Prin sentinta penala nr. 1401/27.04.2015, instanta a dispus:
« In baza art.56 din Legea nr.254/2014, respinge contestatia formulata de petentul condamnat D., detinut in Penitenciarul Iasi, impotriva incheierii nr.107/19.02.2015 a judecatorului de supraveghere a privarii de libertate la Penitenciarul Iasi»
Pentru a dispune astfel, instanta a constatat ca nu sunt intrunite conditiile de ordin procedural pentru solutionarea pe fond a plangerii formulate, intrucat contestatorul a formulat plangere la judecatorul de supraveghere a privarii de libertate mult dupa pretinsa incalcare a drepturilor, respectiv la data de 28.01.2015, dupa implinirea termenului legal de decadere de 10 zile prevazut de art.56 alin.2.
In acest sens, retinem ca, potrivit art.1 din Legea nr.254/2013, "executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate se realizeaza in conformitate cu dispozitiile Codului penal, ale Codului de procedura penala si ale prezentei legi."
Potrivit dispozitiilor art.268 Cod procedura penala "cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.?
Interpretand consecintele nerespectarii termenelor prevazute de lege pentru exercitarea drepturilor procedurale, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr.XV/2009 pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii a statuat urmatoarele : "Interpretand dispozitiile art. 278 alin. 3 si art.2781 alin. 2 din Codul de procedura penala (in vigoare la acea data, n.ns.) sub aspectul naturii juridice a termenelor, stabilesc ca acestea sunt termene de decadere.", motivand in considerentele deciziei ca "neexercitarea dreptului procesual de a formula plangere impotriva actelor procurorului in termenele stabilite in art. 278 alin.3 si art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penala duce la decaderea din acest drept, determinand nulitatea plangerii depuse cu depasirea termenului prevazut de lege, astfel incat calea de atac declarata in astfel de conditii devine tardiva.".
Pentru identitate de ratiune, aceeasi interpretare se impune si in cazul nerespectarii termenului de 10 zile prevazut de art.56 alin.2 din Legea nr.254/2013 in materia plangerilor impotriva masurilor privind exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate.
In consecinta, chiar daca prin incheierea judecatorului de supraveghere nu s-a dispus asupra ambelor aspecte reclamate de petent, iar plangerea acestuia ar fi trebuit respinsa de judecatorul de supraveghere ca tardiv formulata, nu ca ramasa fara obiect, contestatia adresata instantei nu poate fi admisa, intrucat plangerea tardiva adresata judecatorului de supraveghere este considerata nula, iar a solutiona pe fond contestatia adresata instantei ar insemna solutionarea acestei cai de atac omisso medio, trecand peste calea de atac a plangerii.
Liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, legiuitorul avand competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procedurilor judiciare, iar exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea ordinii in care se exercita caile de atac.