Abatere disciplinara. Absente nemotivate de la locul de munca. Legalitatea masurii concedierii. Decizie nr. 11/CM/ din data de 16.01.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

In fapt, prin cererea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr. 1711/2006, reclamantul N.E., in contradictoriu cu paratul M.A.N., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului sa-l repuna in situatia anterioara emiterii actului de concediere, in sensul reintegrarii in functia de paznic I, cu consecinta constatarii nulitatii absolute a deciziei nr. MM 379 din 5 aprilie 2006 si a deciziei de concediere nr. MM 419 din 14 aprilie 2006, emise de U.M. 02140, obligarea paratului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de la data incetarii contractului individual de munca, 17 aprilie 2006 si pana la integrarea in functie a reclamantului, obligarea angajatorului la plata indemnizatiei cuvenite pentru munca suplimentara prestata in perioada octombrie 2005 - martie 2006 si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin decizi nr. MM 379/2006 a fost sanctionat cu retrogradarea din functia de paznic I in functia de paznic II pentru refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile de serviciu, neexecutarea ordinelor primite, atitudinea ireverentioasa fata de inlocuitorul legal al comandantului unitatii si abateri repetate.
Prin decizia nr. MM 419 din 14 aprilie 2006 a fost concediat din functie pentru absente nemotivate de la serviciu in perioada 5 - 14 aprilie 2006, superficialitate in indeplinirea sarcinilor de serviciu, sustragerea de la indeplinirea atributiilor de serviciu prevazute in fisa postului, legate de paza si securitatea patrimoniului, respectiv executarea lucrarilor administrative si de intretinere.
Reclamantul a criticat faptul ca atat decizia de retrogradare cat si cea de concediere nu au avut la baza convocarea pentru cercetarea disciplinara prealabila, asa cum prevad dispozitiile art. 267 Codul muncii, neavand, astfel, posibilitatea sa se apere.
Mai arata reclamantul ca, in conditiile in care instanta nu va admite exceptia invocata, pe fond, nu i se pot retine in sarcina sa abaterile mentionate in deciziile contestate intrucat considera ca nu le-a savarsit.
A mentionat ca prin decizia MM 379 din 5 aprilie 2006 a fost sanctionat cu retrogradarea din functia de paznic I pe functia de paznic II pentru abateri savarsite in perioada mai - iulie 2005, pentru care a mai fost sanctionat si pe care nu le-a savarsit.
Referitor la decizia de concediere nr. MM 419 din 14 aprilie 2006, reclamantul a considerat ca si-a indeplinit atributiile de serviciu conform fisei postului si dispozitiilor date de superiori, dar, din motive medicale temeinice, nu a putut finaliza un ordin cu privire la sapatul unei gropi iar, pentru absentele nemotivate de la serviciu in perioada 5 - 14 aprilie 2006, a argumentat ca insusi comandantul i-a sugerat, datorita precaritatii sanatatii, sa-si ia 9 zile libere in compensare pentru munca suplimentara efectuata.
Reclamantul a mai aratat ca a efectuat ore suplimentare in perioada octombrie 2005 - decembrie 2005 si ianuarie - aprilie 2006, ore pentru care nu a fost remunerat suplimentar, nefiindu-i acordate nici zile de compensare.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 267 si 268 Codul muncii.
Prin sentinta civila nr. 1659 pronuntata la data de 23 august 2006, Tribunalul Constanta a admis in parte contestatia formulata.
A constatat nulitatea deciziei de concediere nr. MM 419 din 14 aprilie 2006 emisa de M.Ap.N. - U.M. 02140.
A dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior emiterii deciziei.
A obligat paratul la plata unei despagubiri egale cu salariile neacordate, ce vor fi indexate, majorare si reactualizate cu rata inflatiei pentru perioada 17 aprilie 2006 si pana la reintegrarea in functia detinuta.
A obligat angajatorul la plata indemnizatiei pentru munca suplimentara efectuata de contestator in perioada octombrie 2005 - martie 2006.
A respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii deciziei nr. MM 379 din 5 aprilie 2006 ca ramasa fara obiect.
A obligat paratul catre reclamant la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul paratului incepand cu data de 1 martie 2005 si pana la concedierea sa.
Paratul a emis doua decizii, respectiv decizia de sanctionare nr. MM 379 din 5 aprilie 2006, prin care reclamantul a fost retrogradat din functia de paznic I pe functia de paznic II pe o perioada de 60 de zile si decizia de concediere nr. 419 din 14 aprilie 2006, prin care reclamantului i-a fost desfacut contractul individual de munca conform art. 61 lit. a Codul muncii, pentru absente nemotivate, superficialitate in indeplinirea sarcinilor de serviciu, sustragerea de la indeplinirea sarcinilor de serviciu, nerespectarea atributiilor de serviciu prevazute in fisa postului legate de paza si securitatea intregului patrimoniu.
