Nu exista nici o norma legala care sa interzica introducerea cererii de deschidere a procedurii de catre debitor, in conditiile in care a formulat anterior contestatie impotriva cererii de deschidere a procedurii formulata de un creditor.
Potrivit art. 31 alin. 4 din Legea nr.85/2006, daca exista o cerere de deschidere a procedurii formulata de debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate inca, toate cererile de deschidere a procedurii se conexeaza la cererea formulata de debitor, iar potrivit art.27 alin.5, cererea debitorului se va judeca de urgenta, in termen de 5 zile, in camera de consiliu, fara citarea partilor.
Prin aceste norme, legiuitorul a intentionat sa ofere protectie debitorului care solicita deschiderea procedurii, in conditiile in care exista formulate astfel de cereri, de catre creditori.
Astfel, chiar legea impune debitorului sa dea dovada de responsabilitate si sa faca, in termenul legal, demersul deschiderii unei asemenea proceduri, intrucat acesta este cel mai in masura, in temeiul analizei facute, sa isi cunoasca situatia economico-financiara.
Pe de alta parte, scopul procedurii (acoperirea pasivului) poate fi indeplinit, daca cererea debitorului privind deschiderea procedurii este facuta la momentul oportun.
Faptul ca debitoarea a formulat contestatie impotriva cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolventei si ulterior cerere de a fi suspus acestei proceduri nu constituie un motiv intemeiat de natura a considera ca debitoarea si-a exercitat in mod abuziv drepturile procesuale.
Simpla afirmatie a creditorului ca debitorul a formulat cu rea credinta cererea de deschidere a procedurii, fara a preciza in mod concret in ce consta aceasta conduita si fara sa dovedeasca acest fapt, nu este de natura sa rastoarne prezumtia de buna credinta. Introducerea ulterioara a cererii de catre debitor este rezultatul, pe de o parte a analizei riguroase economico-financiare pe care acesta si-a facut-o, dar pe de alta parte, a posibilitatii prevazute de lege. Procedura insolventei nu mai este conceputa ca o sanctiune, ci ca un remediu, o incurajare a debitorului de a-si reorganiza activitatea si de a se salva prin acest mijloc juridic, cu respectarea conditiilor impus de lege si cu consecinte benefice pentru mediul de afaceri.
Cererea creditoarei de inlocuire a procedurii generale a insolventei cu procedura simplificata este lipsita de temei legal, in conditiile in care procedura insolventei a fost deschisa la cererea debitorului, care si-a manifestat intentia de a se reorganiza.
Prin sentinta nr. 747 din 18 mai 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj, prin judecator-sindic, s-a respins opozitia creditorului SC K.F.R. SA, impotriva incheierii nr. 97 din 23.03.2010, prin care s-a deschis procedura insolventei la cererea debitoarei SC VM M. SRL.
Judecatorul-sindic a retinut ca debitoarea, la data de 10 decembrie 2009, a formulat contestatie la cererea de deschidere a procedurii insolventei promovata de creditor, ce a format obiectul dosarului 14022/63/2009. Aceasta contestatie nu a fost respinsa, intrucat dosarul a fost inaintat in vedere discutarii exceptiei de conexitate la dosarul ce are ca obiect cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolventei.
Cum prin incheierea nr. 97 pronuntata de judecatorul-sindic la 23.03.2010, in temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei, la cererea debitoarei, s-a retinut ca debitorul nu este decazut din dreptul de a solicita reorganizarea judiciara si ca nu se impune deschiderea procedurii simplificate a insolventei.
In ceea ce priveste ridicarea dreptului de administrare, instanta de fond a retinut ca aceasta intervine numai in conditiile in care debitoarea nu-si manifesta intentia de reorganizarea, in caz contrar, efectul dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 85/2006 fiind inlaturat.
Impotriva sentintei nr. 747 din 18 mai 2010 a declarat recurs creditoarea
Analizand sentinta pronuntata , prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
La data de 23.11.2009, creditoarea a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei, inregistrata sub nr. 14022/63/2009, invocand existenta unei creante certe, lichide si exigibile, superioara valorii prag, precum si starea de insolventa a acesteia. Prin contestatia formulata, debitoarea a contestat starea de insolventa.
Ulterior, la data de 19.03.2010, debitoarea a formulat cerere de deschidere a procedurii generale, invocand starea de insolventa in care se afla, ca urmare a imposibilitatii de plata a datoriilor exigibile, declarand totodata ca intentioneaza sa se reorganizeze.
Prin incheierea nr. 97 din 23.03.2010, judecatorul-sindic a admis cererea debitoarei si a deschis procedura generala.
Din interpretarea dispozitiilor art. 26 alin. 1 si art. 27 alin. 1 si 2 din Legea nr.85/2006, reiese ca legiuitorul abiliteaza pentru a formula cerere introductiva de declansare a procedurii insolventei pe creditori, pe debitoare, precum si alte persoane sau institutii prevazute expres de lege.
Daca, in ceea ce priveste cererea creditorului, legea impune anumite conditii referitoare la creanta (art. 3 pct. 1 si 12 din Legea nr. 85/2006), precum si starea de incetare de plati a debitoarei, in cazul cererii debitorului, deschiderea procedurii este determinata doar de starea de insolventa sau de insolventa iminenta a acestuia.
In raport de aceasta stare, debitorul are obligatia sa introduca cererea in situatia in care constata ca starea de insolventa este prezenta si are facultatea sa o introduca daca starea de insolventa este iminenta.
Legea insolventei nu reglementeaza situatia in care debitorul formuleaza o cerere de deschidere a procedurii desi anterior a formulat contestatie impotriva cererii de deschidere a procedurii formulata de un creditor si nici nu interzice o asemenea posibilitate.
Nu exista nici o norma legala care sa interzica introducerea cererii de deschidere de catre debitor, in conditiile in care a formulat contestatie impotriva cererii de deschidere formulata anterior de catre un creditor.
Unde legea nu distinge nici interpretul nu poate sa o faca.
De asemenea, nici o dispozitie legala nu prevede solutionarea cererilor in raport de prioritatea promovarii lor in timp.
Dimpotriva, potrivit art. 31 alin. 4 din Legea nr.85/2006, daca exista o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate inca, toate cererile de deschidere a procedurii se conexeaza la cererea formulata de debitor, iar potrivit art.27 alin.5 din aceasta lege, cererea debitorului se va judeca de urgenta in termen de 5 zile in camera de consiliu, fara citarea partilor.
Interpretand coroborat textele de lege invocate rezulta ca legiuitorul a intentionat sa ofere o protectie debitorului care solicita deschiderea procedurii instituita de Legea nr. 85/2006, in conditiile in care,exista deja formulata o astfel de cerere de catre creditor.
Argumentele constau in faptul ca, chiar legea impune debitorului sa dea dovada de responsabilitate si sa faca, in termenul prevazut de lege, demersul deschiderii unei asemenea proceduri, intrucat acesta este cel mai in masura, in temeiul analizei facute, sa isi cunoasca situatia economico-financiara.
Pe de alta parte, scopul procedurii (acoperirea pasivului) poate fi indeplinit, daca cererea debitorului privind deschiderea procedurii este facuta la momentul oportun, adica fie atunci cand insolventa este prezenta, fie atunci cand insolventa este iminenta. Neformularea cererii ar putea chiar adanci criza in care a intrat din punct de vedere financiar, cu consecinta afectarii in mod grav a intereselor creditorilor.
Fata de considerentele expuse Curtea constata ca nu sunt fondate criticile formulate de catre creditoare privind aplicarea gresita a legii. Faptul ca debitoarea a formulat si contestatie impotriva cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolventei si cerere de a fi suspus acestei proceduri, in masura in care, asa cum am relevat, legea nu interzice, nu constituie un motiv intemeiat de natura a considera ca debitoarea si-a exercitat in mod abuziv drepturile procesuale, astfel cum a sustinut recurenta creditoare.
Dimpotriva, debitoarea nu a facut altceva decat sa se foloseasca de posibilitatile oferite de legea insolventei. Aceasta sanctioneaza actiunea debitorului numai atunci cand introducerea cererii s-a facut cu rea-credinta sau tardiv, precum si inactiunea constand in neintroducerea actiunii.
In ceea ce priveste introducerea prematura de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii, cu rea-credinta, aceasta consta in aceea ca debitorul, desi avea in mod evident fonduri banesti disponibile, suficiente pentru acoperirea creantelor exigibile, a formulat o cerere pentru a fi supus procedurii insolventei.
Ori, numai buna credinta este prezumata, in timp ce reaua credinta a debitorului trebuie dovedita.
In speta, Curtea constata ca simpla afirmatie a creditorului ca debitorul a formulat cu rea credinta cererea de deschidere a procedurii, fara a preciza in mod concret in ce consta aceasta conduita si fara sa dovedeasca acest fapt, nu este de natura sa rastoarne prezumtia. Introducerea ulterioara a cererii de catre debitor este rezultatul, pe de o parte a analizei riguroase economico-financiare pe care acesta si-a facut-o, dar pe de alta parte, a posibilitatii prevazute de lege.
In ceea ce priveste cererea subsidiara formulata de catre recurenta creditoare, de inlocuire a procedurii generale a insolventei cu procedura simplificata, Curtea constata ca aceasta este lipsita de temei legal, in conditiile in care procedura insolventei a fost deschisa la cererea debitorului, care si-a manifestat intentia de a se reorganiza.
De altfel, in reglementarea data de Legea nr. 85/2006, scopul procedurii insolventei, indiferent de procedura aleasa, reorganizare sau faliment, este acoperirea pasivului debitorului. Potrivit legii, procedura insolventei nu mai este conceputa ca o sanctiune, ci ca un remediu, o incurajare a debitorului de a-si reorganiza activitatea si de a se salva prin acest mijloc juridic, cu respectarea conditiilor impus de lege si cu consecinte benefice pentru mediul de afaceri.
1