DECIZIE nr. 848/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8914/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se prezintă autorul excepției personal, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care depune note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituție sau din documentele internaționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.914/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Guo Xiaodong într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea dispoziției de părăsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări). În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat "limitează excesiv și discriminatoriu" dreptul de proprietate al străinilor care se află în România în scop de desfășurare a unor activități comerciale. În acest sens, precizează că, prin refuzul de prelungire a dreptului de ședere în România, este expus riscului de a pierde investiția pe care a făcut-o pe teritoriul României. De asemenea, arată că un asemenea amestec al autorității în exercitarea dreptului de proprietate intervine numai în cazul străinilor, nu și în cazul propriilor cetățeni, motiv pentru care susține că se instituie un regim discriminatoriu, contrar prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În plus, critică și lipsa de precizie și claritate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că "excepția de neconstituționalitate este întemeiată, neavând legătură cu textul constituțional invocat al art. 44 alin. (2) din Constituția României care garantează proprietatea privată". Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât textul constituțional invocat în susținerea criticii nu are legătură cu prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, iar situația de fapt prezentată este de competența exclusivă a instanței de judecată. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu conține norme contrare principiului egalei garantări și ocrotiri a proprietății private de către lege, indiferent de titular. Totodată, apreciază că acesta se aplică uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii și fără discriminări pe criterii arbitrarii. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care are următorul cuprins: "Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la garantarea proprietății private, precum și celor ale art. 14 din aceeași convenție, privind interzicerea discriminării, coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1, privind interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 limitează în timp dreptul acelor străini, care se află în România, temporar și în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român "numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere". Această condiție este pe deplin justificată de rațiuni de control al fenomenului migraționist, prin impunerea respectării anumitor obligații de către străinii care au dobândit dreptul de ședere temporară pe teritoriul României. Aceste dispoziții trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", text constituțional care se aplică nu numai cetățenilor României, ci și străinilor și apatrizilor. Din această perspectivă, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora "Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade". Curtea constată că autorul excepției nu formulează o critică de neconstituționalitate pertinentă, întemeindu-și motivarea pe dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale lipsite de orice legătură cu obiectul de reglementare al textului de lege supus controlului de constituționalitate. Astfel, pretinsa încălcare a dispozițiilor din Legea fundamentală și din convenția amintită referitoare la protecția proprietății private nu poate fi reținută, întrucât invocarea acestora nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate, aceste texte constituționale nefiind incidente în cauză. Nici critica prin raportare la acele dispoziții privind interzicerea discriminării prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în Protocolul nr. 12 la Convenție nu este întemeiată, întrucât, prin ipoteză, textul se adresează exclusiv străinilor, nicidecum cetățenilor români, astfel încât nu se poate susține existența unei discriminări între aceste două categorii de persoane. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8.914/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu