Plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Obiect. Competente.
- C. proc. pen., art. 2781
- Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, decizia nr. 575 octombrie 2007
Prin dispozitiile art. 2781 alin. 1 din C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra legalitatii si temeiniciei solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata, in raport cu cercetarile efectuate in cadrul actelor premergatoare sau al urmaririi penale. Cat priveste celelalte acte sau masuri efectuate sau luate de procuror ori in baza dispozitiilor procurorului, specifice fazei prealabile, cum sunt si cele de disjungere, de declinare a competentei ori de respingere a unei plangeri indreptate impotriva acestor acte, acestea pot fi atacate numai pe taramul plangerilor instituite de art. 278 C. proc. pen., pe cale interna, la conducatorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior si nu la judecator, iar, daca o astfel de plangere se adreseaza totusi judecatorului, ea trebuie respinsa ca inadmisibila.
Potrivit art. 2781 alin. 1 C. proc. pen., este competent sa solutioneze plangerea indreptata in contra solutiilor procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. Prin plangerea inregistrata la Curtea de Apel Tg.-Mures sub nr. 155/43/2012/9 aprilie 2012, petenta S.C. M.C.S.R.L. s-a indreptat impotriva:
- ordonantei emise la data de 7 februarie 2012 in dosarul nr. 74/P/2011 de catre procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Tg.-Mures;
- ordonantei date de procurorul ierarhic superior la data de 16 martie 2012, prin care s-a solutionat plangerea adresata pe cale interna impotriva ordonantei din 7 februarie 2012.
In motivarea plangerii sale, petentul contesta dispozitiile procurorului de neurmarire date fata de faptuitoarea P.F. si de disjungere si declinare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures. Totodata, contesta legalitatea si temeinicia ordonantei procurorului ierarhic superior emisa la data de 16 martie 2012, prin care i-a fost respinsa plangerea formulata potrivit art. 278 C. proc. pen.
In esenta, petenta sustine ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii penale a faptuitoarei P.F. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. In plus, in opinia petentei, sunt indeplinite conditiile trimiterii in judecata a faptuitoarei si faptuitorilor O.T.T.N., D.I., G.O., M.D.E. si C.C. pentru savarsirea tuturor infractiunilor pe care le-a reclamat prin plangerile penale depuse, dispozitiile procurorului de disjungere a cauzei si declinare a competentei in favoarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Tg.-Mures fiind contrare legii si venind in contradictie cu cele dispuse de procurorul general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin ordonanta din 26 martie 2012.
Examinand materialul dosarului, retine urmatoarele:
Ordonanta emisa de procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Tg.-Mures la data de 7 februarie 2012 in dosarul nr. 74/P/2011 este un act procesual complex care cuprinde atat dispozitia de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitoarea P.F. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor (punctul I al ordonantei), cat si dispozitiile de disjungere si declinare a competentei de instrumentare a cauzei fata de faptuitorii O.T.T.N., P.F., D.I., G.O. si M.D.E. sub aspectul infractiunilor de inselaciune, abuz in serviciu, fals intelectual in legatura directa cu fapte de coruptie (ultimele doua numai in privinta faptuitorilor O.T.T.N. si M.D.E.), precum si fata de faptele sesizate de catre S.C. M.C.S.R.L. prin plangerea penala formulata la 29 iulie 2011 completata ulterior (punctul II al ordonantei).
Conceputa astfel, ordonanta din 7 februarie 2012 nu rezolva una sau mai multe probleme avand aceiasi finalitate si un regim juridic identic de contestare, ci doua chestiuni distincte - pe de o parte, neinceperea urmaririi penale si, pe de alta parte, disjungerea cauzei si declinarea competentei, ale caror urmari sunt esential distincte - prima pune capat provizoriu raportului juridic penal de conflict, a doua lasa deschisa continuarea cercetarilor pentru faptele si persoanele care nu sunt vizate in solutia de neurmarire. Totodata, caile de atac care se pot exercita impotriva primei se bazeaza pe temeiuri legale diferite regimului juridic de contestare a celei de a doua. In acelasi timp, si ordonanta din 16 martie 2012 a procurorului sef serviciu, in ciuda unei dispozitii unice de respingere a plangerii petentei, trateaza diferit cele doua chestiuni.
In acest context, plangerea S.C. M.C.S.R.L. adresata judecatorului implica, la randul ei, o abordare diferentiata in functie de specificul fiecarei chestiuni dispuse de procuror prin ordonanta din 7 februarie 2012 si contestate de petenta.
Intrucat, in raport de particularitatile pricinii, disjungerea cauzei si declinarea competentei, in special prima, sunt dispozitii decisive ale procurorului pentru determinarea competentei judecatorului care va solutiona plangerea in contra solutiei de neincepere a urmaririi penale, in continuare vom cerceta mai intai valabilitatea plangerii indreptate impotriva acestor dispozitii si abia apoi plangerea formulata impotriva solutiei de neurmarire.
a) Prin dispozitiile art. 2781 alin. 1 din C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra legalitatii si temeiniciei solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata, in raport cu cercetarile efectuate in cadrul actelor premergatoare sau al urmaririi penale.
Cat priveste celelalte acte sau masuri efectuate sau luate de procuror ori in baza dispozitiilor procurorului, specifice fazei prealabile, cum sunt si cele de disjungere, de declinare a competentei ori de respingere a unei plangeri indreptate impotriva acestor acte, acestea pot fi atacate numai pe taramul plangerilor instituite de art. 278 C. proc. pen., pe cale interna, la conducatorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior si nu la judecator, iar, daca o astfel de plangere se adreseaza totusi judecatorului, ea trebuie respinsa ca inadmisibila.
