Concediere disciplinara a salariatului. Abatere grava. Criterii de individualizare a sanctiunii disciplinare.
Codul muncii, art. 61 lit. "a", art. 264 alin. 1, art. 266 alin.1 lit. "d si e"
In conformitate cu prevederile art. 61 lit. a) din Codul muncii, concedierea disciplinara poate sa intervina in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern. Prin urmare, angajatorul poate dispune concedierea disciplinara in cazul savarsirii cu vinovatie a unei singure fapte grave - sub acest aspect statuandu-se in teoria si practica judiciara ca trebuie sa fie vorba de o fapta care perturba substantial activitatea unitatii, in sensul in care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezulta ca, in mod rezonabil, mentinerea in unitate a celui vinovat nu este posibila, precum si in cazul incalcarii repetate a obligatiilor de serviciu - situatie care presupune savarsirea a cel putin doua abateri disciplinare, insa, daca este intrunita aceasta conditie, nu criteriul cantitativ, respectiv numarul de abateri, este hotarator, ci componenta lor calitativa .
Intrucat din probele administrate in cauza rezulta gravitatea redusa a faptei retinute in sarcina reclamantului, nu este intrunita cerinta impusa de art. 61 lit. a) din Codul muncii, respectiv aceea ca fapta sa reprezinte "o abatere grava", de natura a conduce la aplicarea celei mai aspre sanctiuni disciplinare dintre cele prevazute de art. 264 alin. 1 din Codul muncii - desfacerea contractului individual de munca.
Aceasta, deoarece potrivit dispozitiilor art. 266 alin. 1 din Codul muncii, alegerea sanctiunii disciplinare ce urmeaza a fi aplicata salariatului se face in functie de gravitatea faptei, avandu-se in vedere, printre altele, si consecintele abaterii disciplinare (lit. c) a normei legale evocate. De asemenea, textul de lege mentionat pretinde aplicarea in plus si a altor criterii de apreciere a gravitatii faptei comise de salariat, respectiv comportarea generala a acestuia la locul de munca si eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior (art. 266 alin. 1 lit. d) si e) din Codul muncii). Prin sentinta civila nr. 2020/13 decembrie 2010, Tribunalul Mures admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul M.J., in contradictoriu cu parata S.C. P.G. S.R.L. si, drept consecinta:
- a anulat in parte decizia nr. 2344/30.06.2010, emisa de parata, numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare, in sensul inlocuirii sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, cu sanctiunea avertismentului;
- a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior, acea de agent de vanzari in cadrul societatii parate;
- a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a unei despagubiri egale cu toate drepturile salariale de care a fost lipsit acesta, incepand cu data de 30.06.2010 si pana la data efectivei reintegrari a reclamantului in functia detinuta anterior.
- a respins restul pretentiilor reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca desi decizia contestata - prin care parata a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii, s-a procedat la o gresita individualizare a sanctiunii, in raport de criteriile prevazute de art. 266 din acelasi act normativ, intrucat reclamantul se afla la inceputul activitatii si nu a mai fost sanctionat.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata, fara a indica in mod expres vreunul dintre motivele de modificare sau de casare reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila, insa din cuprinsul memoriului de recurs rezulta implicit argumentarea motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Astfel, s-a sustinut ca hotararea primei instante este nelegala deoarece aceasta nu putea sa dispuna in privinta sanctiunii disciplinare aplicate, in conditiile in care angajatorul a respectat legislatia muncii si nu a fost identificat niciun motiv de nulitate a dispozitiei atacate. Pe de alta parte, chiar daca s-ar accepta posibilitatea instantei de a reindividualiza sanctiunea aplicata, in speta inlocuirea acesteia este gresita, prin prisma gravitatii faptei savarsite de reclamant, care a determinat emiterea de catre Primaria municipiului Targu Mures a unei adrese de atentionare a angajatorului, in sensul de a lua masuri pentru evitarea in viitor a unor evenimente similare, sub sanctiunea retragerii avizului de functionare.
De asemenea, parata a sustinut ca solutia primei instante este si profund inechitabila, intrucat, desi nu constata motive de nulitate, apreciind doar ca masura luata ar fi disproportionata in raport cu fapta, obliga societatea la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat reclamantul. Or, fiind retinuta existenta faptei si vinovatia, acesta nu poate beneficia retroactiv de drepturile salariale, operand o suspendare a acestora.
Pentru motivele aratate, parata a solicitat admiterea recursului si respingerea integrala a actiunii.
Examinand calea de atac dedusa judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca aceasta este nefondata, astfel ca va fi respinsa ca atare, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 61 lit. a) din Codul muncii, concedierea disciplinara poate sa intervina in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern. Prin urmare, angajatorul poate dispune concedierea disciplinara in cazul savarsirii cu vinovatie a unei singure fapte grave - sub acest aspect statuandu-se in teoria si practica judiciara ca trebuie sa fie vorba de o fapta care perturba substantial activitatea unitatii, in sensul in care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezulta ca, in mod rezonabil, mentinerea in unitate a celui vinovat nu este posibila, precum si in cazul incalcarii repetate a obligatiilor de serviciu - situatie care presupune savarsirea a cel putin doua abateri disciplinare, insa, daca este intrunita aceasta conditie, nu criteriul cantitativ, respectiv numarul de abateri, este hotarator, ci componenta lor calitativa (Tratat teoretic si practic de drept al muncii - Ion Traian Stefanescu, Editura Universul juridic 2010, pag. 398-399).
Prin decizia de concediere contestata in prezenta cauza, s-a retinut in sarcina reclamantului savarsirea unei singure abateri disciplinare, constand in aceea ca in data de 11 iunie 2010 a parasit pentru scurt timp locul de munca si a lasat nesupravegheat punctul de vanzare a cartoanelor "Super Bingo Metropolis", situat in zona centrala a municipiului Targu Mures, timp in care umbrela si suportul aferent au fost rasturnate de vant, creandu-se o stare de pericol pentru integritatea corporala a trecatorilor.
Reclamantul nu a contestat starea de fapt mentionata, argumentand-o prin aceea ca a avut nevoie sa mearga la toaleta. Chiar daca acest ultim aspect nu a fost dovedit in cauza, Curtea a constat ca prima instanta a apreciat in mod corect asupra gravitatii reduse a abaterii disciplinare savarsite, prin raportare la consecintele minore produse - rasturnarea umbrelei si a suportului acesteia.
Imprejurarea ca in urma acestui eveniment, societatea angajatoare a fost atentionata de catre Primaria municipiului Targu Mures, in sensul de a lua masuri pentru evitarea in viitor a unor astfel de incidente, sub sanctiunea retragerii avizului de functionare eliberat, nu este de natura a conduce la concluzia ca fapta reclamantului ar intruni cerinta impusa de art. 61 lit. a) din Codul muncii, respectiv aceea de a reprezenta "o abatere grava", de natura a conduce la aplicarea celei mai aspre sanctiuni disciplinare dintre cele prevazute de art. 264 alin. 1 din Codul muncii - desfacerea contractului individual de munca.
Aceasta, deoarece potrivit dispozitiilor art. 266 alin. 1 din Codul muncii, alegerea sanctiunii disciplinare ce urmeaza a fi aplicata salariatului se face in functie de gravitatea faptei, avandu-se in vedere, printre altele, si consecintele abaterii disciplinare (lit. c) a normei legale evocate).De asemenea, textul de lege mentionat pretinde aplicarea in plus si a altor criterii de apreciere a gravitatii faptei comise de salariat, respectiv comportarea generala a acestuia la locul de munca si eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior (art. 266 alin. 1 lit. d) si e) din Codul muncii). In speta, insa, parata - societate angajatoare nu a pretins si nici nu a dovedit ca reclamantul ar fi fost anterior sanctionat disciplinar sau ca ar fi avut o comportare necorespunzatoare la serviciu, inainte de evenimentul care a generat prezentul litigiu.
Prin urmare, Curtea a constat ca, raportat la criteriile de individualizare prevazute de norma legala anterior evocata, prima instanta a apreciat in mod corect asupra gravitatii reduse a abaterii disciplinare retinute in sarcina reclamantului, neavand relevanta faptul ca nu a fost identificat in cauza niciun motiv de nulitate a deciziei de concediere contestate.
In ceea ce priveste critica vizand posibilitatea instantei de judecata de a proceda la inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata, facand trimitere sub aspectul mentionat la propria-i jurisprudenta si a altor instante, precum si la teoria judiciara in materie, care a statuat in repetate randuri ca, "in cazul admiterii plangerii salariatului, instanta judecatoreasca poate stabili ea insasi aplicarea altei sanctiuni disciplinare (mai usoare)" - Ion Traian Stefanescu, op.cit., pag. 733.
De asemenea, nu poate fi primita sustinerea conform careia parata a fost obligata in mod gresit la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca, deoarece prima instanta nu a facut in acest sens decat aplicarea corecta a prevederilor art. 78 alin. 1 din Codul muncii, care dispun ca, "in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta a dispus anularea ei si a obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Prin urmare, in mod gresit se sustine de catre parata-recurenta ca, data fiind retinerea existentei faptei care constituie abatere disciplinara, precum si a vinovatiei reclamantului, ar fi trebuit sa opereze o suspendare a platii drepturilor salariale datorate.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constat ca in cauza nu se regaseste motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, astfel ca a dispus respingerea recursului examinat ca nefondat, corelativ cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantului, conform prevederilor art. 274 Cod procedura civila.