Judecata. Principiul rolului activ al judecatorului. Solutionarea cauzei in temeiul unei exceptii care nu a fost pusa in discutia partilor
Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod pr. civila, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
Textul mentionat consacra principiul rolului activ al instantei, iar prevederile art. 4 permit judecatorului sa puna in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt sau de drept care pot duce la dezlegarea pricinii , chiar daca nu sunt cuprinse in cerere sau intampinare.
Instanta nu poate insa pronunta hotararea in temeiul unei exceptii de care nu a pus-o in prealabil in discutia partilor, deoarece in caz contrar se incalca un alt principiu care guverneaza procesul civil si anume acela al contradictorialitatii.
In conditiile in care incidenta exceptiei retinuta ca temei al hotararii atacate a fost identificata doar etapa deliberarii, deci dupa inchiderea dezbaterilor si acordarea cuvantului pe fond, se impune a se recurge la prevederile art. 151 Cod pr. civila prin repunerea pricinii pe rol. Prin sentinta civila nr. 2550/9 noiembrie 2006, Tribunalul Mures a respins ca prematura actiunea formulata de reclamantul C. I. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Mures.
In adoptarea acestei solutii, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr. 215047/19.05.2003, reclamantul a fost trecut din pensie de invaliditate in pensie pentru limita de varsta, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,34409.
Aceasta decizie nu a fost contestata de catre reclamant, astfel incat, in baza art. 88 din Legea nr.19/2000, aceasta a devenit definitiva.
Conform art. 89 alin.1 din Legea nr.19/2000, reclamantul are dreptul de a cere oricand recalcularea pensiei pentru remedierea unor erori in stabilirea si in plata pensiei.
Insa, conform art.95 alin.2, art.82 si art. 155 lit. e din Legea nr.19/2000, reclamantul are obligatia de a depune la unitatea parata o cerere de recalculare si numai in cazul refuzului de solutionare a cererii (in termenul prevazut de art. 86 alin.1 din Legea nr.19/2000) sau in cazul respingerii cererii, reclamantul se poate adresa instantei de judecata.
In consecinta, avand in vedere ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila se sesizare a instantei, aceasta a respins ca prematura actiunea reclamantului.
Acesta a declarat recurs impotriva hotararii anterior descrise, criticand-o pentru nelegalitate pe considerentul gresitei solutionari a procesului prin admiterea exceptiei prematuritatii, care nu a fost pusa in discutia partilor, fiind invocata si retinuta din oficiu.
De asemenea, reclamantul a sustinut ca in mod eronat s-a retinut de catre prima instanta ca ar fi avut obligatia parcurgerii unei proceduri prealabile si ca nu ar fi contestat decizia de pensionare, care a devenit, astfel, definitiva. Sub acest aspect, a precizat ca la dosarul cauzei nu exista dovada comunicarii cu el a respectivei decizii, despre a carei emitere a aflat doar in cursul lunii ianuarie 2006, cand i-a fost inmanata de un functionar al institutiei parate, cu ocazia solicitarii unor relatii referitoare tocmai la necomunicarea deciziei.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este intemeiat, astfel ca urmeaza a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Prin contestatia adresata primei instante la data de 20 ianuarie 2006, reclamantul a solicitat obligarea paratei la recalcularea pensiei cuvenite incepand cu data de 01.05.2003, conform punctajului de 2.34235, calculat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, in temeiul prevederilor art. 180(3).
Inca de la primul termen de judecata, prima instanta a pus in discutia partilor oportunitatea efectuarii in cauza a unei expertize contabile, in scopul verificarii modului de calcul a drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 215047/19.05.2003, atasata contestatiei supuse examinarii.
