SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONISTII. RENUNTARE LA JUDECATA. LIPSA CULPEI PROCESUALE A CREDITOAREI. NEINCIDENTA PREVEDERILOR ART.246 ALIN.3 COD PROCEDURA CIVILA.
- art.246 alin.3 Cod procedura civila.
Decizia nr.348/C/30.05.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Constata ca prin Incheierea comerciala nr. 1178/F/09.06.2011 Tribunalul S. M. a luat act de renuntarea creditoarei SC T. SRL la judecarea cererii de deschidere a procedurii de insolventa in contradictoriu cu debitoarea SC T. S. S.R.L. S. M., C.U.I. 15478497, inregistrata la registrul comertului sub nr. J30/431/2003, a constatat ca ramasa fara obiect contestatia debitoarei, iar in baza art. 246 alin. (3) Cod de procedura civila a obligat creditoarea sa plateasca debitoarei cheltuieli de judecata in cuantum de 1.360 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial.
Instanta a retinut in considerente ca, inainte de pronuntarea Incheierii, intimata creditoare a depus prin serviciul registratura declaratia de renuntare la judecata, invocand imprejurarea ca, prin platile efectuate de debitoare dupa promovarea actiunii, creanta pretinsa se afla sub pragul de 45.000 lei.
Impotriva acestei Incheieri a formulat recurs creditoarea, solicitand modificarea sa in parte in sensul respingerii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata. A mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului.
In motivare, recurenta a aratat ca debitoarea a achitat o parte din creanta certa, lichida si exigibila pe care o avea impotriva sa doar dupa promovarea prezentei actiuni, determinand astfel reducerea cuantumului creantei sub valoarea prag prevazuta de legea insolventei. In aceste conditii, a formulat cerere de renuntare la judecata, insa culpa procesuala apartine debitoarei parate care nu a inteles sa achite datoria decat dupa promovarea cererii. Corelativ, recurenta nu are nici o culpa procesuala si nu datoreaza cheltuieli de judecata.
In drept, recurenta a invocat prevederile art. 299 si urmatoarele, art.246 si art. 247 alineatul 1 Cod de procedura civila, Legea nr. 85/2006. Intimata nu a formulat intampinare si nu si-a exprimat pozitia asupra recursului.
Examinand recursul formulat, instanta a constatat ca acesta este fondat, urmand sa fie admis.
Intr-adevar, asa cum a sustinut recurenta, aceasta a promovat actiune impotriva paratei intimate pentru deschiderea procedurii de insolventa impotriva acesteia din urma la data de 02.05.2011, invocand existenta unei creante, certe, lichide si exigibile impotriva debitoarei in cuantum de 67.217,84 lei si anexand actele doveditoare ale acesteia.
Cererea de deschidere a procedurii a fost comunicata debitoarei la data de 05.05.2011, iar la datele de 10.05.2011 si 11.05.2011 aceasta a platit creditoarei sumele de 29.852 lei si , respectiv 2500 lei, determinand astfel scaderea cuantumului creantei creditoarei sub valoarea prag de 45.000 lei prevazuta de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Fata de aceasta imprejurare, in nici un caz creditoarea reclamanta nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, nefiind in culpa procesuala, atata vreme cat debitoarea a facut o plata partiala a creantei dupa primirea cererii de chemare in judecata, determinand astfel inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata pentru neindeplinirea conditiei privind valoarea prag pentru care poate fi introdusa o cerere de deschidere a procedurii insolventei de catre creditori. Dimpotriva, culpa procesuala revine debitoarei careia nu i se cuvin cheltuielile de judecata in prima instanta.
Intr-adevar, art. 246 alineatul 3 Cod de procedura civila prevede ca, in cazul in care renuntarea la judecata se face dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, paratul este indreptatit, la cerere, la acordarea cheltuielilor de judecata, insa, chiar daca textul nu prevede expres, acest drept il are paratul numai in cazul in care reclamantul, din culpa, a introdus o cerere vadit netemeinica, in scop sicanator, iar apoi renunta la judecata. Existenta culpei din partea reclamantului rezulta implicit din textul legal invocat, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
In consecinta, admitand recursul, instanta a modificat in parte Incheierea atacata in sensul ca a inlaturat obligatia creditoarei de a plati debitoarei cheltuieli de judecata. S-a avut in vedere in drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.
In ce priveste cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata din recurs, instanta a respins aceasta solicitare intrucat recurenta nu a facut dovada efectuarii lor.