LEGE nr. 47/1992

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 – Dispoziții generale

Articolul 1

(1) Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România.

(2) Curtea Constituțională este independenta față de orice alta autoritate publică și se supune numai Constituției și prezentei legi.

(3) Scopul Curții Constituționale este garantarea supremației Constituției.

Articolul 2

(1) Curtea Constituțională asigura controlul constituționalității legilor, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului.

(2) Sînt neconstituționale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.

Articolul 3

(1) Competența Curții Constituționale nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.

(2) Curtea Constituțională este singura în drept sa hotărască asupra competentei sale, potrivit art. 144 din Constituție.

Articolul 4

(1) Judecătorii Curții Constituționale sînt independenți în exercitarea atribuțiilor lor și inamovibili pe durata mandatului.

(2) Judecătorii Curții Constituționale nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile și voturile exprimate la adoptarea soluțiilor.

Articolul 5

Autoritățile publice, instituțiile, regiile autonome, societățile comerciale și orice alte organizații sînt obligate sa comunice informațiile, documentele și actele pe care le dețin, cerute de Curtea Constituțională pentru realizarea atribuțiilor sale.

Articolul 6

Sediul Curții Constituționale este în municipiul București.

Capitolul 2 – Organizarea Curții Constituționale

Articolul 7

(1) Curtea Constituțională se compune din 9 judecători numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(2) Trei judecători sînt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de Președintele României.

(3) Curtea Constituțională se înnoiește cu o treime din judecători din 3 în 3 ani.

(4) Fiecare Cameră a Parlamentului numește, cu votul majorității membrilor săi, la propunerea Biroului permanent și pe baza recomandarii Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.

(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputați și de senatori. Fiecare candidat va depune "curriculum vitae" și actele doveditoare ca îndeplinește condițiile prevăzute de Constituție. Candidații vor fi audiati de comisie și de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi motivat la toți candidații.

Articolul 8

(1) Curtea Constituțională își desfășoară activitatea în plen sau în complete de jurisdicție, alcătuite în condițiile prezentei legi.

(2) Cvorumul pentru plenul Curții Constituționale este de două treimi din numărul judecătorilor Curții.

Articolul 9

(1) Curtea Constituțională are un președinte ales prin vot secret, pentru o perioadă de 3 ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor, în termen de 5 zile de la innoirea Curții.

(2) Pentru alegerea președintelui, fiecare grupa de judecători numiți de Camera Deputaților, de Senat și de Președintele României poate propune o singura candidatura. Dacă la primul tur de scrutin nici un candidat nu întrunește majoritatea voturilor, se va proceda la al doilea tur de scrutin între primii doi clasați sau trași la sorți, dacă toți candidații obțin același număr de voturi. Operațiunile de alegere a președintelui sînt conduse de judecătorul cel mai în vîrsta.

(3) Președintele numește un judecător care îi va tine locul în timpul absentei.

Articolul 10

(1) În caz de vacanta a funcției, se alege un președinte pînă la încheierea perioadei de 3 ani prevăzute la art. 9 alin. (1).

(2) Alegerea are loc în termen de 5 zile de la constatarea vacantei, potrivit procedurii prevăzute la art. 9 alin. (2).

Articolul 11

(1) Președintele Curții Constituționale are următoarele atribuții:

a) coordonează activitatea Curții Constituționale și repartizează cauzele spre rezolvare;

b) convoacă și prezidează ședințele în plen ale Curții Constituționale;

c) reprezintă Curtea Constituțională în fața autorităților publice și a altor organizații, române sau străine;

d) constata cazurile de încetare a mandatului judecătorilor, prevăzute în prezenta lege, și sesizează autoritățile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului devenit vacant;

e) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de regulamentul de organizare și funcționare al Curții Constituționale.

(2) Președintele este ordonator de credite.

Capitolul 3 – Competența Curții Constituționale

Secțiunea 1 – Dispoziții comune

Articolul 12

(1) Curtea Constituțională poate fi sesizată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 144 din Constituție și în condițiile stabilite potrivit prezentei legi.

(2) Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate.

Articolul 13

(1) Curtea Constituțională, potrivit competentei stabilite în art. 144 din Constituție, pronunța decizii, hotărîri și emite avize, după cum urmează:

A) Decizii, în cazurile în care:

a) se pronunța asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Curții Supreme de Justiție, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;

b) se pronunța asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;

c) hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor;

d) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic.

B) Hotărîri, în cazurile în care:

a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirma rezultatele sufragiului;

b) constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;

c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirma rezultatele acestuia;

d) verifica îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni.

C) Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României.

(2) Deciziile și hotărîrile se pronunța în numele legii.

Articolul 14

(1) Ședințele de judecată sînt publice, în afară de cazul în care, din motive întemeiate, președintele Curții sau completul de judecată hotărăște ședința secreta.

(2) Părțile au acces la lucrările dosarului.

(3) Actele și lucrările Curții Constituționale, pe baza cărora aceasta pronunța deciziile și hotărîrile ori emite avizele prevăzute la art. 13, nu sînt destinate publicității.

Articolul 15

Cererile adresate Curții Constituționale sînt scutite de taxe de timbru.

Articolul 16

Procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sînt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte.

Secțiunea a 2-a – Procedura jurisdicțională

1. Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare

Articolul 17

(1) Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Curții Supreme de Justiție, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.

(2) În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului și Curții Supreme de Justiție și se depune la secretarul general de la Camera Deputaților și de la Senat. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile.

(3) Data la care legea a fost depusa la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoștința în plenul fiecărei Camere, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea și comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.

(4) Sesizarea facuta de parlamentari se trimite Curții Constituționale în ziua primirii ei de secretarul general de la Camera respectiva.

Articolul 18

(1) În cazul sesizării Curții Constituționale de unul dintre președinții celor două Camere ale Parlamentului, de parlamentari, de Guvern sau de Curtea Suprema de Justiție, aceasta va comunică Președintelui României sesizarea primită, în ziua înregistrării.

(2) Dacă sesizarea s-a făcut de Președintele României, de parlamentari sau de Curtea Suprema de Justiție, Curtea Constituțională o va comunică, în 24 de ore de la înregistrare, președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, precizînd și data cînd vor avea loc dezbaterile.

Articolul 19

(1) Pînă la data dezbaterilor, președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere.

(2) Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnatura primului-ministru.

Articolul 20

(1) Dezbaterea are loc în plenul Curții Constituționale, cu participarea judecătorilor Curții, pe baza sesizării, a documentelor și a punctelor de vedere primite, atît asupra prevederilor menționate în sesizare, cît și asupra celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate.

(2) Decizia se pronunța, în urma deliberării, cu votul majorității judecătorilor și se comunică Președintelui României. Decizia prin care se constata neconstituționalitatea legii se comunică și președinților celor două Camere ale Parlamentului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute de art. 145 alin. (1) din Constituție.

(3) Decizia se publică în Monitorul Oficial al României.

2. Controlul constituționalității regulamentelor Parlamentului

Articolul 21

(1) Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.

(2) În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curții Constituționale de secretarul general de la Camera din care aceștia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea Constituțională o va comunică, în termen de 24 de ore de la înregistrare, președinților celor două Camere, cu precizarea datei cînd va avea loc dezbaterea.

(3) Pînă la data dezbaterii, președinții Camerelor pot comunică punctul de vedere al birourilor permanente.

Articolul 22

(1) Dezbaterea are loc în plenul Curții Constituționale, pe baza sesizării și a punctelor de vedere primite.

(2) Decizia se pronunța cu votul majorității judecătorilor Curții și se aduce la cunoștința Camerei al carei regulament a fost dezbătut.

(3) Decizia se publică în Monitorul Oficial al României.

(4) Dacă prin decizie se constata neconstituționalitatea unor dispoziții ale regulamentului, Camera sesizată va reexamina aceste dispoziții, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constituției.

3. Soluționarea excepției de neconstituționalitate

Articolul 23

(1) Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.

(2) Dacă, în cursul judecații, instanța, din oficiu, sau una dintre părți invoca neconstituționalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanța, de care depinde judecarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale, spre a se pronunța asupra constituționalității acelei prevederi.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere.

(5) Încheierea va cuprinde punctele de vedere ale părților pentru susținerea sau combaterea excepției și opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. În cazurile în care excepția a fost ridicată din oficiu de instanța, încheierea trebuie motivată, cuprinzînd și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

(6) În perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, instanța poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecații. Încheierea este supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunțării.

Articolul 24

(1) Primind încheierea prevăzută la art. 23 alin. (4), președintele Curții Constituționale va desemna completul de judecată, alcătuit din 3 judecători, și pe președintele acestuia. Președintele completului desemnează pe unul dintre judecători ca raportor.

(2) În cazul în care judecătorul desemnat ca raportor considera ca excepția este vadit nefondata sau încalcă prevederile art. 23 alin. (3), va înștiința pe președinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepția, fără citirea părților.

(3) În cazul în care nu sînt aplicabile prevederile alin. (2), judecătorul raportor este obligat sa comunice încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului, indicindu-le data pînă la care pot să depună punctul lor de vedere, și va asigura luarea măsurilor necesare pentru administrarea probelor la data judecații.

(4) Judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul raportor, a încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (3), a probelor administrate, a susținerilor părților, cu citarea acestora și a Ministerului Public.

(5) Părțile pot fi reprezentate prin avocați cu drept de a pleda la Curtea Suprema de Justiție.

Articolul 25

(1) Decizia poate fi atacată de părți numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

(2) Recursul se judeca de un complet alcătuit din 5 judecători, din care unul este președintele Curții Constituționale sau inlocuitorul sau, care îl va prezida.

(3) Dacă recursul este admis, instanța de recurs se pronunța, prin aceeași decizie, și asupra excepției de neconstituționalitate.

(4) Decizia primei instanțe, cît și decizia instanței de recurs se iau cu majoritate de voturi.

Articolul 26

(1) Decizia definitivă prin care se constata neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, la cererea părții care a invocat excepția de neconstituționalitate într-un proces civil.

(2) În procesele penale, decizia prevăzută la alin. (1) constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor în care condamnarea s-a pronunțat pe baza prevederii legale declarate ca neconstitutionala.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din 1991. Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege.

(4) Deciziile definitive pronunțate în condițiile alin. (1) și (2) se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

(5) Deciziile definitive se publică în Monitorul Oficial al României, sînt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

4. Respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României

Articolul 27

Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirma rezultatele sufragiului în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea Președintelui României.

Articolul 28

Hotărîrile Curții Constituționale se adoptă în plen, cu votul majorității judecătorilor Curții.

5. Judecarea contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic

Articolul 29

(1) Curtea Constituțională decide asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic.

(2) Contestația privind constituționalitatea unui partid politic poate fi formulată de președintele uneia dintre Camerele Parlamentului sau de Guvern. Președintele Camerei poate formula contestația numai pe baza unei hotărîri adoptate de Camera cu votul majorității membrilor săi.

(3) Contestația trebuie motivată și va fi însoțită de dovezile pe care se întemeiază.

Articolul 30

(1) Pentru soluționarea contestației, președintele Curții Constituționale va desemna un judecător ca raportor, care este obligat sa o comunice, împreună cu actele doveditoare, partidului politic la care se referă contestația, precizîndu-i data pînă la care poate depune un memoriu în apărare, însoțit de dovezile corespunzătoare.

(2) Contestația se judeca de plenul Curții Constituționale, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituționalitate este contestată și a Ministerului Public, pe baza raportului prezentat de judecătorul desemnat în acest scop și a probelor administrate, iar decizia se pronunța cu votul majorității judecătorilor Curții.

(3) Camera Parlamentului care a depus contestația poate fi reprezentată de persoana desemnată de aceasta, iar Guvernul, de Ministerul Justiției. Partidul politic poate fi reprezentat și prin avocat cu drept de a pleda în fața Curții Supreme de Justiție.

(4) Decizia Curții nu este supusă nici unei cai de atac și se publică în Monitorul Oficial al României.

Articolul 31

(1) Partidele politice pot fi declarate neconstituționale în cazurile prevăzute de art. 37 alin. (2) din Constituie.

(2) Decizia de admitere a contestației se comunică Tribunalului municipiului București, pentru radierea partidului politic neconstitutional din evidenta partidelor politice legal constituite.

6. Emiterea avizului pentru suspendarea din funcție a Președintelui României

Articolul 32

(1) Curtea Constituțională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României.

(2) Propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României, împreună cu dovezile pe care se întemeiază se trimit în copie Curții Constituționale, de președintele care a condus ședința comuna a celor două Camere.

(3) Președintele Curții Constituționale, primind cererea, va desemna 3 judecători ca raportori, cîte unul dintre judecătorii numiți de Camera Deputaților, Senat și Președintele României, care vor efectua toate investigațiile necesare.

Articolul 33

(1) Avizul cu privire la suspendarea din funcție a Președintelui României se emite de plenul Curții Constituționale, cu votul majorității judecătorilor Curții, pe baza dezbaterii raportului prezentat de cei 3 judecători desemnați în acest scop, a propunerii de suspendare, a dovezilor și a investigatiilor făcute.

(2) Președintele României va fi încunoștințat asupra datei fixate pentru dezbatere și poate da explicații cu privire la faptele ce i se imputa.

(3) Avizul Curții Constituționale se comunică președinților celor două Camere și Președintelui României.

7. Constatarea existenței împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României

Articolul 34

(1) Curtea Constituțională constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului.

(2) Vacanta funcției de Președinte al României se constata la cererea președintelui uneia dintre Camerele Parlamentului sau a președintelui interimar care exercită atribuțiile Președintelui României în perioada cît acesta este suspendat din funcție.

(3) În cazul în care Președintele României a fost suspendat din funcție, cererea pentru constatarea existenței împrejurărilor care justifica interimatul se face de președintele care a condus lucrările ședinței comune a celor două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărîrii adoptate în ședința comuna.

(4) Dacă interimatul funcției de Președinte al României se datorește imposibilității temporare de a-și exercită atribuțiile, cererea se face de Președintele României sau de președintele uneia dintre Camerele Parlamentului.

Articolul 35

Cererea pentru constatarea existenței împrejurărilor care justifica interimatul funcției de Președinte al României va fi însoțită de dovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurări se face de plenul Curții Constituționale, cu votul majorității judecătorilor.

Secțiunea a 3-a – Alte dispoziții

Articolul 36

Procedura pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de exercitare a inițiativei legislative de către cetățeni, de verificare a respectării regulilor de organizare și desfășurare a referendumului și de confirmare a rezultatului acestuia se stabilește prin legile privind reglementarea acestor activități.

Articolul 37

(1) Înainte de sesizarea Parlamentului pentru inițierea procedurii legislative de revizuire a Constituției, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituțională, care este obligată ca în termen de 10 zile să se pronunțe asupra constituționalității sale.

(2) Decizia Curții Constituționale se pronunța în plen, cu votul a două treimi din judecătorii Curții, și se comunică celor ce au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora.

Decizia se publică în Monitorul Oficial al României.

(3) Proiectul de lege sau propunerea legislativă poate fi prezentată Parlamentului numai împreună cu decizia Curții Constituționale comunicată potrivit alin. (2).

