Potrivit prevederilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului formulate in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea, termenul in care poate fi contestata si instanta competenta la care poate fi contestata.
Analizand Decizia nr. 11 din data de 07.01.2011, prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, din perspectiva prevederilor legale mai sus mentionate, instanta constata ca in decizie nu este mentionata descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, ci numai se face trimitere la nota de constatare nr. 9875 din 07.10.2010, propunerea Consiliului de disciplina si Hotararea Comitetului Director, fara a fi descrisa vreo fapta in mod concret.
In lipsa unor asemenea mentiuni instanta nu poate verifica daca exista sau nu vreo abatere savarsita de reclamant.
Descrierea faptei presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, respectiv in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina angajatului.
- Codul Muncii, art. 252 alin. 2
Prin sentinta civila nr.104 din 19.01.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 734/102/2011 s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul P.T. in contradictoriu cu parata Regia Nationala a Padurilor - R. - Directia Silvica Mures si s-a dispus anularea deciziei nr. 11/07.11.2011, emisa de parata, precum si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei nr. 11/07.11.2011, in sensul reintegrarii reclamantului in functia de padurar la Ocolul Silvic Rastolita.
Tribunalul a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat daca nu ar fi fost emisa decizia nr. 11/07.11.2011, calculate pana la data reintegrarii efective, precum si la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca sunt incidente dispozitiile art. 268 alin. 2 lit. a, c si f din Codul muncii, intrucat decizia de sanctionare disciplinara nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 267 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea, precum si indicarea concreta a instantei competente la care sanctiunea poate fi contestata, fiind mentionat doar ca sanctiunea poate fi contestata la instantele de judecata competente, constatand ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta.
Impotriva acestei hotarari, parata Regia Nationala a Padurilor R., prin reprezentant legal, a formulat recurs, solicitand modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantului.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca decizia de concediere nu este lovita de nulitate absoluta, nefiind incidente motivele de nulitate absoluta retinute de prima instanta.
Recurenta a aratat ca decizia este legala si intemeiata, indeplinind toate conditiile formale cerute de lege. S-a mai aratat ca vinovatia contestatorului a fost pe deplin dovedita cu actele de constatare si cele incheiate cu ocazia cercetarii prealabile, iar fapta este de o mare gravitate justificand sanctiunea aplicata.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 , art. 3041 din Codul de procedura civila.
Intimatul reclamant P.T. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de parata si mentinerea sentintei pronuntata de Tribunalul Mures, precizand ca nelegalitatea deciziei de concediere consta in incalcarea dispozitiilor art. 266 - art. 268 din Codul muncii.
Totodata, intimatul reclamant a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursul promovat de parata este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Intre parti au existat raporturi juridice de munca, iar prin decizia nr. 11 din data de 07.01.2011 emisa de parata, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului.
In cuprinsul deciziei de concediere s-a retinut ca in nota de constatare nr. 9875 din 07.10.2010 a compartimentului paza din cadrul directiei silvice s-au prezentat deficientele constate in activitatea reclamantului, sanctiunea fiind aplicata, in baza propunerii Consiliului de disciplina al Directiei Silvice Mures , conform raportului nr. 25 din 07.12.2010 si Hotararii Comitetului Director nr. 12A din 29.12.2010 prin care s-a respins contestatia reclamantului ca fiind nefondata.
La art. 2 din decizie s-a mentionat ca poate fi contestata la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta.
Potrivit prevederilor art. 62 alin. 2 din Codul muncii, in situatia in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a Codul muncii, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247-252 din Codul muncii. De asemenea, la alin. 3 al aceluiasi articol se arata ca decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se poate contesta.
Potrivit prevederilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii (in numerotarea actuala) decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului formulate in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea, termenul in care poate fi contestata si instanta competenta la care poate fi contestata.
Analizand decizia nr. 11 din data de 07.01.2011, prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, din perspectiva prevederilor legale mai sus mentionate, instanta constata ca in decizie nu este mentionata descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, ci numai se face trimitere la nota de constatare nr. 9875 din 07.10.2010, propunerea Consiliului de disciplina si Hotararea Comitetului Director, fara a fi descrisa vreo fapta in mod concret.
In lipsa unor asemenea mentiuni instanta nu poate verifica daca exista sau nu vreo abatere savarsita de reclamant.
Descrierea faptei presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, respectiv in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina angajatului.
Dispozitiile cu caracter imperativ ale art. 252 din Codul muncii referitoare la necesitatea respectarii cerintelor obligatorii de continut pe care trebuie sa le indeplineasca decizia de sanctionare urmaresc punerea la adapost a angajatului de eventuale masuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului.
Astfel, necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea masurii de sanctionare are in vedere descrierea amanuntita si detaliata a faptei, tocmai pentru a se aprecia in concret, circumstantiat si riguros asupra legalitatii masurii de sanctionare. Ca este asa rezulta si din faptul ca textul legal face distinctie intre descrierea faptei, respectiv indicarea situatiei de fapt in materialitatea ei si motivarea in fapt, motivarea in drept, etc.
Viciul formal constatat in decizia in discutie nu poate fi acoperit, suplinit cu existenta vreunei descrieri in nota de constatare sau actele incheiate cu ocazia cercetarii disciplinare, cum s-a mentionat in decizia ce face obiectul analizei, avand in vedere faptul ca textul legal impune ca decizia sa cuprinda aceste aspecte in continutul sau, neputand fi completata cu acte extrinseci. Din acest punct de vedere, urmeaza a fi inlaturate argumentele recurentei pe acest aspect, nulitatea absoluta constatata neputand fi acoperita.
In acelasi context Curtea retine, de asemenea, ca potrivit prevederilor art. 79 din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere. Cu referire la acest text legal, Curtea Constitutionala a retinut (decizia nr. 378/2004) ca aceste dispozitii constituie norme de procedura determinand limitele examinarii legalitatii si temeiniciei deciziei de concediere, respectiv mijloacele procedurale pe care le pot folosi partile in dovedirea sustinerilor lor.
In mod legal a retinut prima instanta nulitatea deciziei de concediere si din perspectiva prevederilor art. 252 lit. c si f, actul de sanctionare necuprinzand elementele indicate de prevederile legale mentionate.
In consecinta, constatand ca nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 din Codul procedura civila, in temeiul prevederilor art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de parata Regia Nationala a Padurilor R. impotriva sentintei civile nr. 104 din 19.01.2012, pronuntata in dosarul nr. 734/102/2011 al Tribunalului Mures.
De asemenea, fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, recurenta urmeaza a fi obligata la plata catre intimatul P.T. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocatial, conform chitantei nr. 1048 din 21.08.2012.