abatere disciplinara Decizie nr. 1207/R din data de 10.12.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta civila nr. 72 din 3 februarie 2009, pronuntata de Tribunalul Mures s-a respins actiunea formulata de reclamanta G. S.-R. in contradictoriu cu ANAF Bucuresti si Directia Generala a Finantelor Publice Mures, ca ramasa fara obiect si a respins actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu aceiasi parati, avand ca obiect anularea deciziei nr. 291/2008 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin Decizia nr. 134 din 21 octombrie 20098, emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Mures, s-a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantei, cu mustrare scrisa in conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Legea nr. 188/1999 si neacordarea stimulentelor aferente perioadei ianuarie - mai 2008.
Prin declaratia data de petenta la data de 12 februarie 2008, petenta a aratat ca la data respectiva se afla la S.C. T. pentru a discuta despre modul de plata a sumelor restante la buget. D-nul P. R. nu a intocmit delegatii, deoarece locuieste in Targu-Mures si nu deconteaza cheltuieli de deplasare.
Prin Decizia nr. 291 din 29 aprilie 2008 s-a dispus revocarea deciziei de sanctionare nr. 134/2008 si s-a dispus sanctionarea petentei cu mustrare scrisa in conformitate cu prevederile art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999, pentru lipsa nejustificata din unitate la data de 12 februarie 2008, fapta ce constituie abatere.
Din raportul intocmit de comisia de disciplina s-a retinut ca potrivit probei nr. 5817 din 19 februarie 2008, incheiata de directorul executiv si adjunctul acestuia, s-a constatat ca la data de 12 februarie 2008, orele 15,00, petenta lipsea nejustificat din unitate. Totodata, s-a retinut tinuta necorespunzatoare a petentei la un agent economic in lipsa unui ordin de serviciu care sa-i justifice prezenta acolo.
Intrucat urmare a contestatiei petentei, s-a constatat in cauza incidenta dispozitiilor art. 30 din HG nr. 1344/2007, care prevede obligativitatea cercetarii administrative in cazul in care sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999 a fost contestata la conducatorul unitatii sau institutiei publice.
Avand in vedere revocarea de catre intimata a Deciziei nr. 134/2004, instanta de fond a constatat ca cererea petentei nu mai are obiect, decizia fiind revocata ca urmare a controlului de legalitate de tutela administrativa.
Comisia de disciplina a inaintat raportul directorului executiv cu propunerea de sanctionare, petentei aplicandu-i-se sanctiunea mustrarii scrise in baza art. 78 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999, potrivit careia sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 77 alin. 3 se poate aplica direct de catre persoana care are competenta legala de numire in functia publica.
Fata de aceste considerente, instanta de fond a considerat cererea petentei ca nefondata, apreciind ca intimata prin decizia atacata a descris fapta ce constituie abatere disciplinara, a precizat temeiul juridic din Statutul de personal si Codul muncii, petenta a fost audiata, s-a prevazut termenul in care poate fi contestata si instanta competenta la care decizia poate fi atacata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta G. S. R., solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor formulate prin actiunea dedusa judecatii, iar in subsidiar, solicita modificarea hotararii in sensul constatarii nulitatii absolute a deciziei nr. 291/2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Mures, cu plata tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada ianuarie - mai 2008, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de recurs se arata ca prin actiunea dedusa judecatii a solicitat in primul rand anularea deciziei nr. 134/2004 insa asupra legalitati acestei decizii prima instanta nu s-a pronuntat. S-a avut in vedere doar eventuala revocare a deciziei nr. 134/2008, decizie care nu i-a fost niciodata comunicata. Instanta de fond nu s-a pronuntat nici asupra cererii de acordare a stimulentelor pentru perioada ianuarie - mai 2008, desi a retinut ca a fost revocata decizia nr. 134/2008.
Prin decizia nr. 291/2008, avuta in vedere de catre prima instanta, s-a revocat decizia nr. 134/2008 si nu decizia nr. 134/2004, pe care a inteles sa o atace, astfel ca sanctiunea aplicata prin aceasta decizie a ramas in vigoare.
Prin intampinarea depusa la dosar, se solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei primei instante ca temeinica si legala, sustinand ca prima instanta nu i-a acordat reclamantei stimulentele solicitate precum si daunele morale, intrucat activitatea ei nu justifica acordarea stimulentelor solicitate, nu au fost inregistrate performante profesionale si atata timp cat sanctiunea disciplinara aplicata a ramas in vigoare, nu se impunea acordarea de daune morale.
Se mai sustine ca omisiunile invocate de recurenta in cuprinsul cererii de recurs, nu se regasesc in dispozitivul hotararii, atata timp cat actiunea reclamantei a fost respinsa in totalitate si prin aceasta solutie instanta de fond s-a pronuntat in mod implicit asupra tuturor cererilor reclamantei.
Se mai arata ca din considerentele hotararii rezulta ca prima instanta a analizat valabilitatea deciziei nr. 134/21 febr.2008, iar o eventuala omisiune din cuprinsul dispozitivului, poate fi inlaturata in conditiile prevazute de art. 281 Cod procedura civila.
In continuare se sustine ca decizia 134 din 21 martie 2004, nu exista, intrucat reclamanta a avut calitatea de salariata a Directiei Generale a Finantelor Publice Mures, incepand cu data de 6 martie 2006 si pana la data de 3 noiembrie 2008, inscrierea datei emiterii deciziei ca fiind anul 2004, reprezinta o eroare materiala, care a fost indreptata de catre autoritatea emitenta, indreptare recunoscuta de catre reclamanta prin semnarea exemplarului deciziei comunicate in care se face in mod expres precizarea ca decizia a fost emisa in 2008.
Revenind la cererea de acordare a daunelor morale, se mai sustine ca reclamanta nu a propus nicio proba prin care sa justifice acordarea acestora sau sa dovedeasca existenta elementelor raspunderii civile delictuale.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea dedusa judecatii, reclamanta a solicitat in mod expres anularea deciziei nr. 134 din 21 martie 2004, anexand actiunii deduse judecatii decizia contestata fila 5 din dosar si prin care i s-a aplicat sanctiunea mustrarii scrise in conformitate cu art. 77 alin. 2 si alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici. S-a prevazut de asemenea neacordarea stimulentelor aferente perioadei ianuarie - mai 2008.
Impotriva aceleiasi reclamante a fost emisa si decizia 134 din 21 februarie 2008, decizie care a fost ulterior revocata prin decizia nr. 291 din 29 aprilie 2008, prin aceasta ultima decizie reclamantei aplicandu-i-se sanctiunea mustrarii scrise pentru lipsa nejustificata la unitate in data de 12 februarie 2008, fara sa se mai faca referire la plata stimulentelor.
In cursul cercetarii judecatoresti, reclamanta depune o completare a actiunii, in sensul ca solicita si anularea deciziei 291/2008.
Prin hotararea pronuntata, prima instanta respinge actiunea reclamantei ca ramasa fara obiect, retinandu-se ca decizia 134/2004 a fost revocata prin decizia nr. 291/2008, iar in ceea ce priveste legalitatea acestei decizii, se arata ca sanctiunea aplicata reclamantei se justifica in raport cu abaterea savarsita.
Verificand continutul deciziei nr. 291/2008, instanta de control constata ca prin aceasta decizie se revoca decizia 134/2008, ca in cuprinsul acesteia nu se face nicio referire la decizia 134/2004 si nici in cuprinsul deciziei 134 din 21 februarie 2008 nu se precizeaza ca prin emiterea acesteia se indreapta eroarea materiala strecurata in cuprinsul deciziei 134/21 martie 2004, sub aspectul datei emiterii acesteia. De altfel, nici prima instanta nu apreciaza ca fiind o eroare materiala data emiterii acestei din urma decizii, o apreciaza ca decizie de sine-statatoare si apreciaza in mod eronat ca a fost revocata prin decizia 291/2008.
Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronuntarii unor hotarari temeinice si legale, iar alin. 6 din acelasi text legal, il obliga pe judecator sa se pronunte asupra tuturor capetelor de cerere formulate de catre reclamant, respectand in acest fel principiul disponibilitatii partilor specific procesului civil.
In conditiile in care prima instanta nu a analizat legalitatea si temeinicia deciziei 134/2004 retinand din eroare ca aceasta a fost revocata prin decizia 291/2008, cand in realitatea prin aceasta decizie s-a revocat decizia 134/2008, instanta de control a apreciat ca judecatorul instantei de fond a solutionat cauza cu incalcarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, astfel ca in baza dispozitiilor art. 312 alin. 5 Cod procedura civila a casat hotararea recurata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.