Capitolul 4 – Judecătorii Curții Constituționale

Articolul 38

(1) Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregătire judiciară superioară, înaltă competența profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățămîntul juridic superior.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu oricare alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățămîntul juridic superior.

Articolul 39

Numirea judecătorilor, în condițiile prezentei legi, se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul în care candidatul ocupa o funcție incompatibilă cu aceea de judecător al Curții Constituționale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcție sau din partidul politic al cărui membru este.

Articolul 40

(1) Judecătorii Curții Constituționale vor depune, în fața Președintelui României și a președinților celor două Camere ale Parlamentului, următorul jurămînt:

"Jur sa respect și sa apar Constituția, indeplinindu-mi cu buna-credința și fără partinire obligațiile de judecător al Curții Constituționale. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"

(2) Jurămîntul se depune individual. Judecătorii Curții își vor exercita funcția de la data depunerii jurămîntului.

Articolul 41

Judecătorii Curții Constituționale sînt obligați:

a) să-și îndeplinească funcția încredințată cu imparțialitate și în respectul Constituției;

b) sa păstreze secretul deliberărilor și al voturilor și sa nu ia poziție publică sau sa dea consultații în probleme de competența Curții Constituționale;

c) în adoptarea actelor Curții Constituționale să-și exprime votul afirmativ sau negativ, abținerea de la vot nefiind permisă;

d) sa comunice președintelui Curții Constituționale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercita;

e) sa nu permită folosirea funcției pe care o îndeplinește în scop de reclama comercială sau propaganda de orice fel;

f) să se abțină de la orice activitate sau manifestare contrare independentei și demnității funcției lor.

Articolul 42

Stabilirea abaterilor disciplinare ale judecătorilor, a sancțiunilor și modului de aplicare a acestora este de competența exclusiva a plenului Curții Constituționale.

Articolul 43

(1) Judecătorii Curții Constituționale nu pot fi arestați sau trimiși în judecata penală ori contravențională decît cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaților, al Senatului sau al Președintelui României, după caz, și la cererea procurorului general.

(2) Competența de judecată, pentru infracțiunile săvîrșite de către judecătorii Curții Constituționale, aparține Curții Supreme de Justiție, Secția penală.

(3) De la data trimiterii în judecata penală, judecătorul Curții Constituționale este suspendat de drept din funcția sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.

Articolul 44

(1) Mandatul de judecător al Curții Constituționale încetează:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de excludere de drept ori de deces;

b) în situațiile de incompatibilitate sau de imposibilitate a exercitării funcției de judecător mai mult de 6 luni;

c) în caz de încălcare a prevederilor art. 16 alin. (3) sau art. 37 alin.

(3) din Constituție sau pentru încălcarea grava a obligațiilor prevăzute la art. 41.

(2) Constatarea încetării mandatului, potrivit lit. a), se face de președintele Curții Constituționale, iar în celelalte cazuri, încetarea mandatului se hotărăște în plen, cu votul majorității judecătorilor Curții.

Articolul 45

(1) Cu 3 luni înainte de expirarea mandatului fiecărui judecător, președintele Curții sesizează pe președintele Camerei Parlamentului care a numit judecătorul sau, după caz, pe Președintele României, solicitindu-l sa numească un altul în locul lui; numirea trebuie efectuată cu cel puțin o luna înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor.

(2) În cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depășește 6 luni, președintele va sesiza autoritatea publică prevăzută la alin. (1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului, în vederea numirii noului judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecătorul înlocuit.

(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin. (2), este mai mica de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.

Articolul 46

(1) După încetarea mandatului ca urmare a expirării perioadei pentru care el a fost acordat, judecătorul are dreptul sa revină în postul ocupat anterior, dacă numirea sa la Curtea Constituțională s-a făcut cu condiția rezervarii acestuia.

(2) În cazul în care judecătorul ocupa un post de magistrat, rezervarea postului este obligatorie.

(3) În perioada cît este rezervat, postul prevăzut la alin. (1) și (2) poate fi ocupat numai prin contract de muncă pe durata determinata.

