Consecintele juridice ale contradictiei dintre dispozitiv si motivare. Considerentele unei sentinte trebuie sa explice dispozitivul acesteia, iar cata vreme actul administrativ anulat prin dispozitiv nu coincide cu cel care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta de recurs nu-si poate exercita atributiile ca instanta de control judiciar.
Prin sentinta nr. 666 din 6 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Mures , Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, s-a admis in parte actiunea formulata de E. G. - D. SA Targu-Mures in contradictoriu cu C. L. al M. A.-I. s-a anulat in parte HCLM Alba Iulia nr. 15229 din 11 mai 2009 privind impozitele si taxele locale aplicabile in anul 2009 (art. 13 - taxe speciale, pct. 2 - taxe pentru eliberarea acordului prealabil privind autorizarea amplasarii constructiilor si instalatiilor in zona drumului precum si Decizia nr. 15229 din 19 mai 2009.
Instanta de fond a retinut ca, prin HCLM Alba Iulia nr. 186/2009 s-a elaborat la art. 13 - taxe speciale - pct.13.2 taxe pentru eliberarea acordului prealabil privind autorizarea amplasarii constructiilor si instalatiilor in zona drumului 150 lei pentru persoane juridice +1 leu pentru fiecare metru liniar de retea care afecteaza zona drumului, 25 lei pentru persoane fizice si 50 lei pentru acordul de schimbare a solutiilor avizate anterior.
S-a considerat ca masura atacata s-a luat fara a se face dovada ca aceasta are corespondenta la nivel national si in plus, Legea cadru nr. 351/2004 stipuleaza ca (art. 36 alin. 1 lit."c") distribuitorul are dreptul sa foloseasca cu titlu gratuit terenurile proprietate publica locala ocupate de obiectivele sistemului de distributie si pe cele pentru realizarea lucrarilor de reparatii, executie, operare, intretinere.
S-a invocat in considerente si textul art. 86 din Legea gazelor, dreptul de uz, pentru a conchide ca taxa speciala a fost instituita legal prin HCLM 186/2009.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de C. L. al M.. A. I., care a solicitat modificarea in sensul respingerii actiunii reclamantei, motivand ca, solutia nu este juridica, motivarea instantei fiind eronata si nefondata, ca "instanta nu face o distinctie de interdictia de a trece dincolo de intentia partilor dand actului o alta calificare", decat cea pe care au avut-o in vedere si ca, instanta a comis un plus petita si respectiv extra petita.
S-a precizat ca nu exista nicio hotarare de consiliu local nr. 15229 din 11 mai 2009 sau decizie 15229 din 19 mai 2009, actul administrativ de autoritate in speta fiind HCLM 186 din 27 mai 2008 si actul administrativ de raspuns la procedura prealabila avand nr. 15229 din 11 mai 2009.
Recurenta a mai invocat in motivare prevederile OG nr. 43/1997 si Ordinul Ministerului Transportului nr. 571/1997 precum si dispozitiile incidente din Codul fiscal, reluand texte legale si facand interpretarea acestora.
Reclamanta intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, considerand ca nu se verifica motivele invocate de recurenta si anume art. 304 pct. 6 Cod procedura civila si nici art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, reiterand detaliat aspecte legate de fondul cauzei si motivele de drept pentru care considera ca HCLM este nelegala.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este fondat pe considerentul existentei unei vadite contradictii intre dispozitivul sentintei si considerentele acesteia.
Astfel, in considerente se analizeaza legalitatea HCLM Alba Iulia 186/2009, iar in dispozitiv se dispune anularea in parte a HCLM Alba Iulia 15229 din 11 mai 2009, situatie care atrage nulitatea hotararii si casarea cu trimitere spre rejudecare primei instante in temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, modalitatea in care prima instanta a solutionat cauza, echivaland cu o necercetare a fondului. Considerentele sentintei nu explica dispozitivul acesteia, dispozitiv in care nu se regaseste actul administrativ care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, iar in aceste conditii instanta de recurs nu-si poate exercita nici atributiile legate de controlul judiciar.