Recurs. Casarea partiala a hotararii atacate. Rejudecare in parte Decizie nr. 33/R din data de 26.01.2007
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Recurs. Casarea partiala a hotararii atacate. Rejudecare in parte La data de 22 ianuarie 2007, in dosarul nr.643/96, Tribunalul Harghita pronunta , in cauza privindu-l pe inculpatul K. L. incheierea de sedinta prin care , admitand cererea de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpatul amintit , prin aparatorul sau ales, a dispus revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului K. L., luata prin incheierea nr.237/7.09.2006 a Tribunalului Harghita si punerea in libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.28/7.09.2006 emis de Tribunalul Harghita.
Pentru a dispune in acest mod , instanta de fond , la termenului de judecata anterior amintit a retinut ca :
Arestarea inculpatului a fost dispusa prin incheierea penala nr.237 din 7 septembrie 2006 a Tribunalului Harghita .
La acel moment Tribunalul a retinut ca exista indicii temeinice ca inculpatul face parte dintr-un grup infractional specializat in traficul de droguri de mare risc provenind din Ungaria. Acest lucru rezulta din transcrierile convorbirilor telefonice in cadrul carora inculpatul i-a solicitat sursei sale din Ungaria sa-l aprovizioneze cu droguri de mare risc, urmand ca marfa primita sa fie distribuita unor consumatori din zona.
Totodata , inculpatul a fost prins in flagrant in timp ce se afla in autoturismul marca Dacia 1310 al martorului M. Z., transportand o substanta care , in urma analizei de laborator, s-a stabilit ca este amfetamina in cantitate de 7,61 g.
S-a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica avand in vedere modul de operare cat si sentimentul de insecuritate care s-ar crea in randul comunitatii . De asemenea , s-a aratat ca in cadrul comunitatii s-ar naste neincrederea in actul de justitie in lipsa unor masuri prompte impotriva inculpatului .
Instanta a constatat ca , de la data luarii masurii arestarii preventive, au intervenit schimbari in legatura cu indiciile privind existenta faptei . Totodata , nu au fost aduse argumente noi care sa motiveze lipsirea de libertate in continuare a inculpatului .
Tinand seama de dispozitiile art.11 si 20 din Constitutia Romaniei s-a apreciat ca reglementarile internationale privind drepturile omului sunt direct aplicabile in dreptul intern si au prioritate fata de reglementarile nationale. In cauza s-a constatat a fi aplicabile astfel dispozitiile art.5 paragraful 3 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor individuale care se interpreteaza in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului .
Art.5 paragraful 3 din Conventie instituie garantia limitei rezonabile a duratei arestarii inculpatului . Criteriile pentru care a apreciat asupra limitei rezonabile au fost definite prin jurisprudenta Curtii. Durata arestarii trebuie apreciata prin prisma temeiurilor care impun prelungirea detentiei si nu prin raportare la un termen .
In aprecierea caracterului rezonabil al duratei detentiei preventive instanta a avut in vedere principiul enuntat de Curte in cauzele "Neumeister contra Austria" si "Stasaitis contra Lituaniei", respectiv existenta unui interes public real care sa prevaleze in fata regulii generale a judecarii in stare de libertate. Astfel , posibilitatea existentei unor sentimente de indignare in randul comunitatii , care de altfel nu sun sustinute cu nici un mijloc de proba, s-a apreciat ca nu poate justifica mentinerea " sine die" a arestarii . Potrivit jurisprudentei Curtii , motivele plauzibile de a crede ca o persoana a savarsit o infractiune nu mai justifica dupa un timp, in lipsa altor argumente , prelungirea detentiei.
Instanta a avut in vedere , in special , faptul ca, in urma solicitarilor repetate, DIICOT - Biroul Teritorial Harghita nu a aratat care a fost procedura dupa care au fost transcrise si traduse inregistrarile convorbirilor telefonice dintre inculpat si celelalte persoane. Inculpatul a aratat ca aceste convorbiri s-au purtat in limba maghiara, fapt verificat de instanta. In aceste conditii, convorbirile trebuiau transcrise in limba maghiara urmand a fi traduse de un interpret autorizat.
In lipsa certitudinii acuratetei transcrierilor si traducerii acestora instanta a considerat ca nu se poate verifica scenariul sustinut de parchet privind existenta un ei retele internationale de trafic de droguri, a solicitarilor de aprovizionare ale inculpatului si ale intentiei sale de a distribui drogurile consumatorilor din zona. Celelalte probe administrate pana in aceasta fata sa-u constatat ca demonstreaza transportul de catre inculpat a unei sacose cu haine pe care acesta nu a deschis-o. Cunoasterea continutului sacosei de catre inculpat s-a apreciat a fi o imprejurare subiectiva care nu poate fi apreciata fara cercetarea continutului convorbirilor inculpatului .
Diligentele sporite in desfasurarea procedurii a constituit un criteriu avut in vedere de CEDO (hotararile Contrada impotriva Italiei si Basfuss impotriva Republicii Cehe) pentru aprecierea asupra limitei rezonabile a duratei arestarii . In cauza judecata s-a retinut a fi intarziata fara culpa inculpatului si exclusiv prin lipsa de cooperare a organelor de urmarire penala . In aceste conditii s-a apreciat ca mentinerea masurii arestarii preventive ar constitui o incalcare a art.5 paragraful 3 din CEDO prin depasirea duratei rezonabile a detentiei preventive.
Impotriva acestei incheieri de sedinta , a Tribunalului Harghita, a declarat recurs Parchetul de pe langa instanta sus - mentionata care a solicitat ca , in urma admiterii acestei cai de atac. A reformarii partiale a incheierii criticate sa se dispuna mentinerea inculpatului in stare de arest preventiv si, pe cale de consecinta, sa fie eliminate dispozitiile instantei de fond de revocare a acestei masuri preventive si de punere in libertate a inculpatului Kiss Levente de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.28(7.09.2006 al Tribunalului Harghita .
S-a aratat , in recursul, astfel declarat , ca probatoriul administrat in cauza demonstreaza ca impotriva inculpatului exista indicii temeinice ce justifica banuiala legitima ca acesta ar fi comis doua infractiuni reglementate de dispozitiile art.2 alin.1 , 2 din Legea nr.143/2000 modificata si ca toate probele ce au fost administrate de catre organele judiciare, in faza urmaririi penale s-au realizat cu stricta respectare a drepturilor si garantiilor procesuale ce ii reveneau inculpatului. S-a retinut ca fata de inculpat continua sa subziste temeiurile de drept prevazute de dispozitiile art.148 lit. f Cod procedura penala, ca termenul rezonabil, in prezenta cauza, trebuie interpretat nu doar prin luarea in considerare a cazuisticii CEDO retinute in incheierea criticata, dar si prin realizarea hotararilor pronuntate de aceeasi instanta europeana in cazul Tomasi vs Franta, Wemhoff c/a Germania ,Milasi c/a Italia.
S-a aratat ca, in mod gresit, s-a retinut de catre instanta de fond ca ar fi survenit in cauza imprejurari noi ce justifica revocarea masurii preventive a arestului , initial luate fata de inculpat, cat timp temeiurile initiale ce au justificat luarea , si ulterior prelungirea acestei masuri nu s-au schimbat si cat timp solutionarea cauzei treneaza datorita modului in care inculpatul intelege sa-si abordeze apararea.
Analizand recursul astfel declarat prin prisma dispozitiilor art.3859 raportat la dispozitiile art.136 alin.1,8, 139, 143 alin.1, 148 lit. f Cod procedura penala coroborate cu dispozitiile art.23 din Constitutia revizuira a Romaniei si cu dispozitiile art.5,6 din CEDO s-a constatat ca acesta se impune a fi admis, si a se pasi la reformarea incheierii de sedinta criticate pentru urmatoarele considerente :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Biroul Teritorial Harghita , la data de 25.09.2006 , a fost deferit justitiei, in stare de arest preventiv, inculpatul K. L. sub acuza savarsirii, in conditiile concursului real de infractiuni, a doua fapte penale incriminate de dispozitiile art.2 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000 modificata.
Masura preventiva a arestului a fost luata impotriva inculpatului in baza dispozitiilor art.148 lit. f Cod procedura penala , ea fiind ulterior mentinuta in baza acelorasi temeiuri de fapt si de drept avute in vedere la data de 7 septembrie 2006.
S-a retinut faptul ca, din materialul probator administrat in cauza, pana la data de 22 ianuarie 2007, rezulta , fara putinta de tagada, faptul ca impotriva inculpatului exista indicii temeinice ce justifica presupunerea legitima ca acesta ar fi savarsit infractiunile pentru care a fost deferit justitiei. Faptele retinute in sarcina inculpatului sunt infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani . iar lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol concret, actual pentru ordinea publica date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptelor imputate, caracterul transfrontarier al uneia dintre aceste fapte imputate, natura si importanta valorilor sociale vatamate prin aceste actiuni le inculpatului - integritatea fizica si psihica a persoanei - , necesitatea ocrotirii membrilor colectivitatii de a deveni subiecte pasive ale unor asemenea activitati infractionale , de natura celor pentru care inculpatul a fost deferit justitiei. Pericolul social prezentat, si in acest moment procesual de catre inculpat- in ipoteza judecarii sale in stare de libertate - trebuie analizat si prin analizarea comportamentului pe care acesta a inteles sa-l adopte in timpul anchetei penale si al judecatii , prin analizarea naturii relatiilor sociale carora acesta le-a adus atingere.
In opinia acestei instante de control judiciar ,aprecierile expuse, in incheierea de sedinta criticata, de catre magistratul investit cu solutionarea cauzei privindu-l pe inculpatul K. L., nu au baza legala, deoarece in aceasta speta nu a fost depasit termenul imperativ prevazut de legiuitorul roman in dispozitiile art.159 alin.13 Cod procedura penala si nici termenul rezonabil de solutionare a unei cauze de catre instanta de prin grad jurisdictional, cat timp de la privarea de libertate a inculpatului nu s-a scurs o perioada mai mare de 6 luni de zile , s-a procedat la administrarea tuturor probelor solicitate de acesta in apararea sa, iar o parte din adresele emise de catre Tribunalul Harghita catre organele judiciare contin informatii insuficiente pentru a se obtine raspunsul vizat.
In incheierea de sedinta criticata s-a facut trimitere si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si la dispozitiile CEDO, in conditiile unei gresite interpretari a legislatiei interne prin raportare la legislatia europeana si internationala in materia drepturilor omului . In speta de fata nu se poate aprecia dispozitiile legale - penale si procesual penale - ar fi in contradictoriu cu cele din plan european adoptate in domeniul drepturilor omului, cat timp inculpatului i se asigura o deplina exercitare a drepturilor si garantiilor procesuale ce ii revin si termenul rezonabil de solutionare a cauzei nu a fost sub nici o forma depasit.
Pe cale de consecinta , potrivit dispozitiilor art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala , s-a admis recursul declarat de parchetul de pe langa Tribunalul Harghita impotriva incheierii de sedinta din 22 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.643/96/2006.
S-a casat partial incheierea de sedinta criticata si rejudecand limitativ :
S-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpatul K. L. prin aparator .
S-a eliminat din incheierea recurata dispozitiile referitoare la revocarea masurii preventive a arestului luate fata de inculpat prin incheierea penala din 237/07.09.2006 a Tribunalului Harghita si de punere in libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 28/2006 emis de Tribunalul Harghita .