Recurs. Casarea integrala a hotararii atacate si retinerea spre rejudecare
Prin incheierea penala din 22 ianuarie 2007 pronuntata in dosarul nr. 2480/2006 Tribunalul Mures a dispus revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului P. B. si punerea de indata in libertate a acestuia.
Instanta a apreciat ca in acest moment procesual nu se mai poate retine existenta unui pericol concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului, aratandu-se ca, fara a nega ca acest pericol a existat, a fost concret si actual, la data luarii masurii preventive si la o anumita perioada dupa aceasta data, in prezent, datorita trecerii timpului, acest pericol s-a atenuat, in sensul ca nu se mai regasesc conditiile ce tin de actualitate si concretete. S-a apreciat ca acest pericol ce rezida de fapt in reactia de temere a comunitatii, in starea de neliniste si insecuritate, il regasim in perioada de timp apropiata savarsirii faptei, cand ecoul si rezonanta negativa ale acesteia sunt vii si prezente in memoria comunitatii.
S-a apreciat ca la aceasta atenuare si chiar disparitia pericolului concret pentru ordinea publica, contribuie si faptul ca inculpatul a petrecut mai mult de 6 luni in stare de arest preventiv, perioada de timp care a constituit un avertisment suficient cu privire la importanta valorilor sociale protejate de legea penala si la necesitatea respectarii acesteia.
S-a mai apreciat ca doar gravitatea faptei de savarsirea careia este acuzat inculpatul, doar acest element nu poate sta la baza conturarii sau dovedirii unui pericol concret si actual pentru ordinea publica, acest aspect fiind reflectat in limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru fapta imputata, prima instanta avand in vedere si faptul ca, la mentinerea ori nu a unei masuri preventive atat de grave cum este arestarea preventiva, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 136 alin.1 Cod procedura penala, ce tin de necesitatea asigurarii unei bune desfasurari a procesului penal, apreciindu-se ca in prezenta cauza nu s-a conturat nici un element din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar impieta in vreun fel asupra desfasurarii in conditiuni optime a procesului penal.
Impotriva acestei incheieri a declarat in termen legal, recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, care a solicitat casarea incheierii atacate si mentinerea starii de arest preventiv fata de inculpatul P. B.
Examinand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si, din oficiu, in integralitatea sa, instanta de control a admis recursul declarat, pentru urmatoarele considerente:
Este de necontestat ca inculpatul a savarsit infractiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a, g, alin.3 lit. h, cu aplicarea art. 41 si 75 lit. c Cod penal, si, ca atare, sunt indeplinite dispozitiile art. 143 Cod procedura penala.
Cat priveste indeplinirea dispozitiilor art. 148 lit.f Cod procedura penala, instanta de control considera ca acestea sunt indeplinite. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita depaseste 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publica rezulta din modalitatea savarsirii infractiunii ( pe timp de noapte, impreuna cu alti 5 inculpati, atragerea in campul infractional a unui minor, prejudiciul produs, constand intr-o paguba de 3636 euro), trecutul infractional al inculpatului care prin faptul ca desi abia a trecut de varsta majoratului, a mai savarsit anterior comiterii acestei fapte un numar de 17 infractiuni de furt calificat, dovedind astfel ca acest inculpat si-a facut o indeletnicire din a fura.
Ca atare, nu s-a putut sustine ca pericolul concret pentru ordinea publica s-a atenuat, atata vreme cat acest inculpat este binecunoscut in comunitatea din care provine, ca fiind un om cu preocupari infractionale. De asemenea, nu s-a putut pune semnul egalitatii de tratament juridic, intre acest inculpat si ceilalti inculpati care au personalitati diferite.
Cat priveste termenul rezonabil, acesta trebuie apreciat in functie de complexitatea cauzei si de imprejurarile concrete care intervin la solutionarea acesteia, astfel ca amanarea cauzei, chiar daca nu e imputabila acestui inculpat, nu poate fi considerata un criteriu de apreciere a termenului rezonabil in care se poate gasi un inculpat in stare de arest preventiv.