Aceasta maniera de a proceda se impune deoarece, pe langa faptul ca nu este prevazut controlul judiciar decat asupra solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata, pentru toate celelalte acte sau masuri ale procurorului ori efectuate din dispozitia sa, oricum au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediata de catre instanta (art. 1402 si art. 168 C. proc. pen.) ori exista posibilitatea sa fie cenzurate indirect de instanta, daca litigiul va ajunge in faza de judecata, fie in cadrul procedurii prevazute de art. 300 C. proc. pen., fie cu ocazia cercetarii judecatoresti. In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, in recurs in interesul legii, prin decizia nr. LVII (57) din 15 octombrie 2007 (publicata in “Monitorul oficial al Romaniei", partea I, nr. 283/11 aprilie 2008).
In raport de considerentele dezvoltate mai sus, in conformitate cu art. 2781 alin. 8 lit. a C. proc. pen., vom respinge ca inadmisibila plangerea petentei S.C. M.C.S.R.L. indreptata impotriva:
- dispozitiilor de disjungere si declinare a competentei cuprinse la punctul II din ordonanta emisa la data de 7 februarie 2012 in dosarul nr. 74/P/2011 de catre procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Tg.-Mures;
- partii din ordonanta emisa de procurorul ierarhic superior la data de 16 martie 2012, prin care s-au tratat dispozitiile initiale ale procurorului de disjungere si declinare a cauzei.
b) In sistemul nostru de drept, judecatoriile au, potrivit art. 25 C. proc. pen., plenitudinea de competenta sa judece in prima instanta, fiind instantele de drept comun, cu exceptia cazurilor in care prin lege nu se prevede in mod expres o competenta derogatorie dupa materie sau dupa calitatea persoanei in favoarea tribunalelor, a curtilor de apel sau a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Potrivit art. 2781 alin. 1 C. proc. pen., este competent sa solutioneze plangerea indreptata in contra solutiilor procurorului de neurmarire sau de netrimitere in judecata judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
In procedura instituita de art. 2781 C. proc. pen., simpla introducere a plangerii nu echivaleaza cu trecerea cauzei in faza de judecata, astfel ca judecatorul intervine prin controlul sau in faza prealabila judecatii. In considerarea acestor idei, dispozitiile art. 35 alin. 4 C. proc. pen. nu sunt aplicabile pe durata solutionarii de catre judecator a plangeri impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata., ele fiind incidente doar daca litigiul se afla in cursul judecatii. Prin urmare, odata disjunsa cauza in fata procurorului, competenta judecatorului asupra plangerii prevazute de art. 2781 C. proc. pen. se cerceteaza in functie de natura infractiunii si calitatea persoanei vizate prin dispozitia de neurmarire sau de netrimitere in judecata si nu in raport de natura infractiunilor si calitatea persoanelor fata de care a operat disjungerea.
In cauza pendinte, intr-o prima etapa, in fata procurorului, actele de care sunt suspectati faptuitorii O.T.T.N. -executor judecatoresc, D.I.F., G.O. si C.C. au fost examinate conexat cu faptele reclamate impotriva faptuitorilor P.F. si M.D.E.. Cum subliniam anterior, prin ordonanta din 7 februarie 2012, procurorul a disjuns cauza cu consecinta continuarii cercetarilor fata de faptuitorii O.T.T.N., P.F., D.I., M.D.E. sub aspectul infractiunilor de inselaciune, abuz in serviciu, fals intelectual in legatura directa cu fapte de coruptie, precum si fata de faptele sesizate de catre S.C. M.C. S.R.L. prin plangerea penala formulata la 29 iulie 2011, completata ulterior (faptuitori D.I.F., G.O. si C.C.). Dispozitia de disjungere, atata timp cat nu a fost retractata sau, dupa caz, infirmata de procuror, isi produce in continuare efectele.
In urma disjungerii, nici calitatea faptuitoarei P.F. - angajat la D.G.F.P. Mures la data presupuselor fapte, si nici natura infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fata de care poarta solutia de neincepere a urmaririi penale, nu atrag competenta de judecata in prima instanta a Curtii de Apel Tg.-Mures. O competenta personala a curtii de apel ar fi existat daca ar fi ramas reunite pricinile si era motivata de calitatea faptuitorilor O.T.T.N., D.I.F., G.O. si C.C.. In acelasi timp, niciuna din celelalte forme ale competentei nu atribuie Curtii de Apel Tg.-Mures dreptul si obligatia de instrumentare in prim grad a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor pretins savarsite de faptuitoarea P.F.
In aceste imprejurari, Judecatoriei Tg.-Mures ii revine competenta, sub toate formele acesteia, sa judece in prima instanta infractiunea si persoana indicate, iar judecatorului de la aceasta instanta ii revine competenta sa solutioneze plangerea petentei S.C. M.C.S.R.L. impotriva:
- dispozitiei de neincepere a urmaririi penale data fata de faptuitoarea P.F. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen., la punctul I din ordonanta emisa la data de 7 februarie 2012 in dosarul nr. 74/P/2011 de catre procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Tg.-Mures;
- partii din ordonanta emisa de procurorul ierarhic superior la data de 16 martie 2012, prin care s-a tratat legalitatea si temeinicia dispozitiei de neincepere a urmaririi penale emise fata de faptuitoarea P.F.