Articolul 47

Președintele Curții Constituționale este asimilat cu președintele Curții Supreme de Justiție, iar judecătorii Curții Constituționale, cu vicepreședinții Curții Supreme de Justiție.

Capitolul 5 – Personalul de specialitate și administrativ

Articolul 48

(1) Curtea Constituțională are 7 magistrați-asistenți, subordonați președintelui Curții.

(2) Magistrații-asistenți trebuie să aibă pregătire juridică superioară și o vechime de cel puțin 10 ani în activitatea juridică sau în învățămîntul juridic superior. Ei se încadrează prin concurs. Comisia de examinare se numește de președintele Curții Constituționale, din 5 judecători ai Curții.

(3) Magistrații-asistenți sînt asimilați cu consultanții juridici de la Curtea Suprema de Justiție.

(4) Magistrații-asistenți participa la pregătirea lucrărilor și la redactarea actelor emise de Curte și pot fi consultați la deliberări. De asemenea, le revin obligațiile prevăzute la art. 41, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 49

(1) Secretariatul Curții Constituționale este condus de un secretar șef, asimilat funcției de consultant juridic șef al Curții Supreme de Justiție.

(2) Nomenclatorul funcțiilor Secretariatului Curții și numărul de personal de specialitate și administrativ se aproba de plenul Curții. În cadrul secretariatului funcționează un compartiment de documentare, cercetare și informatica și alte compartimente necesare activității Curții.

(3) Secretarul șef își desfășoară activitatea sub conducerea președintelui Curții Constituționale. El asigura pregătirea și organizarea lucrărilor Curții.

(4) Atribuțiile secretarului șef și cele ale personalului Secretariatului Curții Constituționale se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al acesteia.

(5) Salarizarea personalului Secretariatului Curții se face potrivit legii privitoare la salarizarea personalului Curții Supreme de Justiție.

Capitolul 6 – Sancțiuni, dispoziții finale și tranzitorii

Articolul 50

(1) Curtea Constituțională are buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat.

(2) Proiectul de buget se aproba cu votul majorității judecătorilor Curții și se înaintează Guvernului, pentru a fi verificat și inclus în bugetul de stat.

Articolul 51

(1) Prima Curte Constituțională se constituie în cel mult 10 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României.

(2) În acest scop, fiecare Cameră a Parlamentului numește cîte 3 judecători, pentru o perioadă de 3, de 6 și de 9 ani, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (4).

Judecătorii vor fi numiți în ordinea numărului de voturi exprimate pentru fiecare candidat. De asemenea, Președintele României numește 3 judecători pentru aceleași perioade.

(3) În termen de 3 zile de la constituire, Curtea își alege președintele, iar în termen de 10 zile adopta regulamentul de organizare și funcționare.

Articolul 52

Cînd Curtea Constituțională constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și ca a fost ridicată cu rea-credința, pentru a intirzia rezolvarea procesului, ea poate sanctiona partea care a invocat excepția cu o amenda de 10.000-100.000 lei.

Articolul 53

Refuzul unei autorități publice sau oricărei organizații de a comunică informațiile, documentele și actele pe care le deține, cerute de Curtea Constituțională, se sancționează cu o amenda de 10.000 lei pentru fiecare zi de întîrziere.

Articolul 54

(1) Amenzile prevăzute la art. 52 și art. 53 se aplică de președintele Curții Constituționale sau de președintele completului de judecată, prin încheiere motivată.

(2) Împotriva încheierii se poate face plîngere în termen de 30 de zile de la comunicare și se soluționează de organul care a aplicat amenda. Încheierea este definitivă și executorie. Sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.

Articolul 55

Pentru anul 1992, sumele necesare funcționarii Curții Constituționale se asigura de Guvern, din rezerva bugetară aflată la dispoziția acestuia.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 13 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

PREȘEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 13 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR MARȚIAN DAN