DECIZIE nr. 851/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 58 alin. (1) lit. e) și ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bana-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecătoriei Caransebeș. La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Rutieră Română, prin consilier juridic Daniela Cefalan, cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu Decizia nr. 191/2007. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 58 alin. (1) lit. e) și ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Bana-N" S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate reglementează răspunderea contravențională a persoanei juridice angajatoare - în speță, operator de transport - pentru fapta săvârșită de persoanele fizice angajate - conducătorii auto -, fără o cercetare prealabilă pentru stabilirea vinovăției în acest sens, încălcându-se, astfel, principiul specific materiei penale și contravenționale potrivit căruia răspunderea contravențională este personală. Ca atare, excluderea de către legiuitor din sfera subiecților răspunderii contravenționale a persoanelor fizice - conducători auto - care nu sunt operatori de transport în sensul legii, ci simpli salariați, contravine principiilor fundamentale ale egalității, nediscriminării, dreptului la un proces echitabil și al garantării proprietății private, indiferent de titular. Judecătoria Caransebeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate. Astfel, se arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 reprezintă o reglementare derogatorie de la dreptul comun în materie - Codul rutier - și, în mod firesc, se referă în exclusivitate la drepturile și obligațiile operatorilor de transport rutier. Totodată, în urma constatărilor din practică, prin Legea nr. 102/2006 a fost introdusă și răspunderea contravențională a persoanelor fizice conducători auto pentru anumite fapte, fiind eliminată astfel acea discriminare menționată de autorul excepției. Cât privește obligația prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. e) din ordonanță, referitoare la documentația necesară pentru efectuarea transportului rutier de marfă, aceasta revine, în exclusivitate, operatorului de transport rutier, care, în mod firesc, trebuie să se asigure de îndeplinirea acestei cerințe legale înainte de plecarea în cursă. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocând jurisprudența recentă în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 191/2007, se arată că soluția normativă reglementată de art. 58 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 se justifică prin raportul de prepușenie existent între operatorul auto și angajatul acestuia, conducătorul auto, astfel că aceasta nu poate fi considerată contrară protecției constituționale a dreptului de proprietate, garantat potrivit art. 44 din Legea fundamentală. În plus, menționează că principiul egalității, invocat de autorul excepției, nu privește egalitatea de tratament juridic între întreprinderile/operatorii de transport și persoanele fizice, angajați ai acestora. Ca atare, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate față de prevederile art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Textele de lege atacate nu contravin nici art. 21 din Legea fundamentală, referitor la accesul liber la justiție, iar critica autorului excepției față de prevederile art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu are incidență în cauză. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile "art. 58 lit. e) și ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 sunt constituționale. Textele de lege criticate reflectă dreptul constituțional al legiuitorului de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile, fără să instituie discriminări pe considerente arbitrare. Soluția legislativă atacată se justifică prin raportul de prepușenie existent între operatorul auto și angajatul acestuia, conducătorul auto, sancțiunile prevăzute de art. 59 alin. (1) fiind consecința firească a nerespectării obligațiilor legale specifice activității de transport rutier, criticate de autorul excepției. Ca atare, nu poate fi reținută încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, iar celelalte dispoziții din documentele internaționale invocate nu au incidență în cauza de față. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 58 alin. (1) lit. e) și ale art. 59 alin. (1)" din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, modificate prin art. I pct. 67 și 68 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. În realitate, așa cum reține și instanța în considerentele încheierii, autorul excepției de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. e) și ale art. 59 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență menționată, texte ce au următorul cuprins: - Art. 58 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenții următoarele fapte:

e) efectuarea transportului rutier de mărfuri fără existența la bordul vehiculului a documentului de transport sau a copiei conforme a licenței de transport ori a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, după caz."

- Art. 59 alin. (1) lit. a): "(1) Se sancționează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz:

a) de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. a), b), e), f), h) și i)."

În opinia autorului excepției, aceste texte legale contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 consacrat accesului liber la justiție și ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, raportat la art. 20 din Constituție, cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, autorul excepției invocă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, privind interzicerea generală a discriminării, precum și ale art. 7 (și nu ale art. 6, cum eronat indică autorul excepției) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecărei persoane la egalitate în fața legii. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 24, 44 și 45 din Legea fundamentală și cu o motivare ce vizează aceleași aspecte criticate și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 191 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând, în esență, că, în virtutea raportului de prepușenie dintre operatorul de transport rutier și conducătorul auto, comitentul are posibilitatea și obligația de a impune conducătorului auto respectarea obligațiilor impuse de reglementările care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea și asigurarea desfășurării transporturilor rutiere, activitate pentru care a fost autorizat. Ca urmare, sancțiunea contravențională prevăzută de lege apare justificată și nu poate fi considerată a fi de natură să încalce protecția constituțională a dreptului de proprietate și nici libertatea economică, fiind consecința legală a încălcării dispozițiilor cuprinse în actul normativ la care se referă critica de neconstituționalitate. Cele statuate de Curte prin decizia amintită își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, în lipsa unor elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a instanței de contencios constituțional. În plus, în această cauză, autorul excepției invocă prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu privire la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Or, textele de lege criticate reglementează una dintre faptele care constituie contravenții în materia transportului rutier, respectiv sancțiunea corespunzătoare săvârșirii acestei contravenții, și nu conțin prevederi de natură a conduce la încălcarea principiului liberului acces la justiție sau a dreptului la un proces echitabil. Așa fiind, Curtea Constituțională constată că, și sub acest aspect, critica de neconstituționalitate este neîntemeiată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) și ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bana-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecătoriei Caransebeș. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi