Desi probatoriul administrat releva existenta unor indicii cu privire la derularea unui incident intre inculpat si partea vatamata, pentru temeinica solutionare a cauzei si in vederea stabilii unei stari de fapt exacte, se impune lamurirea neconcordantelor cu privire la desfasurarea acestuia prin administrarea directa de catre instanta de recurs a probelor esentiale in cauza . Instanta de control judiciar a avut in vedere faptul ca prin recursurile promovate de procuror si de partea civila se tinde la o noua apreciere asupra raspunderii penale a inculpatului.
Prin sentinta penala nr. 215 din 10 mai 2010 Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus, in baza art. 11 pct. 2 lit. a si art.10, alin.1, lit."d" C.proc.pen. achitarea inculpatului M.M pentru infractiunea de vatamare corporala prev. de art. 181 alin.1 C.pen.
S-a respins actiunea civila ca neintemeiata.
In temeiul art. 193 alin.5 Cod.proc.pen., a obligat partea civila C.M., sa plateasca inculpatului M.M. suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
In temeiul art. 192 Cod.proc.pen. a obligat partea civila sa plateasca statului cheltuieli judiciare in cuantum de 400 lei.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M.M. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 C.penal, retinandu-se in actul de sesizare ca in data de 2.08.2008 acesta a tarat si lovit pe partea vatamata C.M., cauzandu-i leziuni vindecabile in 30-35 zile de ingrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 458/6.08.2008 si raportului de expertiza medico-legala nr. 214/16.03.2009.
Prima instanta a constatat ca starea de fapt expusa in rechizitoriu nu este dovedita si in faza cercetarii judecatoresti pentru ca prin probele administrate in cauza nu a rezultat savarsirea unei actiuni de lovire in sensul art. 181 C.pen., declaratiile martorilor care au fost de fata la momentul producerii presupusei agresiuni neconfirmand ca inculpatul ar fi lovit-o sau impins-o pe partea civila .
Astfel martorul G.M. a sustinut ca a vazut-o pe ulita partea civila C.M. care fiind sub influenta alcoolului care a adresat insulte sotiei inculpatului si ca nu a observat pe inculpat sa o fi lovit pe partea civila. Acelasi martor declara ca nu a vazut daca martorul C.I., care este sotul partii civile, se afla in poarta in acel moment.
In ziua urmatoare incidentului, in timp ce martora M.M. si sotul ei treceau prin fata portii lui C.M., aceasta a inceput sa strige la ei in sensul ca sotul martorei M.M. i-a rupt mana si ca o sa mearga la politie. Incidentul a avut loc vineri si partea civila s-a deplasat la spital doar luni.
Si martorul D.M. a declarat ca C.M. consuma in mod regulat bauturi alcoolice si ca sotul ei obisnuieste sa o bata, fiind tot timpul scandaluri la ei in casa.
Aceleasi aspecte sunt evidentiate si in cuprinsul declaratiilor altor martori audiati in cauza.
Instanta a considerat ca declaratiile celor 2 martori care sustin ca ar fi vazut ca inculpatul sa o loveasca pe partea civila sunt contradictorii. Astfel daca martorul C.I. a declarat ca inculpatul a prins-o de maini si a trantit-o in sant, martorul G.D. arata ca inculpatul i-a dat o palma, apoi a tarat-o pana in sant unde i-a aplicat alte lovituri cu pumnii, declaratie care vine in contradictie chiar si cu sustinerile partii civile, care arata ca inculpatul a prins-o de piept si a asezat-o in sant, aratand ca nu stie sa fi fost lovita de acesta.
Instanta a avut in vedere si concluziile raportului de expertiza medico legala nr.214/16.03.2009 si ale completarii la raportul de expertiza medico legala nr.1255/2010/17.02.2010 conform carora nu se poate sti cu exactitate data producerii fracturii avand in vedere ca documentele medicale ce atesta prezenta acesteia dateaza din 05.08.2008.
Leziunile traumatice suferite de C.M. s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure.
Instanta a apreciat ca este posibil ca leziunile sa fi fost produse si prin caderea partii vatamate avand in vedere ca la data incidentului aceasta era sub influenta bauturilor alcoolice.
Din analiza intregului material probator administrat in cauza instanta a constatat ca declaratia partii civile nu se coroboreaza cu celelalte probe, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind incidente in cauza disp. art. 10 alin.1 lit."d" C.pr.pen., conform carora actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.
S-a considerat ca nu a fost dovedita savarsirea unei actiuni de lovire in sensul art. 181 C.pen., nefiind indeplinite conditiile pentru retinerea infractiunii sub aspectul laturii obiective.
In privinta laturi civile a cauzei prin precizarea la cererea de constituire de parte civila de la fila 56, in faza cercetarii judecatoresti a aratat ca solicita suma de 4728 lei cu titlu de daune materiale, cu dobanda legala in conditiile O.U.G.nr.9/2000, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la achitarea integrala a sumei si suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Instanta a apreciat ca intrucat nu s-a dovedit comiterea unei actiuni in sensul textului de incriminare, nu se poate angaja raspunderea civila a inculpatului pentru prejudiciul suferit de partea vatamata, motiv pentru care a respins actiunea civila ca neintemeiata.
In temeiul art. 193 alin.5 Cod.proc.pen., instanta a obligat partea civila C.M. sa plateasca inculpatului M.M. suma de 800 lei cheltuieli judiciare
Partea civila a fost obliga sa plateasca statului si cheltuieli judiciare in cuantum de 400 lei.
Prin decizia penala nr. 313/R din 7.10.2010 Tribunalul Maramures a admis recursurile declarate in cauza de Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei si de partea civila C.M. iar in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penala, art. 38516 C.pr.penala a casat in intregime sentinta si a retinut cauza spre judecare, fixand termen pentru rejudecare la data de 18.11.2010.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca prima instanta a dispus achitarea inculpatului M.M. deoarece din probele administrate in cauza nu a rezultat savarsirea unei actiuni de lovire in sensul art. 181 C.pen., nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii. Solutia a fost argumentata pe existenta unor dubii cu privire la comiterea faptei, deduse in principal din neconcordantele intre declaratiile partii vatamate si ale martorilor audiati in cauza.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, tribunalul constata ca probatoriul administrat releva existenta unor indicii cu privire la derularea unui incident intre inculpat si partea vatamata in data de 2.08.2008, in cauza nefiind contestat faptul ca partile s-au intalnit in acea data. Martorii C.I. si G.D. au aratat ca inculpatul a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate, in timp ce martorul G.V. a sustinut ca nu l-a vazut pe inculpat sa o loveasca pe partea vatamata, in acest sens declarand si martorii M.M. si M.M.
Pentru temeinica solutionare a cauzei si in vederea stabilirii unei stari de fapt exacte, se impune lamurirea neconcordantelor cu privire la desfasurarea incidentului prin administrarea directa de catre instanta de recurs a probelor esentiale in cauza.
In acest mod se asigura si dreptul la aparare al inculpatului, precum si dreptul la un proces echitabil, avand in vedere ca prin recursurile promovate de Parchet si partea civila se tinde la o noua apreciere asupra raspunderii penale a inculpatului.