Prin petitia adresata acestei instante si inregistrata la data de 6.11.2006, I.A. a formulat contestatia in anulare impotriva deciziei nr. 917 din 8.12.2005 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, contestatie intemeiata pe prevederile art. 318 teza I-a , 318 teza II-a si 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila.
In motivarea acestei cai extraordinare de atac, contestatoarea a sustinut ca, prin actiunea adresata Tribunalului Suceava a formulat patru capete de cerere:
1. nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 6 din 19.06.2003 emisa de parata S.C. "B." SRL, cu sediul in comuna Dorna Arini, judetul Suceava, privind incetarea de drept a contractului de munca la data de 19.06.2003, fara preaviz, in baza art. 56 lit. c din Codul muncii pentru motivul nereal al dizolvarii:
2. reintegrarea in functia avuta, de lucrator gestionar;
3. plata drepturilor salariale, in baza contractului de munca, pana la reintegrare;
4. plata drepturilor de asigurari sociale, garantate de la bugetul de stat.
A mai aratat ca instanta de fond, la cererea paratului angajator, a schimbat obiectul cererii de nulitate absoluta a actului juridic de "incetare de drept" a contractului de munca in contestatie la desfacerea contractului de munca prin concediere si, la primul termen de judecata a respins cererea ca fiind tardiv formulata, cu depasirea termenului de 30 de zile, prevazut de art. 283 din Codul muncii, fara a se pronunta asupra celorlalte trei cereri; ca, in speta, singura care putea fi formulata era cea in constatarea nulitatii absolute a actului juridic - pentru inexistenta starii de incetare de drept a contractului de munca aratata in actul juridic atacat, nulitate ce nu poate fi acoperita in nici un mod, actiunea fiind imprescriptibila.
Contestatoarea a invederat faptul ca este inadmisibila contestatia impotriva unei stari de fapt ("dizolvare") si a temeiului de drept (art. 56 lit. c din Codul muncii - precizate in dispozitia nr. 6/2003 cu rea-credinta, dar cu buna stiinta de catre angajator in justificarea desfacerii contractului de munca - ca efect al actului juridic lovit de nulitate absoluta - si nu ca efect al unui conflict de munca.
Referitor la decizia nr. 917 din 8.12.2005 a Curtii de Apel Suceava, impotriva caruia s-a formulat prezenta contestatie in anulare, contestatoarea a sustinut ca instanta de recurs a respins recursul, dezlegarea data fiind rezultatul unei greseli materiale.
In argumentarea acestei sustineri, contestatoarea a aratat ca problema anularii actului juridic atacat trebuie examinata sub doua aspecte:
- acela al nulitatii conform dreptului comun si
- al nulitatii prevazuta de art. 76 din Codul muncii.
Astfel - sustine contestatoarea - nulitatea este sanctiunea care intervine impotriva actelor incheiate prin incalcarea unor dispozitii imperative ale legii, cauza de nulitate trebuind sa fie contemporana momentului incheierii actului. Or, in speta, in momentul emiterii actului juridic atacat (dispozitia nr. 6/19.06.2003) angajatorul - persoana juridica nu s-a aflat in dizolvare si nu si-a incetat existenta nici la 19.06.2003 si nici pana la aceasta data. Interesul legitim al contestatoarei de a invoca nulitatea este justificat de faptul ca prin acest act juridic nul i-au fost incalcate drepturi recunoscute de lege - C.A.S.
La momentul emiterii actului juridic atacat contractul ei de munca era suspendat de drept, ea aflandu-se in concediu pentru incapacitate temporara de munca conform art. 50 lit. b din Codul muncii. Ulterior, contractul de munca a fost suspendat conform art. 50 lit. a din Codul muncii, contestatoarea aflandu-se in concediu de maternitate si apoi, conform art. 51 lit. a din Codul muncii, pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani, pana la data de 27.10.2005.
A mai sustinut ca, in speta, nu are nici o relevanta faptul ca paratul angajator si-a suspendat temporar activitatea, iar odata cu suspendarea activitatii a inchis unele puncte de lucru. Drepturile de asigurari sociale erau nascute, asigurate si garantate de la bugetul de stat - punandu-se doar problema care dintre cele doua parate avea obligatia sa i le plateasca pe toata durata existentei cazurilor de suspendare a contractului ei de munca, dreptul ei de a solicita plata acestor drepturi fiind de 3 ani de la nasterea lor.
Sustine contestatoarea ca instanta de fond nu s-a pronuntat nici asupra cererii privind plata acestor drepturi de asigurari sociale si nu s-a pronuntat nici asupra exceptiei invocate de Casa Judeteana de Pensii Suceava, privind lipsa calitatii sale procesuale pasive, motivat de faptul ca S.C. "B." SRL nu se afla in situatia prevazuta de art. 129 din legea nr. 19/2000 si drepturilor prevazute de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 trebuiesc achitate prin intermediul angajatorului.
Referitor la prevederile art. 56 lit. c din Codul muncii, contestatoarea a sustinut ca s-a facut dovada cu acte ca parata S.C. "B." SRL nu si-a incetat existenta la 19.06.2003, ci si-a suspendat activitatea pana la 19.06.2006, activitate pe care a reinceput-o insa in luna februarie 2005; ca la data introducerii actiunii (6.06.2005), contractul ei de munca era inca suspendat, astfel ca perioada in care activitatea paratului angajator a fost suspendata se suprapune cu perioada in care a fost suspendat si contractul ei de munca, conditii in care drepturile CAS trebuiau sa-i fie achitate prin intermediul angajatorului pana la data epuizarii perioadei de suspendare a contractului de munca.
Contestatoarea mai arata ca instanta de recurs a retinut in mod eronat ca obiectul actiunii ei ar fi contestatie impotriva unei masuri unilaterale de concediere, in realitate cererea ei avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului juridic, in motivarea deciziei retinand ca "_.. in mod legal a fost respinsa contestatia pentru constatarea nulitatii dispozitiei nr. 6 _.".
Astfel - sustine contestatoarea - dezlegarea data de instanta de recurs motivului de recurs privind schimbarea obiectului primului capat de cerere de catre tribunal (din nulitate absoluta act juridic in contestatie la desfacerea contractului de munca) este rezultatul unei greseli materiale. Aceasta greseala materiala se datoreaza si paratului angajator care a intocmit actul juridic de incetare de drept a contractului de munca pe un formular tipizat privind desfacerea contractului de munca prin concediere.
A mai aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat nici asupra cererii de reintegrare, iar instanta de recurs a retinut ca cererea privind plata drepturilor salariale pana la reintegrare ar fi fost respinsa, ca tardiv formulata, de instanta de fond, cand in realitate tribunalul nu s-a pronuntat asupra acestei cereri, astfel ca si dezlegarea data acestui motiv de recurs este rezultatul unei greseli materiale.
Privitor la decizia nr. 917 din 8.12.2005 a Curtii de Apel Suceava impotriva careia s-a formulat prezenta contestatie in anulare, contestatoarea sustine ca instanta de recurs a omis din greseala sa cerceteze motivul de casare referitor la faptul ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra unor cereri, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
In acest sens, tribunalul nu s-a pronuntat nici asupra capatului de cerere privind reintegrarea, nu s-a pronuntat nici asupra cererii privind plata drepturilor salariale pana la reintegrare si nu s-a pronuntat nici asupra cererii privind plata drepturilor de asigurari sociale.
Sub un al treilea aspect, contestatoarea critica decizia contestata pentru ca hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
In acest sens contestatoarea sustine ca judecatorii recursului au judecat pe fond doua capete de cerere, ambele de competenta tribunalului, care nu s-a pronuntat asupra lor, retinand in motivarea deciziei de respingere a recursului ca fiind tardiv formulata cererea privind plata drepturilor salariale si nejustificata privind plata drepturilor de asigurari sociale.
Examinand contestatia in anulare de fata, curtea o constata neintemeiata.
Astfel, privitor la motivul de contestatia in anulare prevazut de art. 318 teza I-a din Codul de procedura civila, referitor la faptul ca instanta de recurs a respins recursul, dezlegarea data fiind rezultatul unei greseli materiale, din examinarea actelor dosarului nr. 2365/C/2005 al Tribunalului Suceava si a considerentelor deciziei nr. 917 din 8.12.2005 a Curtii de Apel Suceava, curtea constata ca in cauza nu sunt incidente prevederile legale sus-mentionate.
Astfel, ipoteza avuta in vedere de prevederile art. 318 teza I-a din Codul de procedura civila, are in vedere erori materiale evidente, in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, pe aceasta cale neputand fi remediate greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozitii legale.
Privitor la cel de-al doilea motiv de contestatie in anulare, intemeiat pe prevederile art. 318 teza II-a din Codul de procedura civila, curtea constata ca nici aceste prevederi legale nu sunt incidente in cauza deoarece, prin decizia contestata, instanta de recurs a cercetat toate motivele de recurs cu care a fost investita.
Nici cel de-al treilea motiv de contestatie in anulare, intemeiat pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila, nu este incident in cauza, aspectul incalcarii dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta neconstituind un motiv de recurs in cauza dedusa judecatii. Prin urmare, daca in cadrul recursului nu s-au invocat dispozitii de ordine publica privitoare la competenta, nu se poate promova, pentru acelasi motiv, calea extraordinara a contestatiei in anulare.
Fata de cele de mai sus, curtea va respinge, ca nefondata, contestatia in anulare formulata in cauza.
(Decizia nr.948/5.12.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale)