Caracterul obligatoriu al hotararii instantei de casare asupra problemelor de drept dezlegate. Nerespectarea dispozitiilor hotararii de casare de catre instanta investita cu rejudecarea cauzei. Efecte. Decizie nr. 241/C/ din data de 07.05.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Reclamantii V.G. si V.V. au chemat in judecata pe paratii T.S., R.A.E.D.P.P. Constanta, C.L. Constanta si Municipiul Constanta prin primar, penru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligati paratii sa le lase in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafata de 504 m.p., situat in mun. Constanta, b-dul I.C.B. nr. 23 (fost sos. M., nr. 17).
Prin sentinta civila nr. 1114/7.07.2005 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea formulata de V.V., a admis actiunea formulata de V.G. si a obligat paratii T.S., C.L. Constanta si Municipiul Constanta sa ii lase in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 497, 562 m.p., fiind respinsa ca nefondata actiunea fata de R.A.E.D.P.P. Constanta.
In considerente s-a retinut ca reclamantul V.G. se legitimeaza in calitate de proprietar al imobilului in baza contractului autentificat sub nr. 8748/15.09.1972, prin contractul din 30.08.1986 a donat tatalui sau V.V. imobilul constructie, iar terenul aferent de 504 m.p. a intrat in proprietatea statului in temeiul art. 30 al.2 din Legea nr. 58/1974, astfel ca terenul nu a facut niciodata parte din patrimoniul lui V.V.
Ulterior, in baza Decr. 223/1974 constructia a fost preluata de stat la data de 2.08.1988 si a fost cumparata de autoarea paratei T.S., M.V., prin contractul nr. 27447/7.11.1996 incheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanta in temeiul Legii nr. 112/1995.
Intrucat imobilul a fost preluat de stat cu nerespectarea Constitutiei, a tratatelor internationale si a legislatiei interne la data preluarii, s-a apreciat ca statul nu a detinut imobilul in temeiul unui titlu valabil, iar dreptul de proprietate al reclamantului V.V. nu a fost desfiintat.
Fata de R.A.E.D.P.P. Constanta actiunea a fost respinsa ca nefondata retinandu-se ca parata a avut calitatea de administrator al bunului si nu l-a posedat pentru sine, ci pentru unitatea administrativ teritoriala.
Apelul declarat de parata T.S. impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 5/C din 11.01.2006 a Curtii de Apel Constanta.
Judecand recursul declarat de aceasi parata impotriva deciziei instantei de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 7490 din 27.09.2006 a casat decizia curtii de apel si a trimis cauza pentru solutionarea apelului la Tribunalul Constanta.
S-a retinut ca obiectul cauzei are o valoare sub 5 miliarde de lei, astfel ca potrivit art.1 pct. 1 corob. cu art. 2 pct. 1 lit.b Cod pr. civila, astfel cum au fost modificate prin legea nr. 219/2005, judecata apelului este de competenta tribunalului.
Procedand la judecarea apelului, Tribunalul Constanta din oficiu a pus in discutia partilor competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta, aspect cu privire la care se retine ca in raport de valoarea obiectului cererii, valoare situata sub 5 miliarde de lei, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b Cod pr. civila, competenta in prima instanta este Judecatoria Constanta.
Pentru acest motiv a admis apelul, a fost anulata sentinta apelata si trimisa cauza spre rejudecare in prima instanta la Judecatoria Constanta.
Decizia civila nr. 29 din 29.01.2007 pronuntata in aceasta cauza a fost recurata de catre reclamantii V.G. si V.V. ca fiind nelegala intrucat a fost data cu incalcarea disp.art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
Motiveaza recursul aratand ca prin decizia 7490/2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca, competenta solutionarii apelului apartine Tribunalului Constanta si acesta a incalcat disp.art. 315 Cod pr. civila care erau obligatorii, a declinat competenta solutionarii cauzei in prima instanta Judecatoriei Constanta.
Procedand in acest mod, Tribunalul Constanta a pronuntat o solutie nelegala data cu incalcarea legii, motiv pentru care, recurentii au solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate si trimiterea dosarului la Tribunalul Constanta pentru solutionarea apelului.
Analizand decizia recurata in baza motivelor de recurs invocate, curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele:
Potrivit art. 315(1)2 cod pr. civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe, sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Precizarile la care fac referire textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotararii pronuntate, astfel cum de altfel s-adecis in mod constant si de jurisprudenta noastra.
In cauza dedusa Judecatii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat decizia recurata si a trimis cauza spre solutionarea apelului Tribunalului Constanta.
Tribunalul Constanta in loc sa solutioneze apelul, asa cum s-a stabilit prin decizia instantei supreme, decizie care este obligatorie, acesta incalcand disp.art. 315 al.1 Cod pr. civila a trimis cauza spre solutionare in prima instanta Judecatoriei Constanta.
Procedand in acest mod, a pronuntat o solutie cu incalcarea legii, motiv pentru care in baza art. 312(3)5 cod pr. civila, instanta urmeaza a admite recursul declarat de recurentii V.G. si V.V. impotriva deciziei nr. 29 din 22.01.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Va modifica in tot decizia recurata si va trimite dosarul pentru solutionarea apelului Tribunalului Constanta.
In baza art. 274 cod pr. civila va obliga pe intimati catre recurenti, la 300 lei cheltuieli de judecata.