru aceeași perioadă, nu pot face dovada salariilor obținute, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește critica adusă soluției pe care legea a adoptat-o sub aspectul veniturilor salariale ce se iau în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, respectiv al punctajului ce se acordă pentru fiecare lună de cotizare, potrivit noii reglementări instituite de art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acest aspect ține de opțiunea liberă a legiuitorului, în baza prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora dreptul la pensie, ca și la alte forme de asigurări și de asistență socială se exercită în condițiile prevăzute de lege. În sfârșit, Curtea observă că soluția legislativă criticată, ce reglementează drepturi de asigurări sociale, nu are nicio legătură cu dispozițiile art. 41 alin. (4) din Constituție, care se referă la egalitatea între bărbați și femei în ceea ce privește remunerarea muncii și care are în vedere înlăturarea discriminărilor pe criteriul sexului în raporturile specifice dreptului muncii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Niculae Stănescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea