Pensie de urmas solicitata de pe urma sotului care a avut calitatea de magistrat si a beneficiat de pensie de serviciu. Aplicarea dispozitiilor speciale din Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor in virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant si nu a dispozitiilor generale din Legea pensiilor nr. 19/2000 .
-art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor
- art. 69 din Legea pensiilor nr. 19/2000
Potrivit dispozitiilor art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor sotul supravietuitor al judecatorului sau procurorului are dreptul doar la implinirea varstei de 60 de ani la pensia de urmas in conditiile prevazute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale cu modificarile si completarile ulterioare, calculata din pensia de serviciu aflata in plata sau la care ar fi avut dreptul la data decesului sustinatorului, actualizata, dupa caz.
( Decizia nr 1276 din data de 18 iunie 2010 a Sectiei Conflicte de Munca si Asigurari Sociale)
Prin cererea introductiva, reclamanta G. E a solicitat instantei in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii, ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei prin care i s-a respins cererea de acordarea pensiei si recunoasterea dreptului la pensie de urmas pe o perioada de 6 luni.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a depus dosarul de pensionare, iar dupa examinarea acestuia, parata Casa Judeteana de Pensii a emis decizia contestata prin care i se stabileste pensie de urmas numai fiicei sale.
A mai aratat reclamanta ca in mod netemeinic si nelegal, parata Casa Judeteana de Pensii nu i-a acordat dreptul de a beneficia de pensie de urmas pe o perioada de 6 luni de la data decesului sotului sau, chiar daca a facut dovada ca nu realizeaza venituri dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie.
Tribunalul a respins contestatia formulata ca neintemeiata.
Prima instanta a retinand ca titularul decedat era beneficiarul unei pensii de serviciu stabilita conform prevederilor Legii nr.303/2004, casa teritoriala de pensii a stabilit pensia de urmas pentru fiica reclamantei incepand cu data de 01.12.2008 si a respins cererea de inscriere la pensie de urmas a reclamantei deoarece aceasta nu indeplinea conditiile privind acordarea acestui tip de pensie, adica varsta de 60 de ani.
S-a mai retinut ca potrivit disp. art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor, sotul supravietuitor al judecatorului sau procurorului are dreptul, la implinirea varstei de 60 de ani, la pensia de urmas in conditiile prevazute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale cu modificarile si completarile ulterioare, calculata din pensia de serviciu aflata in plata sau la care ar fi avut dreptul la data decesului sustinatorului, actualizata, dupa caz.
Tribunalul a apreciat ca nu pot fi comparate conditiile referitoare la varsta in vederea inscrierii la pensie de urmas prevazute de Legea nr.19/2000 cu cele prevazute de Legea nr.303/2004, deoarece in Legea nr.19/2000 varsta pentru acordarea pensiei de urmas este varsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati, ori in Legea nr.303/2004 varsta este de 60 de ani atat pentru femei cat si pentru barbati.
Asa fiind, instanta de fond a retinut ca prin emiterea deciziei contestate au fost respectate dispozitiile legale in materie, in situatia in care varsta de 60 de ani este conditia stabilita de dispozitiile Legii nr.303/2004 in vederea acordarii pensiei de urmas sotului supravietuitor.
Impotriva acestei sentinte in termen legal a formulat recurs reclamanta G.E. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Se arata ca motivarea sentintei este extrem de lapidara, fiind data cu interpretarea gresita a actului dedus judecatii si aplicarea gresita a legii.
Arata de asemenea recurenta ca in conformitate cu dispozitiile art. 69 din Legea nr. 19/2000, sotul supravietuitor care nu indeplineste conditiile prevazute de art. 67 si art. 68 alin. 1 beneficiaza de pensie de urmas pe o perioada de 6 luni de la data decesului, daca in aceasta perioada nu realizeaza venituri lunare dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau aceste sunt mai mici de o patrime din salariul mediu brut pe economie.
Art. 67 din legea pensiilor consfinteste dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la implinirea varstei standard de pensionare, cand durata casatoriei este de minim 15 ani iar prin art. 69 este consacrat dreptul la pensie de urmas pentru sotul invalid grad I sau II, daca durata casatoriei a depasit un an. Arata astfel recurenta, ca avand in vedere ca nu se incadra in categoria persoanelor la care se refera disp. art. 67 - 68, cum dispozitiile art. 69 sunt de stricta interpretare, nerealizand venituri, trebuia sa beneficieze 6 luni pensie de urmas, chiar daca nu a indeplinit varsta de 60 de ani, intrucat nicio dispozitie expresa a legii nu conditioneaza acordarea pensiei de urmas timp de 6 luni de implinirea varstei de 60 ani.
Motivarea deciziei contestate ca si a sentintei, nu se refera la cele 6 luni din legea cadru, ci la faptul ca sotul magistratului decedat are dreptul la pensie de urmas la implinirea varstei de 60 ani conform Legii 303/2004. nici dispozitiile art. 84 alin. 1, nici celelalte texte din Legea 303/2004 nu exclud expres dreptul sotului supravietuitor al magistratului de a beneficia de pensie de urmas pe o perioada de 6 luni de la data decesului.
Se solicita in concluzie, admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate si pe fond admiterea contestatiei, modificarea in parte a deciziei in sensul recunoasterii dreptului la pensie de urmas pe o perioada de 6 luni.
Intimata Casa Judeteana de Pensii a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca in mod corect a respins instanta de fond actiunea formulata de reclamanta G. E., iar prin motivele de recurs aceasta incearca sa induca in eroare instanta invocand un alt temei legal, respectiv dispozitii ale Legii nr. 19/2000 cand , in realitate pretentiile reclamantei formulate la instanta de fond privesc numai dispozitiile Legii nr. 303/2004 .
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrarilor dosarului, in raport de textele de lege incidente in cauza, Curtea de Apel Ploiesti l-a respins ca nefondat avand in vedere urmatoarele considerente :
Prin decizia de pensionare aflata la dosarul cauzei, sotului recurentei-reclamante - actualmente decedat - i s-a stabilit pensie de serviciu conform art. 831 din Legea nr. 303/2004, astfel ca si sotiei acesteia ii sunt aplicabile dispozitiile acestei legi speciale privind stabilirea si plata pensiei de urmas de pe urma acestuia .
In consecinta, Curtea a apreciat ca in mod legal si intemeiat intimata, in aplicarea dispozitiilor art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistratilor, (potrivit carora sotul supravietuitor al judecatorului sau procurorului are dreptul doar la implinirea varstei de 60 de ani la pensia de urmas in conditiile prevazute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale cu modificarile si completarile ulterioare, calculata din pensia de serviciu aflata in plata sau la care ar fi avut dreptul la data decesului sustinatorului, actualizata, dupa caz) a respins cererea recurentei-reclamante de acordare a pensiei de urmas intrucat aceasta nu indeplinea conditia de varsta reglementata de lege.
Curtea nu a retinut motivul de recurs potrivit caruia recurenta-reclamanta trebuia sa beneficieze timp de 6 luni de pensie de urmas, chiar daca nu a implinit varsta de 60 de ani, intrucat nicio dispozitie expresa a legii nu ar conditiona acordarea pensiei pe perioada de 6 luni de implinirea varstei de 60 ani, deoarece dispozitiile legale care vizeaza situatia sa juridica sunt cele din Legea nr. 303/2004, iar acestea conditioneaza acordarea pensiei de urmas de implinirea varstei de 60 de ani.
Potrivit principiului specialia generalibus derogant legea speciala se aplica cu prioritate si deroga de la legea generala, neputandu-se cumula dispozitiile mai favorabile din fiecare dintre aceste doua legi.