Ordonanta presedintiala. Accesul asociatului la evidentele si registrele societatii comerciale. Admisibilitate
C.proc.civ., art. 581
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 70, art. 72, art. 73, art. 198, art. 199
Ordonanta presedintiala constituie o procedura speciala edictata in vederea rezolvarii temporare a unor cazuri al caror caracter grabnic nu ingaduie sa se astepte desfasurarea procedurii de drept comun. Intrucat ordonanta presedintiala nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmeaza ca instanta investita cu solutionarea unei asemenea cereri sa stabileasca, in raport cu probele prezentate de parti, in favoarea careia dintre ele exista aparenta de drept.
Exercitarea dreptului de control in cadrul unei societati comerciale implica luarea la cunostinta de catre asociat, in mod nemijlocit, a continutului registrelor si a mapelor cu documente originale, precum si a bilanturilor si a rapoartelor administratorului, fiind de necontestat ca aceasta prerogativa a asociatului cuprinde implicit si dreptul de a efectua un control asistat de un expert contabil, singura limitare fiind data de aceea ca dreptul de control sa fie exercitat cu buna-credinta, fara a se transforma intr-un mijloc de sicana da natura a perturba considerabil activitatea curenta a administratorului social.
Blocarea in mod nejustificat a accesului asociatului-administrator la documentele, evidentele si registrele societatii care atesta operatiunile efectuate de persoana juridica reprezinta un act samavolnic, care nu poate primi o confirmare din partea instantei de judecata.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 976 din 12 august 2009
Prin sentinta civila nr. 469/P.I. din 21 aprilie 2009 pronuntata in dosarul nr. 2108/30/2009 Tribunalul Timis a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul A.B.B. in contradictoriu cu paratele S.C. I S.R.L. Timisoara si T.S.G.
Pentru aceasta, judecatorul fondului a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea paratelor sa permita verificarea documentelor contabile ale societatii de catre o persoana mandatata de catre el, afirmand comportamentul abuziv al celuilalt asociat-administrator, insa dovada acestui refuz nu poate fi retinuta exclusiv din continutul corespondentei dintre persoana mandatata si reclamant, cum in mod eronat a apreciat partea. In ceea ce priveste urgenta masurii solicitate instanta a constatat ca reclamantul a invocat o simpla eventualitate a prejudicierii sale, decurgand dintr-o posibila prejudiciere a societatii al carei asociat si administrator este. In conditiile in care reclamantul are calitatea de administrator social, tribunalul nu a retinut iminenta producerii unui prejudiciu ce nu ar putea fi inlaturat decat prin dispunerea masurii solicitate in procedura ordonantei presedintiale.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat recurs reclamantul A.B.B., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 976 din 12 august 2009 pronuntata in dosarul nr. 2108/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantului si a modificat in tot hotararea atacata, in sensul ca a admis cererea de ordonanta presedintiala, obligand paratele sa-i permita, acestuia personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidentele si registrele societatii pe anul 2008 care atesta operatiunile efectuate de S.C. I S.R.L. Timisoara, cu plata cheltuielilor de judecata avansate de recurent.
In considerente s-a aratat ca, prin ordonanta presedintiala, reclamantul A.B.B., in contradictoriu cu paratele intimate T.S.G. si S.C. I S.R.L. Timisoara, a solicitat tribunalului obligarea paratelor sa-i permita, acestuia personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidentele si registrele societatii pe anul 2008 care atesta operatiunile efectuate de S.C. I S.R.L. In mod gresit prima instanta a apreciat ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata, dispunand respingerea acesteia.
In scopul apararii drepturilor care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, art. 581 din Codul de procedura civila prevede ca in cazuri grabnice, la cererea partii interesate, instanta poate lua masuri vremelnice pe calea ordonantei presedintiale, care va putea fi data si fara citarea partilor. Ordonanta presedintiala constituie o procedura speciala edictata in vederea rezolvarii temporare a unor cazuri al caror caracter grabnic nu ingaduie sa se astepte desfasurarea procedurii de drept comun. Hotararea luata pe aceasta cale are un caracter vremelnic si nu are scopul de a stabili definitiv drepturile partilor, dar tinde sa pastreze drepturi care s-ar pagubi prin intarziere sau sa preintampine o paguba iminenta si ireparabila. Ordonanta presedintiala neavand drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmeaza ca instanta investita cu solutionarea unei asemenea cereri se margineste sa stabileasca, in raport cu probele prezentate de parti, in favoarea careia dintre ele exista aparenta de drept. Conditia generala de admisibilitate a ordonantei presedintiale este aceea ca masura luata sa nu prejudece fondul dreptului, adica, judecand cererea, instanta nu trebuie sa solutioneze fondul litigiului, precum si aceea ca urgenta in luarea unor masuri este determinata de iminenta producerii unor pagube. Evident, solutionarea unei cereri de acest fel presupune existenta uneia dintre situatiile prevazute de textul enuntat.
In prezenta cauza este de necontestat faptul ca aparenta de drept este in favoarea reclamantului recurent. Astfel, potrivit actului constitutiv al S.C. I S.R.L. Timisoara atat reclamantul A.B.B., cat si parata T.S.G. sunt nu numai asociati ai acestei societati comerciale, ci ei indeplinesc si functia de administrator al respectivei persoane juridice. Ca atare, in speta este incident nu doar alineatul (5) al art. 199 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, care arata ca in lipsa de cenzori sau, dupa caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociati va exercita dreptul de control pe care asociatii il au in societatile in nume colectiv (stiut fiind faptul ca la o societate cu raspundere limitata numai daca numarul asociatilor trece de 15 numirea cenzorilor este obligatorie), ci si art. 70, 72, 73 si 198 din acelasi act normativ. Aceste din urma texte de lege statueaza expres ca administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv, ei fiind obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora; obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege; administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati; b) existenta reala a dividendelor platite; c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale; e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun; actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare; societatea trebuie sa tina, prin grija administratorilor, un registru al asociatilor, in care se vor inscrie, dupa caz, numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul partilor sociale sau orice alta modificare privitoare la acestea, administratorii raspunzand personal si solidar pentru orice dauna pricinuita prin nerespectarea unei asemenea obligatii, acest registru putand fi cercetat atat de asociati, cat si de creditori. Pe de alta parte, orice societate comerciala este tinuta nu numai sa-si constituie capitalul social in cuantumul minim prevazut de legiuitor, ci si sa asigure conservarea lui, mentinerea integritatii valorice a acestuia fiind o obligatie legala de natura sa ocroteasca atat drepturile asociatilor, cat si pe acelea ale creditorilor sociali.
Exercitarea dreptului de control in cadrul societatii intimate implica luarea la cunostinta de catre asociatul recurent in mod nemijlocit a continutului registrelor si a mapelor cu documente originale (facturi, contracte perfectate, documente de plati si incasari etc.), precum si a bilanturilor si a rapoartelor administratorului intimat, fiind de necontestat ca aceasta prerogativa a asociatului cuprinde implicit si dreptul de a efectua un control asistat de un expert contabil, lucru pe care, de altfel, reclamantul l-a si urmarit, singura limitare fiind data de aceea ca dreptul de control sa fie exercitat cu buna-credinta, fara a se transforma intr-un mijloc de sicana da natura a perturba considerabil activitatea curenta a administratorului social, din ansamblul probelor de la dosar nerezultand exercitarea abuziva a acestui drept. Din contra, reclamantul si-a aratat intreaga disponibilitate de a intra in posesia documentelor solicitate (mai precis expertul contabil angajat de el) la datele si locul precizat de parata intimata, cu suportarea tuturor costurilor pe care le presupune multiplicarea respectivelor acte.
Tocmai de aceea, predarea in data de 11 august 2008, cu doar o zi inaintea termenul de judecata fixat pentru solutionarea recursului de fata, a unora dintre documentele societatii, astfel cum au fost acestea enumerate in cadrul procesului-verbal incheiat intre reprezentantii celor doi asociati, respectiv a actului constitutiv al S.C. I S.R.L. Timisoara, a bilantului societatii, a contului de profit si pierdere, a balantei de verificare analitica si a certificatelor de inregistrare pe anii 2002-2007 nu poate sa determine ramanerea fara obiect a cauzei de fata, asa cum in mod neintemeiat a sustinut reprezentanta intimatelor cu ocazia cuvantului pe fond. Aceasta, cu atat mai mult cu cat dl. Expert T.G. a aratat reprezentantei administratorului parat ca, in virtutea mandatului conferit de reclamant, are dreptul sa verifice orice document intocmit la nivelul societatii, fiind tinut sa respecte obligatia de confidentialitate in ceea ce priveste toate informatiile de care ia cunostinta cu ocazia executarii acestui mandat, motiv pentru care apararile intimatelor cum ca documentele societatii prezinta un caracter secret fata de orice persoana straina nu pot fi primite, contabilul angajat de recurent neputand fi inclus in categoria tertilor, el actionand in numele si pentru asociatul care l-a imputernicit in acest sens. Mai mult decat atat, cu ocazia intalnirii anterioare, din 14 iulie 2009, in vederea stabilirii programului de verificare a documentelor persoanei juridice, reprezentantul administratorului T.S.G. s-a declarat de acord cu solicitarea d-lui. Expert de a-i pune la dispozitie, pe cheltuiala recurentului, bilanturile contabile, balantele de verificare si anexele la bilant pentru perioada 2002-2008, impreuna cu toate documentele de gestiune ale societatii (respectiv fiecare act existent), stabilindu-se, de comun acord, un program de predare-primire, care ulterior nu a mai fost respectat de intimata, astfel cum nu a fost respectata nici intalnirea din 23 februarie 2009, stabilita la 20 februarie 2009, cu trei zile in urma.
Chiar daca atat prin intampinarea la recurs, cat si prin punctele de vedere consemnate in cuprinsul proceselor-verbale incheiate cu ocazia intalnirilor dintre reprezentantii partilor parata intimata a invederat ca este de acord sa permita mandatarului recurentului accesul la documentele S.C. I S.R.L. Timisoara, acest acord, in opinia Curtii, a fost doar unul pur formal, aspect ce rezulta atat din conditionarile nerezonabile impuse de administratorul societatii - asociatul reclamant nu a inteles sa se conformeze cerintelor minime de protectie a datelor, nu a facut dovada existentei contractului de mandat incheiat cu dl. T.G., invitatia nr. 49/06.01.2009 se refera si la o societate radiata din registru comertului (S.C. T S.R.L. Timisoara), nu s-a aratat expres care anume acte sunt solicitate spre verificare, era gresit indicat nr. Contractului de mandat, in sensul ca data este incorecta deoarece nu preciza cu exactitate luna si ziua incheierii mandatului, solicitarea viza predarea tuturor documentelor celor doua societati, de la infiintare si pana in prezent, ceea ce insemna obligarea administratorului parat de a pune la dispozitia expertului a arhivei persoanei juridice la sediul acestuia -, cat si din pozitia procesuala adoptata de intimate pe intreg parcursul litigiului. Astfel, dovada mandatului a fost prezentat avocatului paratei inca din data de 20 februarie 2009, dar cu toate acestea, atat prin adresa nr. 04/24.02.2009, adresa fara nr. Trimisa avocatei recurentului, cat si prin raspunsul expediat aceluiasi avocat paratele intimate au solicitat reclamantului sa prezinte contractul de mandat incheiat cu expertul contabil, opunandu-se in fapt verificarilor cerute de recurent. Simpla imprejurare ca invitatia de a permite accesul la documentele societatii intimate cuprindea referiri si la o alta persoana juridica - S.C. T S.R.L. Timisoara -, care intre timp a fost radiata, nu poate constitui un refuz justificat decat pentru actele acestei societati, nu si pentru cele ale S.C. I S.R.L. Timisoara, ca de altfel nici gresita mentionare a datei contractului de mandat. Pe de alta parte, la dosar au fost depuse in copie atat procura speciala acordata d-lui. Expert T.G., cat si declaratia de retragere a mandatului dat d-nei. T.S.G. prin procura autentificata sub nr. 702/24.09.2002 de Biroul Notarului Public D.E. din Timisoara, iar actele solicitate spre consultare au fost precizate in mai multe randuri.
In concluzie, Curtea apreciaza ca blocarea in mod nejustificat a accesului reclamantului la documentele, evidentele si registrele societatii care atesta operatiunile efectuate de S.C. I S.R.L. Timisoara reprezinta un act samavolnic al administratorului parat, care nu poate primi o confirmare din partea instantei de judecata, iar cererea de ordonanta presedintiala se impune a fi admisa, ea indeplinind toate conditiile pretinse de lege. Astfel, obligarea paratelor sa permita acest acces nu constituie propriu-zis un act "de a face", singurul care tinde la crearea unor situatii noi de fapt, neexistente anterior, in fapt solicitarea recurentului vizand numai restabilirea unei situatii anterioare refuzului nejustificat, respectiv liberul acces al unui asociat-administrator la o societate comerciala cu raspundere limitata la documentele si registrele persoanei juridice. Altfel spus, masura pe care reclamantul a solicitat-o instantei sa o dispuna are drept scop de a repune o stare de fapt in situatia anterioara aceleia care a generat prejudiciul. Si daca s-ar aprecia ca o asemenea masura imbraca forma unui act "de a face" solutia nu poate fi alta, deoarece in anumite imprejurari, in special in caz de samavolnicie, astfel de acte pot fi ordonate pe calea reglementata de art. 581 si urmatorul din Codul de procedura civila, ele pastrandu-si caracterul vremelnic, nefiind masuri definitive si nu duc la rezolvarea fondului dreptului.
Cu toate ca la ultimul termen de judecata reprezentanta intimatelor a sustinut ca bilantul pe anul 2008 al S.C. I S.R.L. Timisoara a fost intocmit si depus la organele statului aceasta nu a putut prezenta vreo dovada a acestei afirmatii, iar potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazurile in care: (_) b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului. La data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi. Daca in termen de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare nu se procedeaza la numirea lichidatorului, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane interesate, numeste un lichidator de pe Lista practicienilor in reorganizare si lichidare, remunerarea acestuia urmand a fi facuta din averea persoanei juridice dizolvate sau, in cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit in temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare. Daca judecatorul delegat nu a fost sesizat, in conditiile alin. (7), cu nicio cerere de numire a lichidatorului in termen de 3 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. (7), persoana juridica se radiaza din oficiu din registrul comertului, prin incheiere a judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, cu citarea partilor, conform dreptului comun.
Nu in ultimul rand, trebuie retinut faptul ca atata timp cat sediul social al societatii comerciale se afla la domiciliul asociatului intimat, recurentul nu are nicio posibilitate concreta de a intra in posesia documentelor si evidentelor S.C. I S.R.L. Timisoara decat fie cu acceptul administratorului T.S.G., acord care, asa cum s-a aratat mai sus, nu exista, fie prin punerea in executare a unei hotarari judecatoresti care sa-i confere un asemenea drept, iar prin ingradirea accesului la registrele societatii acestuia ii sunt incalcate in mod abuziv drepturile ce decurg din dubla sa calitate detinuta in cadrul persoanei juridice.
Vazand ca recurentul a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat, retinand culpa procesuala a acestora din urma, in baza art. 274 din Codul de procedura civila, potrivit caruia partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata, Curtea le va obliga la plata sumei de 3.500,45 lei cu acest titlu, reprezentand taxe judiciare in ambele instante si onorariu de avocat in recurs potrivit chitantei nr. 108/10.08.2009 emisa de Cabinet Individual de Avocat C.A.R. din Baroul Mehedinti.