Avertisment scris. Obligativitatea cercetarii disciplinare prealabile. Continutul deciziei de sanctionare disciplinara.
Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2005 - 2006, art. 75 alin. (4)
Codul muncii, art. 238, art. 241, art. 267, art. 268
Legea nr.130/1996, art. 8,i art. 11
Prin art. 75 alin. (4) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005 - 2006, s-a prevazut obligativitatea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si in situatia in care se aplica sanctiunea disciplinara a "avertismentului scris", ceea ce reprezinta o dispozitie de favoare pentru salariat, admisibila in conditiile in care prevederile legale din Codul muncii, referitoare la drepturile salariatilor, au un caracter minimal.
Pe cale de consecinta, decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare a "avertismentului scris", care nu cuprinde mentiunea prevazuta la art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul muncii este lovita de nulitate absoluta.
Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,
decizia civila nr. 440 din 15 mai 2007
Prin sentinta civila nr. 212/1.02.2007, Tribunalul Timis a admis actiunea civila formulata de reclamanta T.M.D.V. impotriva paratului Spitalul Orasenesc Sannicolau-Mare, a dispus anularea Dispozitiei nr. 91/14.08.2006, emisa de parata, si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 595 RON, reprezentand onorariu de avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca Dispozitia nr. 91/14.08.2006, emisa de parata, este lovita de nulitate absoluta, deoarece angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinara prealabila, prevazuta de art. 75 alin.4 din contractul colectiv de munca la nivel national nr. 2001/31.01.2005, incheiat pentru anii 2005 - 2006, coroborat cu art. 267 din Codul muncii.
Paratul Spitalul Orasenesc Sannicolau-Mare a formulat recurs impotriva acestei sentinte, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii contestate, in sensul respingerii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de recurs se arata ca un contract colectiv de munca nu poate avea dispozitii contrare si mai puternice decat Codul muncii. Art. 264 din Codul muncii nu reglementeaza sanctiunea avertismentului verbal. Art. 3 pct. 2 din contractul colectiv de munca unic nr. 2001/31.01.2005 prevede ca un astfel de act se poate incheia si pentru salariatii institutiilor publice, inclusiv spitale, iar acestea din urma au contract colectiv de munca pe ramura cu prevederi specifice, care nu deroga de la Codul muncii.
Fata de prevederile art. 267 alin. 1 din Codul muncii si sanctiunea aplicata reclamantei, in speta, nu era necesara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. Cu toate acestea, recurentul a efectuat cercetarea disciplinara prealabila, ce s-a concretizat prin: convocarea scrisa a angajatei pentru a furniza explicatii cu privire la refuzul prezentarii la garda de chemare; punerea la dispozitia reclamantei a sesizarii facut impotriva sa; prezentarea textelor de lege incalcate si dreptul la asistenta sindicala.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei si a prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente.
Prin Dispozitia nr. 91/14.08.2006, emisa de paratul-recurent in temeiul art. 264 alin. 1 lit. a, reclamanta-intimata a fost sanctionata cu "avertisment scris".
In cuprinsul acestei dispozitii se arata ca: "cercetarea disciplinara efectuata in 31.07.2006, in cursul careia d-nei T.M. - medic primar interne i-a fost prezentat Cap. 5 art. 57 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate".
Conform adresei nr. 1916/31.07.2006, emisa de paratul-recurent, reclamanta a fost convocata la data de 1.08.2006 in vederea cercetarii disciplinare prealabile,, cu respectarea dispozitiilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
La data de 1.08.2006, reclamanta a formulat un raspuns scris cu privire la aspectele mentionate in convocarea sus-aratata.
Art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare disciplinara se cuprind in mod obligatoriu, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 267 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea.
Dispozitia contestata nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de reclamanta in timpul cercetarii disciplinare prealabile, respectiv cele cuprinse in inscrisul din 1.08.2006, semnat de catre reclamanta.
Art. 75 alin. 4 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2005 - 2006 dispune ca: "in cazul in care intentioneaza sa dispuna o masura disciplinara impotriva unui salariat, cu exceptia cazului in care masura disciplinara consta intr-un avertisment verbal, angajatorul este obligat sa efectueze o ancheta prealabila".
Conform art. 241 lit. c din Codul muncii si art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior".
Pe de alta parte, art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 si art. 238 alin. 3 din Codul muncii dispun ca, la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal. Aceste dispozitii sunt aplicabile si cu privire la art. 267 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Avand in vedere normele juridice sus-mentionate si continutul clauzei cuprinse in art. 75 alin. 4 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2005 - 2006, sustinerea recurentului ca prevederile acestui ultim articol sunt contrare celor ale art. 267 alin. 1 lit. a din Codul muncii si "mai puternice" decat acestea din urma este nefondata.
Prin art. 75 alin.4 din contractul colectiv de munca, s-a prevazut obligativitatea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si in situatia in care se aplica sanctiunea disciplinara a "avertismentului scris", ceea ce reprezinta o dispozitie de favoare pentru salariat, admisibila in conditiile in care prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal. In speta, imprejurarea ca art. 264 din Codul muncii nu reglementeaza sanctiunea "avertismentului verbal nu are nicio relevanta".
Chiar daca contractul colectiv de munca la nivel de ramura sanitara sau la nivel de unitate nu cuprinde clauza reglementata de art. 75 alin. 4 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, aceasta clauza este incidenta in cauza prin raportare la dispozitiile art. 241 lit. c si art. 238 alin. 1 din Codul muncii si ale art. 8 alin. 2 si art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr.130/1996.
Pe cale de consecinta, dispozitiile art. 75 alin. 4 din contractul colectiv de munca sunt aplicabile in speta si trebuie coroborate cu cele ale art. 267 si art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Intrucat dispozitia contestata nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de catre reclamanta in timpul cercetarii disciplinare prealabile, in mod legal si temeinic, instanta de fond a apreciat ca Dispozitia nr. 91/14.08.2006, emisa de parata, este lovita de nulitate absoluta.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de catre paratul-recurent ca neintemeiat.