DECIZIE nr. 1148/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, excepție ridicată de Emil Simon, Edita Maria Simon și Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.594D/2010. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 4.595D/2010, care are obiect identic cu excepția ridicată de Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss și Elena Claudia Kiss în Dosarul nr. 1.448/33/2010 al aceleiași instanțe. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate în cele două dosare, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 4.595D/2010 la Dosarul nr. 4.594D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 22 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 422/117/2010 și nr. 1.448/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 184/2002. Excepția a fost ridicată de Emil Simon, Edita Maria Simon și Anna Maria Budai, Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss și Elena Claudia Kiss în cauze civile având ca obiect acțiuni în constatarea nulității. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că sintagma "în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 contravine principiului constituțional al liberului acces la justiție, deoarece exclude de la jurisdicția constituțională actele care nu mai sunt în vigoare la momentul formulării excepției de neconstituționalitate, dar a căror neconstituționalitate se impune a fi constatată pentru a fi posibilă înlăturarea aspectelor lor prejudiciabile. Totodată, susțin că acest text de lege adaugă la art. 146 lit. d) din Constituție, restrângând competența Curții Constituționale stabilită de Legea fundamentală. În continuare arată că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat "în sensul includerii în sfera de aplicabilitate a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a litigiilor în fața Curții Constituționale" (Hotărârea din 25 februarie 2000, pronunțată în Cauza Gast și Popp contra Germaniei). În ce privește prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, autorii excepției susțin că acestea contravin principiului securității juridice, principiu ce reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, arată că, deși nu este prevăzut expres în legislația românească, acest principiu este recunoscut de instanțele europene și cele naționale, fiind amintit în mai multe hotărâri pronunțate împotriva României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și regăsindu-se și în hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Curtea de Apel Cluj - Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, exprimându-și opinia, consideră că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin sintagma "în vigoare", contravin dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, întrucât adaugă la acest text din Legea fundamentală. Totodată, prin limitarea accesului la controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor în vigoare la momentul sesizării Curții Constituționale, se încalcă accesul liber la justiție în sens larg, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ce privește celelalte prevederi de lege criticate, arată că în cazul acestora situația este similară cu cea reținută de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.352/2008, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 este inadmisibilă, întrucât art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2008 a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 și ca atare acest text de lege a rămas fără obiect. În ceea ce privește art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, arată că acest text de lege este constituțional. Astfel, Curtea nu se poate referi la dispoziții legale abrogate sau în forma anterioară unei modificări, deoarece decizia ei ar avea efecte retroactive, încălcând dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției, așa cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, și prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. În realitate, în privința art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este criticată numai sintagma "în vigoare", astfel încât obiect al excepției îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința sintagmei "în vigoare", precum și prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. Textele criticate au următoarea redactare: - Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința sintagmei "în vigoare": "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."; - Art. II din Legea nr. 48/2004: "Dreptul la acțiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul intern, art. 20 alin. (2) - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 146 lit. d) privind atribuțiile Curții Constituționale și ale art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeană. Este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: I. Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în privința sintagmei "în vigoare", au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii pentru toate subiectele de drept, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", coroborate cu prevederile alin. (5) teza întâi a aceluiași articol, potrivit cărora, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale [

]". Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. II. În ce privește prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, Curtea observă că art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002, la care face trimitere textul de lege criticat, a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. În aceste condiții, se va proceda conform Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că, în condițiile în care norma legală, deși abrogată, a servit ca temei legal pentru o acțiune în justiție, conformitatea acesteia cu prevederile constituționale va putea fi verificată de Curtea Constituțională fără a afecta sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În speță, termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege criticat a fost instituit ca măsură reparatorie pentru cei care nu au introdus acțiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevăzut inițial de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, astfel că susținerea autorilor excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 contravin principiului securității raporturilor juridice, nu poate fi primită. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în privința sintagmei "în vigoare", excepție ridicată de Emil Simon, Edita Maria Simon și Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și de Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss și Elena Claudia Kiss în Dosarul nr. 1.448/33/2010 al aceleiași instanțe. 2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, excepție ridicată de aceeași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Maria Bratu ________