Este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 din C.pr.penala si atunci cand dispozitivul sentintei se situeaza in afara actului prin care instanta a fost sesizata, respectiv instanta de fond a solutionat plangerea formulata de petenta dar cu privire la o alta rezolutie a procurorului data la o alta data si in alt dosar de urmarire penala. Apare astfel evident ca dispozitivul sentintei contrazice atat motivele retinute de instanta pentru a pronunta solutia, cat si actul prin care instanta a fost legal sesizata.
Prin sentinta penala nr. 180 din 14 aprilie 2010 Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus respingerea plangerii formulate de partea vatamata V.I. in contradictoriu cu invinuitul V.M. impotriva Rezolutiei din 17 august 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr. 821/P/2009. Totodata, a fost obligata partea vatamata sa plateasca statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca prin rezolutia din 26.01.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr. 2527/P/2009, s-a dispus confirmarea propunerii de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitorul V.M., pentru infractiunile de fals in inscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, prevazute de art. 290 si 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal. Se retine ca faptuitorul a semnat fara acordul sotiei o intelegere care a fost depusa ulterior in dosarul civil nr. 37/307/2004 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei, in care s-a pronuntat sentinta nr. 425/14.03.2007.
Aceeasi plangere a facut obiectul dosarului penal nr. 821/P/2009, unde s-a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 din Codul penal.
Prin urmare, s-a retinut ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, fiind incidente prevederile art. 10 lit. d din Codul de procedura penala, lipsind latura subiectiva.
In rezolutia din 17.08.2009, dosar nr. 821/P/2009, s-a motivat ca dupa pronuntarea hotararii de expedient in baza tranzactiei, partea vatamata si faptuitorul si-au inscris terenurile in registrul agricol, conform acelei intelegeri, fapt ce denota recunoasterea (de catre partea vatamata) a actului sub semnatura privata incheiat la 31.01.2007.
Ulterior, in cursul anului 2009, partile au decis ca terenurile care au fost tranzactionate ii dezavantajeaza, astfel ca au decis sa se adreseze instantei pentru modul in care s-au impartit. Faptuitorul a contactat o persoana care i-a redactat plangerea intitulata "denunt penal", pe care ulterior a prezentat-o sotiei sale, partii vatamate, care a semnat-o fara a lua cunostinta de continut.
Partea vatamata, fiind audiata, a declarat ca nu a depus nici o plangere deoarece nu doreste ca sotul ei sa fie trimis in judecata, ci doar sa se imparta altfel terenurile.
Astfel, si in aceasta rezolutie s-a retinut lipsa laturii subiective, in baza art. 10 lit. d din Codul de procedura penala, pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, respectiv vinovatia faptuitorului, in conditiile in care acesta a avut reprezentarea faptului ca a fost imputernicit de sotie.
La fila 7 din dosarul de urmarire penala nr. 2527/P/2009 s-a depus sentinta penala nr. 425/14.03.2007, din practicaua careia rezulta ca partea vatamata a fost reprezentata de avocat Ani Anisoara Iulia, care a declarat in numele acesteia ca recunoaste tranzactia. Partea vatamata si faptuitorul au lipsit cand s-a judecat cauza in sedinta din 14.03.2007, iar avocata care o reprezenta pe partea vatamata a depus la dosar actul intitulat tranzactie din 31.01.2007.
Prin urmare, nu faptuitorul a depus la dosar actul, asa cum se sustine prin plangerea formulata, nu el a "uzat" de acesta.
Art. 35 din Codul familiei instituie o prezumtie de mandat tacit reciproc, in baza caruia oricare dintre soti, exercitand singur drepturile de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor comune, este prezumat ca are si consimtamantul celuilalt sot. Prin urmare, fiecare actioneaza atat in nume propriu, cat si ca reprezentant al celuilalt sot.
Avocata care o reprezenta pe partea vatamata in procesul civil si care a depus actul in sedinta publica din 14.03.2007 a declarat ca aceasta cunoaste continutul lui, prin urmare recunostea si nu a contestat forta mandatului tacit dintre soti.
Prezumtia de mandat tacit reciproc, avand un caracter relativ, nu a fost rasturnata prin proba contrara de catre partea vatamata, pe cale civila, prin promovarea cai de atac a recursului impotriva sentintei care a consfintit tranzactia.
La fila 2 din dosarul de urmarire penala se afla imputernicirea avocatiala nr. 242/18.11.2009 a avocatului Sas Ioan, privind un mandat de redactare a plangerii penale, care este semnat de V.I., ceea ce inseamna ca in acest caz pentru a redacta plangerea era necesar un mandat special din partea sotiei, respectiv a partii vatamata.
Referitor la art. 68 alin. 1 din Codul de procedura civila, invocat de partea vatamata, textul nu este evocat decat partial, deoarece "in cazul in care procura este data unui avocat, semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor", adica a Legii nr. 51/1995. In sedinta publica din 14.03.2007 partile au fost reprezentate de avocati iar alin. 2 al art. 69 din Codul de procedura civila prevede ca avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fara mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor.
Prima instanta a considerat ca nu au fost incalcate nici dispozitiile art. 1, 4, 6, 62, 65, 67 din Codul de procedura penala pentru ca in cursul urmaririi penale partile au fost citate, dar nu au dat curs si nu s-au prezentat pentru a da declaratii.
S-a retinut ca nu a fost incalcat nici art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil.
Fata de cele prezentate, prima instanta a apreciat ca rezolutiile atacate sunt legale si temeinice, apreciind corect si legal situatia de fapt, nefiind intrunite toate elementele constitutive ale infractiunilor sesizate, motiv pentru care, in baza art. 278 pct. 8 lit. a din Codul de procedura penala, a respins ca nefondata plangerea, mentinand rezolutiile atacate.
Prin decizia penala nr. 173/R din 17.06.2010 tribunalul a admis recursul declarat de recurenta petenta V.I. impotriva sentintei penale nr. 180 din 14 aprilie 2010 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei, pe care a casat-o in intregime si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.
In considerentele deciziei s-a retinut ca la data de 19 martie 2010 la Judecatoria Sighetu Marmatiei a fost inregistrata plangerea petentei V.I. impotriva rezolutiei nr. 2527/P/26.01.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei.
Judecatoria Sighetu Marmatiei este investita astfel cu solutionarea plangerii petentei V.I. impotriva acestei rezolutii pronuntate de procuror la data de 26 ianuarie 2010 in dosarul nr. 2527/P/2009.
Examinand hotararea instantei de fond, tribunalul a retinut ca intre dispozitivul sentintei si motivarea solutiei exista contraziceri, fiind astfel incident cazul de casare prevazut la art. 3859 pct. 9 din Codul de procedura penala.
Mai mult chiar, dispozitivul sentintei se situeaza in afara actului prin care instanta a fost sesizata, respectiv plangerea petentei V.I. cu privire la rezolutia procurorului din data de 26 ianuarie 2010 in dosar nr. 2527/P/2009.
Dupa cum se poate constata, Judecatoria Sighetu Marmatiei in dispozitivul sentintei nr. 180 din 14 aprilie 2010 se pronunta in sensul respingerii plangerii formulate de V.I. impotriva rezolutiei din 17 august 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr. 821/P/2009.
Apare astfel cu evidenta ca dispozitivul sentintei contrazice atat motivele retinute de instanta pentru a pronunta solutia, cat si actul prin care instanta a fost legal investita, respectiv plangerea petentei V.I. impotriva rezolutiei procurorului din 26 ianuarie 2010, data in dosar nr. 2527/P/2009 si nu rezolutiei din 17 august 2009, data de procuror in dosar nr. 821/P/2009.
Avand in vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat ca hotararea nr. 180 din 14 aprilie 2010 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei este nelegala si, in consecinta, in temeiul art. 38514 raportat la art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, a admis recursul declarat de recurenta petenta, a casat in intregime hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond..