Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. PROCEDURA INSOLVENTEI. CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI DE CATRE JUDECATORUL SINDIC. CASARE CU TRIMITERE. -art.101 lit.e din Legea nr.85/2006 ; -art.95 din Legea nr.85/2006; -art.3... Decizie nr. 603 din data de 04.10.2012
pronunțată de Curtea de Apel Oradea

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. PROCEDURA INSOLVENTEI. CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI DE CATRE JUDECATORUL SINDIC. CASARE CU TRIMITERE.

- art.101 lit.e din Legea nr.85/2006 ;
- art.95 din Legea nr.85/2006;
- art.312 alin.1 si 5 teza 1 Cod procedura civila.

Prin sentinta atacata judecatorul sindic a confirmat planul de reorganizare a debitorului SC F. U. SRL, verificand doar data depunerii planului de reorganizare, data publicarii acestuia in BPI si votarea acestuia de catre adunarea creditorilor, desi avea obligatia legala, conform art. 101 lit. E din Legea nr. 85/2006, de a verifica si respectarea prevederilor art. 95, si chiar s-a invocat de catre creditorul BRD - G. S. G. SA in fata judecatorului sindic neindeplinirea conditiilor prevazute de acest text de lege. In fapt, din hotararea atacata rezulta ca judecatorul fondului nu a verificat in nici un fel sustinerile acestui creditor.
Aceasta omisiune a primei instante reprezinta o necercetare partiala a fondului cauzei, fiind prezent astfel motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Fata de aceasta imprejurare, in baza art. 312 alin. 1 si alin. 5 teza intai Cod procedura civila, Curtea a admis recursul a casat cu trimitere sentinta atacata, urmand ca Tribunalul Bihor sa se pronunte asupra cererii de confirmare a planului de reorganizare, analizand toate sustinerile partilor si verificand indeplinirea tuturor conditiilor prescrise de art. 101 din Legea nr. 85/2006.

Decizia nr.603/C/04.10.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Prin Incheierea nr. 1352/F din 24.05.2012 Tribunalul Bihor in temeiul art. 101 alin. 1 din Legea privind procedura insolventei, a confirmat planul de reorganizare a activitatii debitorului S.C. F. U. S.R.L., societate in insolventa, reprezentata prin administrator judiciar E. IPURL, propus de catre debitor prin administratorul special C. I.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la instanta la data de 24.05.2011, depusa la dosarul cauzei la termenul de judecata din 24.05.2012, debitorul S.C. F. U. S.R.L., societate in insolventa, reprezentata prin administrator judiciar E. IPURL., a solicitat confirmarea planului de reorganizare al societatii debitoare.
Prin Notele de sedinta din 23.06.2011 creditorul BRD - GSG SA -a solicitat instantei respingerea planului de reorganizare, intrucat acesta nu intruneste in cumulativ conditiile prevazute de art. 101 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, in sensul ca in niciuna dintre categoriile de creante planul nu a fost votat de majoritatea absoluta din valoarea creantelor din categorie, iar planul nu respecta nici conditia prevazuta de art. 101 alin. 1 lit. E si art. 95 alin. 1 din Legea 85/2006, in sensul ca nu indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, in cauza planul de reorganizare nu contine un studiu al pietei pentru domeniul in care debitorul isi desfasoara activitatea, cu stabilirea principiului concurentei si a nivelului cererii.
A constatat ca, anuntul privind planul de reorganizare a activitati debitorului propus de catre debitor a fost depus la instanta in sedinta publica din data de 24.05.2012 a fost publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 4255 din 23.032012, conform Dovezii privind indeplinirea procedurilor de publicare nr. 84712 emise la data de 23.03.2012 si a fost votat favorabil de catre toate categoriile de creante, astfel cum rezulta din Procesul-verbal al Adunarii Creditorilor S.C. F. U. S.R.L. - societate in insolventa, incheiat la data de 05.04.2012, in temeiul art. 101 alin. 1 lit. a din Legea privind procedura insolventei, instanta a procedat la confirmarea acestuia.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditoare BRD G. S. G. SA solicitand admiterea recursului, in principal casarea incheierii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, iar in subsidiar modificarea integrala a incheierii in sensul infirmarii planului de reorganizare a activitatii debitoarei.
In motivarea recursului a aratat ca prin incheierea nr. 1352/F/2012 judecatorul - sindic a dispus confirmarea planului de reorganizare in temeiul art. 101 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, retinand ca planul a fost votat favorabil de adunarea creditorilor.
Incheierea pronuntata de catre prima instanta este nelegala si neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
1. Incheierea prin care s-a confirmat planul de reorganizare este nemotivata, nefiind analizata legalitatea planului de reorganizare si incheierea nu contine motivele retinute cu privire la cererea sa de infirmare a planului de reorganizare pentru nerespectarea prevederilor art. 95 din legea nr. 85/2006.
In urma lecturarii considerentelor hotararii recurate se observa ca prima instanta a retinut doar ca planul de reorganizare a fost votat de adunarea creditorilor in mod favorabil si a confirmat planul in temeiul art. 101 alin 1 lit. a. Insa prima instanta nu a analizat daca sunt indeplinite si celelalte prevederi ale art.101 din Legea nr.85/2006. Or, art.101 alin 1 dispune expres ca "Planul va fi confirmat daca vor fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii (...) E. planul respecta prevederile art. 95". Din acest text de lege imperativ rezulta in mod clar ca pentru a putea fi confirmat un plan de reorganizare nu este suficient ca planul sa fi fost votat favorabil de catre creditori (conditia prevazuta de litera A din art.101), ci se impune ca planul de reorganizare sa respecte dispozitiile art.95, care reglementeaza continutul planului de reorganizare. Conditiile enumerate la art.101 trebuie indeplinite in mod cumulativ, adica fiecare conditie in parte trebuie respectata, nu doar unele din acestea. Asadar instanta trebuie sa analizeze in mod obligatoriu si daca planul respecta art. 95, al caror prevederi sunt imperative, nerespectarea acestora atragand infirmarea planului de reorganizare. Astfel este posibil ca un plan de reorganizare sa fi fost votat favorabil in adunarea creditorilor, insa in situatia in care continutul planului nu respecta art. 95 din Legea nr. 85/2006, confirmarea planului este nelegala.
In speta, se observa ca prima instanta nu a analizat daca planul de reorganizare suspus confirmarii indeplineste celelalte conditii enumerate de art.101, retinand doar ca este respectata conditia de la art.101 alin 1 lit.a. In ceea ce priveste celelalte conditii enumerate prin art.101, mai ales conditia de la lit.E (planul sa respecte art.95) acesta nici macar nu este mentionat.
Astfel cum a retinut prima instanta printre considerentele incheierii la termenul de judecata in care s-a discutat confirmarea planului de reorganizare a depus note de sedinta prin care a expus pe larg ca planul de reorganizare nu respecta prevederile art.95, si in consecinta prevederile art.101 lit.e nu sunt indeplinite, motiv pentru care se impunea infirmarea planului de reorganizare. Prima instanta nu a aratat motivele pentru care a respins sustinerile sale, si nu a expus nici considerentele pentru care planul de reorganizare ar respecta art. 95 din Legea insolventei, respectiv ar fi indeplinite toate conditiile enumerate prin art.101.
In aceste conditii incheierea prin care s-a confirmat planul de reorganizare este nemotivata, necontinand motivele pentru care prima instanta a considerat ca sunt indeplinite toate conditiile din art.101, si nici considerentele pentru care a inlaturat sustinerile sale. Art. 261 alin 5 Cod procedura civila dispune expres ca hotararea judecatoreasca va trebui sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. In speta, prima instanta prin considerente nu a expus motivele pentru care a inlaturat sustinerile sale. Or, motivarea unei hotarari judecatoresti presupune ca din considerente sa rezulte rationamentul instantei pentru care a inlaturat cererea uneia dintre parti. In jurisprudenta, in acest sens s-a retinut ca "intrucat legalitatea si temeinicia hotararii atacate se analizeaza in functie de motivele de fapt si de drept retinute de instanta de fond la adoptarea solutiei, motive care trebuie sa fie concordante cu actele existente in dosar si cu celelalte probe administrate, in lipsa indicarii unor asemenea motive, instanta de recurs nu poate verifica legalitatea si temeinicia solutiei primei instante. Nemotivarea hotararii pronuntate in privinta tuturor capetelor de cerere solutionate echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, considerent in baza caruia tribunalul, facand aplicarea dispozitiilor art.312 alin 5 raportat la art.304pct 7 Cod procedura civila, a admis recursul declarat, a casat in intregime hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond."
2. Incheierea este pronuntata cu incalcarea prevederilor art.101 alin 1 lit.e, respectiv planul nu respecta prevederile art. 95 din Legea nr. 85/2006, dupa cum urmeaza:
a. Planul propus nu respecta dispozitiile art. 95 alin. 1 din Legea 85/2006 care prevede ca "planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului, si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si a directorilor." Din acest text de lege rezulta ca un plan de reorganizare (care este un plan de afaceri) in mod obligatoriu trebuie sa precizeze perspectivele reale de redresare, care se raporteaza atat la mijloacele financiare de care dispune in mod efectiv debitoarea, precum si la conditiile de piata in care aceasta isi desfasoara activitatea (respectiv cererea pe piata fata de oferta debitoarei). In caz contrar, adica in ipoteza in care nu se analizeaza piata pe care isi desfasoara activitatea debitoarea, respectiv cererea acestei piete fata de oferta debitoarei, nu se poate verifica daca planul de reorganizare - care este un plan de afaceri - este viabil sau nu. In cazul de fata se poate observa ca planul de reorganizare nu contine un studiu al pietei pentru domeniul in care debitorul isi desfasoara activitatea, cu stabilirea principalilor concurenti si a nivelului cererii pietei. Nici macar nu se mentioneaza care sunt partenerii de afaceri ale debitoarei, sau nivelul cererii fata de oferta debitoarei. In aceste conditii previziunile privind profiturile preconizate de a fi realizate in perioada de reorganizare sunt lipsite de sustinere si de fundament.
O alta conditie impusa de art. 95 alin. 1 este aceea ca planul sa contina o analiza a mijloacelor financiare de care societatea dispune, modalitatile de finantare a planului de reorganizare. In planul propus de SC F. U. SRL, nu se prevad care sunt mijloacele financiare efective de care debitoarea dispune. Desi se mentioneaza "posibilitati de capitalizare" abstracte, in mod concret nu se arata care sunt mijloacele financiare efective care ar sustine un plan de reorganizare. De asemenea planul nu prevede nici un flux de numerar, prin care s-ar detalia veniturile realizate din activitatea debitoarei si cheltuielile aferente acestora, preconizate pe durata desfasurarii planului de reorganizare. Or, potrivit art.3 pct. 22 din Legea insolventei programul de plata a creantelor in mod obligatoriu se va raporta la fluxurile de numerar ale planului. Acesta intrucat in caz contrar nu se va putea dovedi ca previziunile planului - in vederea desfasurarii activitatii si a achitarii creantelor - sunt realiste. Sustinerea debitoarei in sensul ca va realiza o anumita cifra de afaceri ar trebui dovedite prin fluxul de numerar (buget de venituri-cheltuieli) prin care sa demonstreze care sunt cheltuielile efective de realizat (cu salariatii, cu activitatea etc.) si din ce resurse (contracte etc.) si in ce moment ar fi realizate veniturile.
Evident, pentru ca planul de reorganizare sa arate perspectivele reale de reorganizare ale debitoarei, raportat la activitatea ce ar urma sa fie desfasurata de catre acesta, precum si la sursele financiare ale planului, trebuie sa fie intemeiate pe niste date concrete. Un plan de reorganizare este serios doar in cazul in care el prezinta credibilitate, adica denota sanse reale de realizare. In aceste sens s-a remarcat si in doctrina ca, previziunile fluxurilor de numerar sunt credibile daca sunt sustinute de contracte incheiate de debitor pentru realizarea sumelor propuse a fi incasate pe perioada de derulare al planului de reorganizare. Insa in lipsa prezentarii acestor contracte preconizate de a asigura debitoarei veniturile necesare indestularii creditorilor, prevederile art.95 alin 1 nu sunt indeplinite, nefiind prezentate perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile debitoarei si mijloacele financiare disponibile, iar sustinerile cuprinse in plan privind realizarea veniturilor pe perioada de reorganizare nu sunt intemeiate pe date concrete.
La dosarul cauzei pentru perioada de observatie nu s-au depus situatiile de incasari si plati si/sau acte din care sa se dovedeasca ca debitoarea a desfasurat o activitate profitabila si a realizat venituri in aceasta perioada.
b. Planul nu respecta nici dispozitiile art. 95 alin 6 lit. B care prevede ca un plan de reorganizare va trebui sa cuprinda modul de abtinere a resurselor financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta ale acestora. Se observa ca prin planul de reorganizare se estimeaza doar ce cifra de afaceri ar urma sa fie obtinute in cursul reorganizarii insa nu se precizeaza sursele efective de provenienta a resurselor financiare.
Astfel nu s-au prezentat contracte/ alte acte incheiate de catre debitoare cu terte persoane care ar demonstra ca in perioada de reorganizare debitoarea poate obtine venituri Or, in absenta demonstrarii
existentei resurselor financiare si modului de obtinere ale acestora iarasi planul de reorganizare este nesustinut, viabilitatea si seriozitatea acestuia nefiind dovedite.
Astfel cum s-a retinut si in doctrina de specialitate "ceea ce priveste obtinerea unor resurse financiare, acestea trebuie sa fie prezentate concret, prin indicarea exacta a persoanelor de la care
urmeaza a fi procurate si a cuantumului lor".
c. Planul nu respecta nici prevederile art. 95 alin 5 lit. D din Legea insolventei, care dispune ca planul de reorganizare va specifica despagubirile oferite titularilor categoriilor de creanta comparativ cu valoarea estimativa ce ar putea fi obtinuta in faliment. Aceasta valoare estimativa se va calcula la data propunerii planului. Pentru a se calcula valoarea estimativa care ar fi distribuita in caz de faliment se evalueaza bunurile aflate in patrimoniul debitoarei (de catre un expert independent Anevar) si raportat la valorile rezultate se arata care ar fi distribuirile in faliment. Astfel este si practica in domeniu. Adica pentru a simula situatia de faliment si distribuirile eventuale in faliment obligatoriu se evalueaza patrimoniul debitoarei, si pe. baza acestor valori stabilite in mod obiectiv (de catre un expert independent) se trage concluzia referitoare la despagubirile estimate in caz de faliment. In speta, in planul de reorganizare nici macar nu s-a precizat ce bunuri sunt in patrimoniul debitoarei. Mentiunea ca in cazul falimentului s-ar distribui doar creditorului garantat 50% din valoarea creantei sale iar restul creditorilor nu s-ar indestula este nesustinuta, respectiv nu se intemeiaza pe evaluarea bunurilor debitoarei sau pe alte date obiective.
Imobilul aflat in patrimoniul debitoarei si ipotecat in favoarea sa, a fost evaluat la valoarea de 225.600 euro (potrivit contractului de ipoteca depus la dosar). Aceasta valoare excede valorii creantei sale detinute fata de debitoare.
In concluzie planul de reorganizare nu respecta prevederile art.95 care reglementeaza continutul obligatoriu al planului. Astfel nu sunt prevazute prin plan resursele efective financiare prin care s-ar sustine planul, nu exista fluxuri de numerari privind veniturile si cheltuielile concrete, aferente activitatii preconizate in perioada de reorganizare, si mai mult nu se arata in mod legal valoarea despagubirilor in caz de faliment. Or, astfel cum s-a retinut si in doctrina "Planul de reorganizare trebuie sa contina in esenta informatii relative la debitor, la managementul acestuia si la actionarii sai semnificativi, prezentarea activului, evaluarea patrimoniului, sursele de finantare pe perioada reorganizarii, previziunea situatiilor financiare fcash-flow) si programul de plata a creantelor in perioada de reorganizare." Nefiind indeplinite conditiile impuse de art. 95 din legea procedurii insolventei - nu este indeplinita ultima conditie prevazuta de art. 101 alin.l la lit. e si se impune infirmarea planului de reorganizare avand in vedere acest considerent.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, cat si sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este fondat, fiind admis, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta atacata judecatorul sindic a confirmat planul de reorganizare a debitorului SC F. U. SRL, verificand doar data depunerii planului de reorganizare, data publicarii acestuia in BPI si votarea acestuia de catre adunarea creditorilor, desi avea obligatia legala, conform art. 101 lit. E din Legea nr. 85/2006, de a verifica si respectarea prevederilor art. 95, si chiar s-a invocat de catre creditorul BRD - G. S. G. SA in fata judecatorului sindic neindeplinirea conditiilor prevazute de acest text de lege. In fapt, din hotararea atacata rezulta ca judecatorul fondului nu a verificat in nici un fel sustinerile acestui creditor.
Aceasta omisiune a primei instante reprezinta o necercetare partiala a fondului cauzei, fiind prezent astfel motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Fata de aceasta imprejurare, in baza art. 312 alin. 1 si alin. 5 teza intai Cod procedura civila, Curtea a admis recursul a casat cu trimitere sentinta atacata, urmand ca Tribunalul Bihor sa se pronunte asupra cererii de confirmare a planului de reorganizare, analizand toate sustinerile partilor si verificand indeplinirea tuturor conditiilor prescrise de art. 101 din Legea nr. 85/2006.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.

Sursa: Portal.just.ro