Deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului. Calea de atac ce poate fi formulata de creditori impotriva incheierii de deschidere a procedurii. Inadmisibilitatea recursului.
- art. 32 alin. 2 si art. 8 alin. 1 raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Impotriva incheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opozitie de catre creditori, opozitie ce se solutioneaza de judecatorul sindic prin sentinta.Numai impotriva sentintei pronuntata de judecatorul-sindic in solutionarea opozitiei, se poate formula recurs, ce se solutioneaza de Curtea de Apel.
Decizia nr-325 din data de 15 februarie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin cererea formulata la data de 12.10.2010 debitoarea SC K SRL a solicitat sa fie supusa procedurii generale de insolventa, manifestandu-si intentia de a-si lichida averea.
Prin incheierea din data de 22 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis cererea debitoarei si in temeiul art.32 alin 1 din Legea privind procedura insolventei a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva acesteia, a desemnat administratorul judiciar, pentru indeplinirea atributiilor prevazute de art. 20 din lege, fiind dispuse, totodata, si celelalte masuri prevazute de Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a constatat ca societatea debitoare se afla in incetare de plati, iar in cauza sunt indeplinite conditiile 27-30 si art. 1 alin.2 lit. f din Legea privind procedura insolventei, pentru admiterea cererii debitorului si deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva sa.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditoarea SC S C SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta de fond a admis cererea fara a avea in vedere ca aceasta cerere, insotita de inscrisuri prin care se manifesta convingerea debitoarei ca isi poate continua activitatea si va putea sustine o reorganizare cu plata datoriilor fara sprijin extern, este prematura si formulata cu rea-credinta, in dauna unora dintre creditori.
Intrucat debitoarea are datorii imense catre creditori, iar in cazul societatii recurente, au fost emise mai multe bilete la ordin refuzate la plata, o fila CEC de asemenea refuzata la plata, recurenta apreciaza ca reaua-credinta este dovedita si prin faptul ca societatea debitoare a refuzat chiar si returnarea marfii neplatite, iar starea de insolventa nu provine din imposibilitatea valorificarii marfurilor cumparate de la furnizori.
Acest refuz de returnare a marfii neplatite nu poate avea decat 2 explicatii: ori marfa a fost vanduta, ceea ce denota faptul ca exista cumparatori, iar comertul sau se desfasoara in bune conditii, cu suficiente incasari, ori marfa nu a fost vanduta, iar debitoarea spera sa insele creditorii, redirectionand contravaloarea catre alte directii decat acoperirea creantelor. In ambele cazuri, cererea de deschidere a procedurii insolventei este promovata cu rea-credinta, pentru beneficiile proprii ale debitorului, in dauna creditorilor.
La termenul din data de 25 ianuarie 2011, Curtea, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului avand in vedere dispozitiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Examinand exceptia invocata, asupra careia Curtea trebuie sa se pronunte mai intai, potrivit dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila, s-au retinut urmatoarele:
Prin incheierea recurata, pronuntata de Tribunalul Prahova, la data de 22 octombrie 2010, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa a intimatei debitoare SC K.SRL, la cererea acesteia, cu efectuarea notificarilor prevazute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, si posibilitatea creditorilor de a se opune deschiderii procedurii prin formularea opozitiei in termen de 10 zile de la primirea notificarii.
Impotriva incheierii de deschidere a procedurii generale de insolventa a promovat recurs creditoarea SC S si C SA, care a sustinut ca a formulat si opozitie impotriva incheierii respective.
Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei “In cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitand opozitia, judecatorul-sindic va revoca incheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei starii de insolventa".
Prin urmare, impotriva incheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opozitie de catre creditori, opozitie ce se solutioneaza de judecatorul sindic prin sentinta.
Conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85//2006, raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) impotriva sentintei pronuntata de judecatorul-sindic in solutionarea opozitiei, se poate formula recurs, ce se solutioneaza de Curtea de Apel.
Procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006, de formulare si solutionare a opozitiei creditorilor la incheierea de deschidere a procedurii la cererea debitorilor, si ulterior de formulare a recursului impotriva sentintei de solutionare a opozitiei, este imperativa, creditorul neavand posibilitatea de a formula recurs impotriva incheierii de deschidere a procedurii, ci numai impotriva sentintei de solutionare a opozitiei.
Mai mult, deschiderea procedurii in baza art. 32 alin. 1 din lege se face la cererea debitorului, procedura fiind necontencioasa, recurenta neavand calitateea de parte la fond pentru a putea ataca incheierea respectiva cu recurs.
Pentru aceste motive, Curtea a admis exceptia invocata din oficiu si in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a respins recursul ca inadmisibil.