Inadmisibilitatea recursului impotriva incheierii prin care se dispune in prima instanta si in apel respingerea cererii de revocare a masurii arestarii preventive
Prin incheierea de sedinta din 24 iunie 2005, pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2878/2005, s-a respins cererea de revocare a masurii arestului preventiv si de inlocuire a acesteia cu obligatia de a nu parasi localitatea, formulata de inculpatul V.C.C.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Braila a constatat ca subzista toate temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestului preventiv si ca, ramanand neschimbate aceste temeiuri, nu sunt aplicabile nici disp. art. 139 Cod procedura penala, privind inlocuirea sau revocarea arestarii preventive.
Impotriva acestei incheieri de sedinta, in termen legal, a declarat recurs inculpatul V.C.C.
Prin decizia penala nr. 413/R din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Galati a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a retinut ca, potrivit art.141 alin. 1 Cod procedura penala, incheierea data in prima instanta si in apel prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat cu recurs.
Fata de textul de lege mai sus evocat, incheierea prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs, astfel ca recursul declarat de inculpatul V.C.C. este inadmisibil.
Nota:
In acelasi sens s-a pronuntat ulterior si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, judecand recursul in interesul legii privind aplicarea neunitara a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, a stabilit prin decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005, ca "incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, nu poate fi atacata separat, cu recurs".