Conflict de munca Efectele nerespectarii dispozitiilor CCM la nivel national privind aplicarea sanctiunii disciplinare si relatia cu dispozitiile similare din Codul Muncii Decizie nr. 567R din data de 30.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Conflict de munca Efectele nerespectarii dispozitiilor CCM la nivel national privind aplicarea sanctiunii disciplinare si relatia cu dispozitiile similare din Codul Muncii
Decizia civila nr. 567/R din 30.01.2009
Apreciind asupra nevalabilitatii deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor referitoare la efectuarea cercetarii prealabile, de catre o comisie alcatuita cu un reprezentant al organizatiei sindicale al carei membru este salariatul, precum si la termenul pus la dispozitia acestuia pentru pregatirea apararii, prima instanta a depasit limitele investirii, pronuntandu-se asupra unor temeiuri de fapt si de drept neinvocate de reclamant si care, pe langa faptul ca nu constituie cauze de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu, nici nu au fost puse in discutia partilor, fiind incalcate principiile disponibilitatii (valabil si in materia litigiilor de munca), contradictorialitatii, respectarii dreptului la aparare si asigurarii egalitatii armelor partilor in proces, ca parti componente ale unui proces echitabil.
Mai mult, aprecierea cu privire la consecintele nerespectarii procedurii de cercetare prealabila, astfel cum e reglementata de contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, este eronata pe fondul sau, intrucat instanta trage concluzia nulitatii absolute a deciziei, desi aceasta sanctiune este prevazuta de art. 267 alin. 1 din Codul muncii, exclusiv pentru neefectuarea cercetarii disciplinare prevazute de acest act normativ.
Este real ca dispozitiile contractelor colective de munca se impun partilor ca si legea, prevaland asupra acesteia daca sunt mai favorabile, potrivit dispozitiilor exprese ale art. 7 din Legea nr. 130/1996 rep., insa sanctiunea nulitatii absolute prevazute de Legea nr. 53/2003 pentru neefectuarea cercetarii prealabile nu poate fi extinsa dincolo de dispozitiile ei, si pentru nerespectarea altor prevederi, cuprinse in contractul colectiv de munca , daca acestea nu o consacra, mai mult, din modul cum sunt editate, ocrotind un interes personal, pe cel al salariatului cercetat, rezulta ca sanctiunea care se impune in cazul nerespectarii lor este cea a nulitatii relative, pentru care persoana ocrotita trebuie sa invoce si sa dovedeasca o vatamare.
art. 75 din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010,
Tribunalul Bucuresti Sectia - a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a obligat paratul la reintegrarea contestatorului in functia si postul detinute anterior emiterii deciziei, la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.
In considerente prima instanta a retinut ca angajatorul era obligat, in executarea art. 75 din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010, la efectuarea cercetarii disciplinare in conditiile acestui text si cu respectarea procedurii prevazute de acesta.
Astfel, Tribunalul a constatat nerespectarea de catre angajator, cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, a art. 75 alin. 2, alin. 3, alin.4, alin.8, alin.9 si alin. 11 din contractul colectiv de munca unic la nivel national aplicabil pe anii 2007-2010, inregistrat sub numarul 2895/29.12.2006, referitoare la constituirea comisiei de disciplina si la componenta acesteia, precum si la termenul pus la dispozitia salariatului pentru pregatirea apararii, angajatorul neprocedand la constituirea unei comisii de cercetare disciplinara din care sa faca parte fara drept de vot, in calitate de observator, si un reprezentant al organizatiei sindicale (comisie care prin denumire nu poate fi constituita dintr-o singura persoana, asa cum s-a procedat in cauza), ci a desemnat printr-o simpla rezolutie pusa pe referatul de sesizare nr. xxxx/13.08.2007, pe consilierul juridic sa se ocupe de cercetarea disciplinara a salariatului; nu a respectat termenul pus la dispozitia salariatului pentru pregatirea apararii, convocarea acestuia neavand loc cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de data cercetarii, (convocarea s-a facut la data de 14.08.2007 pentru ziua de 15.08.2007), in cadrul asa-zisei " cercetari disciplinare" nu s-au respectat prevederile obligatorii cu privire la verificarea apararilor salariatului cercetat.
Apararile formulate de contestator se regasesc in nota explicativa data de acesta la data de 15.08.2007 si in cuprinsul referatului nr. xxxx/13.08.2007 si au vizat atat neaducerea la cunostinta a abaterii cercetate - raspunsul la intrebarea nr. 1 din nota explicativa, cat si aparari cu privire la neveridicitatea faptelor imputate; aceste aparari nu rezulta ca au fost analizate sau verificate de catre cineva (in conditiile in care verificarea trebuia sa fie facuta de catre o Comisie) la data la care au fost formulate pentru a se vedea daca acestea se confirma si in ce masura, din nici un act aflat la dosarul cauzei nerezultand existenta vreunei verificari a acestor sustineri. La data de 15.08.2007 s-a procedat doar la luarea unei note explicative salariatului prin prezentarea unei liste cu 8 intrebari, lista nesemnata de nimeni, neinregistrata si neverificata de vreo persoana, dupa cum nu rezulta nici ca s-ar fi verificat apararile contestatorului ulterior scrierii notei explicative.
Cu atat mai mult cu cat nu a avut loc o activitate de cercetare a abaterii disciplinare care sa verifice imprejurarile in care a fost savarsita si consecintele abaterii, gradul de vinovatie al salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta, astfel cum impun prevederile alin. 1 al art. 75 analizat.
Or, desi salariatul a fost convocat la data de 14.08.2007 la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile pentru data de 15.08.2007, Tribunalul a constatat ca aceasta convocare cuprinde mentiunea ca obiectul cercetarii il reprezinta "abaterile disciplinare constand in absente nemotivate conform referatului nr. xxxx/13.08.2007", intocmit de asistentul sef al ambulatoriului de specialitate, insa nu rezulta ca angajatorul ar fi adus la cunostinta salariatului cercetat existenta acestui referat si deci a invinuirii care i se aduce.
Angajatorul nu a fost preocupat sa-i aduca la cunostinta salariatului (care avea dreptul sa cunoasca toate actele si faptele cercetarii si sa solicite in aparare probele pe care le considera necesare) acest referat nici macar ulterior, pe parcursul efectuarii cercetarii disciplinare, desi la chiar prima intrebare din nota explicativa salariatul releva ca nu cunoaste continutul acestui referat si, ca atare, nu cunoaste nici "obiectul" cercetarii.
Evident ca in lipsa desemnarii unei comisii de cercetare disciplinara, nu au putut fi respectate nici prevederile referitoare la existenta unei propuneri fundamentate efectuate de o comisie cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei sanctiuni.
Angajatorul nu a facut dovada ca a existat o consultare a sindicatului anterior emiterii deciziei de desface a contractului individual de munca al contestatorului, fiind incalcata si aceasta prevedere de protectie a salariatului anterior concedierii sale.
Tribunalul a retinut si nerespectarea prevederilor legale cu prilejul emiterii deciziei contestate, referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, aceste mentiuni urmand a fi prevazute in mod obligatoriu in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute a acesteia (art.268 alin. 2 litera c) din Codul muncii).
Decizia de concediere disciplinara este deopotriva netemeinica pentru urmatoarele considerente:
In speta nu sunt intrunite conditiile impuse de art.263 alin.2 din Codul muncii, pentru antrenarea raspunderii disciplinare a contestatorului, respectiv: nu exista fapta ilicita in forma retinuta de angajator ca abatere disciplinara.
In cauza, din analiza inscrisurilor depuse in probatiune de intimata, Tribunalul a retinut faptul ca aceasta nu a putut dovedi, pe baza unor dovezi clare, neechivoce si permise de lege, cu valoare probatorie, existenta faptelor ilicite imputate salariatului.
Fapta retinuta in sarcina contestatorului ca abatere disciplinara, aceea de a fi lipsit nemotivat de la serviciu in perioada 06.08-13.08.2007, nu corespunde realitatii si nu constituie abatere disciplinara in sensul prevederilor art. 32 litera d) din Regulamentul Intern al intimatului.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, in termen legal a declarat recurs recurentul-intimat sustinand ca s-a conformat legii in legatura cu procedura cercetarii prealabile si, deci, in privinta momentului anterior emiterii deciziei de sanctionare, neincalcand in vreun fel textele de lege referitoare la acest aspect prevazute in Codul muncii si mentionate de instanta in hotararea data.
Avand in vedere aceste inscrisuri, recurentul nu intelege de ce instanta a apreciat ca intimatul a fost atat de lipsit de aparare, iar drepturile sale au fost incalcate, cat timp acesta era singurul medic de la radiologie, iar ca urmare a absentelor sale nemotivate din perioada de 6.08-10.08.2007, deci timp de 5 zile, a pus in pericol viata si sanatatea atator copii, precum si programul de activitate din ambulatoriu.
Imprejurarea ca acesta a venit la serviciu la sfarsitul anumitor zile de lucru numai pentru a-si pune semnatura pe o serie de inscrisuri, nu echivaleaza cu motivarea absentelor avute, iar faptul ca acesta a depus o cerere pentru acordarea retroactiva a concediului care sa acopere absentele din zilele 6.08-10.08.2007, dovedeste gravitatea faptelor comise in incercarea de acoperire a acestora.
Faptul ca intimatul a recunoscut savarsirea faptelor prin nota explicativa data, nu echivaleaza cu stergerea sanctiunii, iar daca durata timpului lipsa de la serviciu ar fi fost de numai cateva ore asa cum se pretinde, contestatorul nu ar mai fi solicitat concediu pentru toata aceasta perioada, ci durata concediului ar fi fost in functie de numarul de ore lipsa.
Vinovatia intimatului rezulta din inscrisurile existente, astfel incat sarcina angajatorului de a dovedi fapta culpabila a salariatului a fost acoperita prin aceasta recunoastere.
Cercetand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este fondat.
Se retine in primul rand ca apreciind asupra nevalabilitatii deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor referitoare la efectuarea cercetarii prealabile, de catre o comisie alcatuita cu un reprezentant al organizatiei sindicale al carei membru este salariatul, precum si la termenul pus la dispozitia acestuia pentru pregatirea apararii, prima instanta a depasit limitele investirii, pronuntandu-se asupra unor temeiuri de fapt si de drept neinvocate de reclamant si care, pe langa faptul ca nu constituie cauze de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu, nici nu au fost puse in discutia partilor, fiind incalcate principiile disponibilitatii (valabil si in materia litigiilor de munca), contradictorialitatii, respectarii dreptului la aparare si asigurarii egalitatii armelor partilor in proces, ca parti componente ale unui proces echitabil.
Mai mult, aprecierea cu privire la consecintele nerespectarii procedurii de cercetare prealabila, astfel cum e reglementata de contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, este eronata pe fondul sau, intrucat instanta trage concluzia nulitatii absolute a deciziei, desi aceasta sanctiune este prevazuta de art. 267 alin. 1 din Codul muncii, exclusiv pentru neefectuarea cercetarii disciplinare prevazute de acest act normativ.
Este real ca dispozitiile contractelor colective de munca se impun partilor ca si legea, prevaland asupra acesteia daca sunt mai favorabile, potrivit dispozitiilor exprese ale art. 7 din Legea nr. 130/1996 rep., insa sanctiunea nulitatii absolute prevazute de Legea nr. 53/2003 pentru neefectuarea cercetarii prealabile nu poate fi extinsa dincolo de dispozitiile ei, si pentru nerespectarea altor prevederi, cuprinse in contractul colectiv de munca , daca acestea nu o consacra, mai mult, din modul cum sunt editate, ocrotind un interes personal, pe cel al salariatului cercetat, rezulta ca sanctiunea care se impune in cazul nerespectarii lor este cea a nulitatii relative, pentru care persoana ocrotita trebuie sa invoce si sa dovedeasca o vatamare.
Or, pe langa faptul ca prin actiunea introductiva salariatul nu a invocat vreo vatamare legata de modul cum a decurs procedura de cercetare prealabila, aceasta nici nu poate fi propriu-zis constatata intrucat salariatul a fost convocat la cercetare cu circumstantierea suficienta a obiectului acesteia.
Prin urmare, pentru sanctionarea salariatului, nu se impunea dovada contrara imprejurarilor invederate, in sarcina angajatorului, dimpotriva, acestea nu constituie decat concretizari ale atitudinii imputate, sustinand savarsirea faptului de absentare nejustificata, ce reprezinta abatere disciplinara.
Din acest punct de vedere, in mod corect a mentionat angajatorul, in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara in aplicarea prevederii art. 268 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, care impune inlaturarea apararilor salariatului, ca, desi a invocat probleme personale, acesta nu a putut face sub nicio forma dovada ca a anuntat conducerea unitatii sau a solicitat invoirea, abia prin referatul nr. xxxx/13.08.2007 cerand retroactiv concediu de odihna pentru perioada 6-13 august, in care s-au inregistrat absentele.
De asemenea, nici faptul ca in perioada mentionata, absenta nu a fost totala ci, in anumite intervale orare, dupa posibilitati, s-a prezentat la serviciu, nu este de natura sa impiedice aplicarea sanctiunii celei mai drastice, in conditiile in care absentele au fost repetate, fapta de nesocotirea cu lejeritate a obligatiilor de serviciu suficient de bine caracterizata, iar riscul neprezentarii la laboratorul de radiologie pentru copii, prin ipoteza, foarte mare.
Rezulta asadar ca decizia de concediere pe motive disciplinare e temeinica si, in limita criticilor deduse judecatii de contestator, legala, cu respectarea prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, decizia cuprinde expres prevederile incalcate, anume art. 32 din regulamentul intern si art. 50 din contractul colectiv de munca unic la nivel de unitate, care consacra (daca mai era cazul) obligatia elementara de a se prezenta la serviciu si consecinta disciplinara ce se ataseaza in caz de nerespectare, motivul pentru care au fost inlaturate apararile salariatului, astfel cum s-a argumentat anterior si temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea, anume art. 264 lit. f) din Codul muncii, care legitimeaza intocmai aceasta. In fine, nu se poate retine in niciun caz ca, fata de specialitatea contestatorului, laboratorul de radiologie, nu reprezinta locul sau de munca, intrucat ambulatoriul este o structura din cadrul Spitalului, care, desi din punct de vedere al amplasamentului se afla in afara cladirii propriu-zise a spitalului, functional, el deserveste o activitate proprie spitalului, aflata in sfera competentelor si atributiilor de serviciu ale medicului radiolog.
In consecinta, potrivit celor anterior expuse, Curtea constata ca recursul este intemeiat.