Concedierea disciplinara salariatului. Obligativitatea cercetarii disciplinare prealabile si a descrierii faptei care reprezinta abatere disciplinara. Sanctiunea nerespectarii acestei obligatii
Codul muncii - art. 267, art. 268 alin. (2) lit. a)
Potrivit art. 267 din Codul muncii, nicio sanctiune disciplinara, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In caz contrar, sanctiunea este nulitatea absoluta a masurii respective.
In conformitate cu 268 alin. (2) din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de concediere disciplinara trebuie sa cuprinda descrierea faptei care reprezinta abatere disciplinara.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 251 din 8 februarie 2011, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 1736/26.10.2010, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 4105/208/2009, a fost admisa actiunea civila formulata de reclamantul C.S. impotriva Deciziei de concediere nr. 984-B/2009, emisa de paratul Protopopiatul Baile Herculane, s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 984-B/2009 si reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii, respectiv cea de cantaret.
Totodata, paratul a fost obligat la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, in baza contractului individual de munca, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, potrivit carnetului de munca cu Seria B.E. nr.0143897, reclamantul a fost angajat in cadrul paratului, incepand cu data de 01.03.2008, in functia de cantaret, iar prin Decizia de concediere nr. 984-B/2009, emisa de parat, s-a dispus incetarea contractului de munca al reclamantului, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii, incepand cu data de 01.07.2009.
Din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca ea a fost emisa in baza procesului-verbal intocmit de Parohia Ortodoxa Mehadia, prin care s-a retinut ca reclamantul a savarsit, in mod repetat, abateri disciplinare, prin incalcarea normelor de etica profesionala, nerespectarea programului de lucru si neindeplinirea sarcinilor trasate de preotul paroh si consiliul parohial.
Retinand dispozitiile art. 61 lit. a) si art. 263 alin. (2) din Codul muncii, prima instanta a constatat ca sanctiunea disciplinara a fost dispusa fara respectarea dispozitiilor art. 267 alin. (1) din Codul muncii, referitoare la efectuarea cercetarii disciplinare pentru faptele ce au constituit temei al emiterii deciziei de concediere, si fara ca in cuprinsul deciziei de concediere sa fie precizate, in concret, abaterile disciplinare de care reclamantul se face vinovat, precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale sau motivul pentru care nu s-a efectuat cercetare disciplinara, asa cum stipuleaza imperativ art. 268 alin. (2) lit. a) si lit. c) din Codul muncii.
Sanctiunea incalcarii dispozitiilor art. 267 si art. 268 din Codul muncii este nulitatea absoluta a procedurii disciplinare si a deciziei prin care s-a aplicat sanctiunea disciplinara.
Pe de alta parte, desi sarcina probei ii revenea, potrivit dispozitiilor art. 287 din Codul muncii, si instanta de fond i-a pus in vedere, de mai multe ori, paratul nu a facut dovada ca ar fi comunicat in scris reclamantului Decizia de concediere nr. 984-B/2009.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, tribunalul a retinut ca, in speta, sunt incidente dispozitiile art. 78 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii, potrivit carora, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod nelegal, instanta trebuie sa dispuna anularea deciziei, cu obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Impotriva aceste hotarari a declarat recurs paratul Protopopiatul Baile Herculane, solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii, in sensul respingerii cererii ca tardiva, iar in subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe.
In motivele de recurs se arata ca instanta nu a analizat exceptia tardivitatii introducerii cererii, retinandu-se doar ca decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, fara a se motiva in fapt si in drept aceasta exceptie, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului, conform art. 312 Cod de procedura civila.
Referitor la comunicarea deciziei contestate, se sustine ca ea a fost comunicata reclamantului in aceeasi zi cu raspunsul la sesizarea inregistrata sub nr. 241/2009 de catre Protopopiatul Baile Herculane, iar, conform normelor bisericesti, comunicarea s-a realizat si de catre Oficiul Parohial Mehadica, care, prin procesul-verbal, a comunicat-o si el reclamantului in aceeasi zi, fiind afisat la domiciliul acestuia.
Avand in vedere ca reclamantul a luat la cunostinta de decizia de concediere in termen de 5 zile de la emiterea acesteia, avea obligatia de a o contesta in termen de 30 de zile, potrivit art. 268 alin. (5) din Codul muncii, termen care nu a fost respectat, insa prima instanta nu a analizat cu prioritate acest aspect.
Decizia de concediere a fost emisa cu respectarea art. 267 din Codul muncii, dupa efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, iar in continutul acesteia sunt cuprinse toate elementele prevazute de art. 268 alin. (2) Codul muncii.
Prin cererea inregistrata la 31.01.2011, paratul a depus o completare a cererii de recurs, potrivit careia se mentioneaza ca nu pot fi retinute cele constatate de prima instanta cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 267 Codul muncii, astfel incat nu este aplicabila sanctiunea nulitatii deciziei de concediere.
Procesul-verbal din 27.06.2009, intocmit in sedinta Consiliului Parohial Mehadica, i-a fost transmis reclamantului in data de 25.06.2009, prin adresa nr. 243/2009, dar acesta a refuzat sa semneze de primire, iar, prin procesul-verbal nr. 4/27.06.2009, Consiliul Parohial Mehadica a decis afisarea deciziei la usa imobilului in care locuieste reclamantul, fiind astfel respectate prevederile art. 74 si art. 75 Codul muncii.
In concluzie, recurentul arata ca prima instanta a omis sa cerceteze cauza sub aspectul tardivitatii, desi trebuia sa manifeste rol activ in acest sens, sa verifice cu prioritate acest aspect, inainte de solutionarea fondului.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod de procedura civila.
Examinand recursul declarat prin prisma dispozitiilor legale invocate si ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Decizia de concediere nr. 984-B/2009 nu a fost comunicata reclamantului conform prevederilor legale referitoare la comunicarea unui astfel de act de catre angajator, iar cele invocate de catre recurent in motivele de recurs nu pot fi apreciate drept compliniri la omisiunea prevazuta de lege. Astfel, imprejurarea ca decizia de concediere "a fost transmisa" impreuna cu alta adresa, la data de 25.06.2009, reclamantului, iar acesta ar fi refuzat sa semneze de primire nu a fost dovedita. In esenta, aceasta nu reprezinta o modalitate legala de comunicare, asa cum prevad dispozitiile art. 81 Codul muncii. Nici procesul-verbal nr. 4/27.06.2009, prin care s-a decis de catre Consiliul Parohial Mehadica ca decizia de concediere sa fie afisata la usa imobilului nr. 311 din Mehadica, nu reprezinta un act procedural de comunicare legala a deciziei de concediere.
In consecinta, exceptia tardivitatii formularii contestatiei a fost corect solutionata de catre instanta de fond si nu reprezinta un motiv de casare cu trimitere pentru rejudecare pe motiv ca instanta nu s-ar fi pronuntat asupra unei cereri sau nu ar fi cercetat fondul, asa cum gresit invoca recurentul.
Motivele de recurs care vizeaza exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere sunt nefondate, intrucat prima instanta a stabilit temeinic si legal ca masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, prevazuta de art. 61 lit. a) Codul muncii, a fost dispusa de catre parat cu nerespectarea dispozitiilor art. 267 alin. (1) Codul muncii raportate la cele ale art. 268 alin. (2) lit. a) si c) din Codul muncii, in sensul ca anterior aplicarii unei astfel de sanctiuni nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila.
Cele aratate de catre recurent cu privire la delegarea consilierului cultural din cadrul Centrului Eparhial Caransebes pentru verificarea situatiei reclamantului nu reprezinta un act de efectuare a cercetarii disciplinare in intelesul legii, iar reclamantul nu a fost convocat in conformitate cu prevederile legale pentru a se prezenta la cercetarea disciplinara.
In considerarea celor de mai sus, constatand ca nu exista nici un motiv de casare a hotararii recurate, prin prisma dispozitiilor art. 312 alin. (5) Cod procedura civila, si nici de modificare pentru motivele de netemeinicie sau nelegalitate de genul celor invocate de catre recurent, conform art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul paratului.