La termenul de judecata din 4 aprilie 2006, reprezentantul paratei a sustinut ca la termenul anterior invocase exceptia tardivitatii, iar instanta, in urma verificarii caietului de sedinta al grefierului, a constatat ca sustinerea nu este reala. De asemenea, a pus in vedere reprezentantului paratei sa faca dovada comunicarii deciziei de pensionare, insa la urmatorul termen de judecata acest aspect nu a mai fost pus in discutie. In schimb, instanta a admis cererea formulata de reclamant, prin aparator, pentru administrarea probei cu expertiza contabila, stabilind ca obiectiv verificarea modului de calcul al pensiei stabilite prin decizia in litigiu.(fila 34 fond).
Raportul de expertiza a fost depus la dosarul cauzei la termenul de din 27 iunie 2006, cand s-a dispus amanarea judecatii pentru 12 septembrie 2006, in vederea studierii de catre parti a lucrarii. Ulterior, in urma obiectiunilor formulate de parata, expertul a depus completari pentru termenul din 10 octombrie 2006, cand s-a dispus amanarea judecatii in vederea studierii acestora.
La urmatorul termen de judecata - 7 noiembrie 2006 - instanta a declarat incheiata faza procedurii probatorii si a acordat cuvantul in fond, dispunand amanarea pronuntarii pentru data de 9 noiembrie 2006, cand, adoptand hotararea supusa examinarii prin prezentul recurs, a respins ca prematura actiunea reclamantului.
Procedand in acest mod, tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala, intrucat, dupa cum rezulta din starea de fapt anterior descrisa, exceptia prematuritatii cererii nu a fost invocata si pusa in discutia partilor, incalcandu-se, astfel, principiul contradictorialitatii dezbaterilor. Pe de alta parte, din intregul mod de derulare a procesului a reiesit ca prima instanta s-a considerat investita cu examinarea fondului cauzei, iar nu a unei exceptii, cu atat mai mult cu cat a procedat si la administrarea probei cu expertiza contabila, proba care, in mod evident ar fi fost inutila in conditiile retinerii exceptiei mentionate. In fine, aceeasi instanta nu a lamurit nici aspectul formularii tardive a contestatiei, prin raportare la data comunicarii deciziei atacate cu reclamantul, desi aceasta problema s-a pus in discutie la termenul de judecata din 4 aprilie 2006.
Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice. Textul mentionat consacra principiul rolului activ al instantei, iar prevederile alin.4 permit judecatorului sa puna in dezbaterea partilor orice imprejurari de fapt sau de drept care pot duce la dezlegarea pricinii, chiar daca nu sunt cuprinse in cerere sau intampinare.
In schimb, instanta nu poate pronunta hotararea in temeiul unui mijloc procedural pe care nu l-a pus in prealabil in discutia partilor, precum exceptia din prezenta cauza, in caz contrar incalcandu-se in mod flagrant un alt principiu care guverneaza procesul civil - si anume acela al contradictorialitatii, prin nerespectarea caruia este anihilat insusi dreptul la aparare si la un proces echitabil, garantat deopotriva de Constitutia Romaniei si de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Evident ca prima instanta putea sa invoce din oficiu exceptia retinuta ca temei al hotararii pronuntate in prezenta cauza, insa, in conditiile in care incidenta acesteia a fost identificata doar in etapa deliberarii, deci dupa inchiderea dezbaterilor si acordarea cuvantului pe fond, se impunea a se recurge la prevederile art. 151 Cod procedura civila, prin repunerea pricinii pe rol, deoarece numai printr-o atare strategie s-ar fi raspuns exigentelor principiilor anterior enuntate.
Raportat la cele anterior relevate, Curtea retine incidenta in cauza a prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, observand ca prin solutionarea procesului pe baza unei exceptii nepuse in discutia partilor, reclamantului-recurent, care a invocat acest motiv de nulitate, i s-a creat o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului indeplinit cu neobservarea formelor legale, respectiv prin casarea hotararii astfel pronuntate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea supunerii dezbaterii contradictorii a tuturor aspectelor la care s-a facut trimitere in cuprinsul considerentelor prezentei decizii, precum si a celor care vor reiesi ulterior din dezbateri, in raport de toate sustinerile partilor.