La termenul din data de 30 iunie 2006 instanta, din oficiu, a invocat nulitatea absoluta a deciziei nr. MM 379 din 5 aprilie 2006, privind nerespectarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. b, c, e Codul muncii, alaturi de exceptia nulitatii absolute a deciziilor contestate, exceptii invocate de reclamant.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat in esenta urmatoarele:
1. Instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Astfel, s-a retinut in mod gresit de catre instanta de fond ca nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila desi prin adresa MM-407 din 11 aprilie 2006 angajatorul a solicitat prezenta reclamantului la unitate in acest scop, ocazie cu care acesta a dat "o nota explicativa" referitoare la absentele nemotivate.
Nota explicativa (cu nr. CR-25 din 13 aprilie 2006) a fost data in fata comisiei de cercetare disciplinara, asa cum rezulta din procesul-verbal al acestei comisii, cu nr. MM-420 din 14 aprilie 2006.
A sustinut ca adresa MM-407 din 11 aprilie 2006 indeplineste conditiile prevazute de art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
2. Hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
Instanta a apreciat gresit ca in decizia de concediere au fost retinute si alte fapte pentru care contestatorul nu a fost cercetat prealabil. Astfel, fapta pentru care a fost dispusa masura concedierii o reprezinta absenta nemotivata de la serviciu in perioada 5 - 14 iunie 2006, pentru care a fost cercetat disciplinar.
Celelalte fapte mentionate ca motive de concediere (superficialitate, sustragerea de la indeplinirea atributiilor de serviciu, nerespectarea atributiilor de serviciu) au fost avute in vedere ca antecedente, in intelesul art. 266 lit. d si e din Codul muncii.
Cercetarea disciplinara din aprilie 2006 nu a avut in vedere celelalte fapte mentionate ca motive in decizia de concediere, deoarece acestea fusesera sanctionate si necontestate.
Recursul a fost motivat in drept in baza art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Curtea, in urma verificarii sentintei prin prisma criticilor formulate va admite recursul pentru urmatoarele considerente:
Articolul 267 alin. 2 Codul muncii dispune: "In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii".
In lumina acestor dispozitii legale angajatorul, prin adresa MM-407 din 11 aprilie 2006, a convocat reclamantul la sediul unitatii "joi, 13 aprilie 2006 ora 7,30 pentru clarificarea situatiei personale" pe motiv ca "incepand cu data de 5 aprilie 2006 este absent nemotivat de la serviciu si, in conformitate cu prevederile Codului muncii , art. 61 lit. a si ale Regulamentului de ordine interioara pentru personalul civil din M.A.N., art. 51 alin. 2 este posibil de concediere care tin de persoana salariatului".
Prin Ordinul de zi nr. 73 din 13 aprilie 2006, avandu-se in vedere dispozitiile art. 267 Codul muncii si art. 70 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioara, a fost numita comisia de cercetare disciplinara prealabila.
Nota explicativa C.R. din 13 aprilie 2006 a fost data urmare convocarii prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Avand in vedere nota explicativa, Comisia de cercetare disciplinara a intocmit Procesul-verbal de cercetare disciplinara prealabila nr. MM 420 din 14 aprilie 2006.
In cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat imprejurarea ca la data de 13 aprilie 2006 angajatul s-a prezentat la unitate, fara sa aduca documente justificative pentru absentele acumulate si a intocmit in fata comisiei numita prin Ordinul nr. 73 din 13 aprilie 2006 nota explicativa CR 25 din 13 aprilie 2006.
In aceste conditii instanta de fond a interpretat gresit rezolutia comandantului pe "nota explicativa", ea trebuind a fi analizata in coroborare cu toate celelalte probe administrate. In atare conditii, termenul indicat de comandant pe rezolutie are semnificatia finalizarii cercetarii disciplinare, lucru care, de altfel, s-a si intamplat prin intocmirea procesului-verbal nr. MM 420 din 14 aprilie 2006.
Intrucat angajatul nu a putut justifica absentele nemotivate, in mod firesc cercetarea disciplinara s-a finalizat cu emiterea deciziei de concediere nr. MM-419 din 14 aprilie 2006, decizie care a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 267 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Hotararea instantei este criticabila si din perspectiva aprecierii cuprinsului deciziei de concediere.
Hotaratoare pentru emiterea deciziei de concediere a fost fapta angajatului de a nu se prezenta la serviciu in perioada 5 - 14 aprilie 2006.
Celelalte fapte mentionate ca motive in decizia de concediere (superficialitatea, sustragerea de la indeplinirea atributiilor de serviciu, nerespectarea atributiilor de serviciu) nu au nicio semnificatie juridica intrucat nu au fost avute in vedere la emiterea deciziei de concediere.
Cel mult, acestea pot fi analizate din perspectiva dispozitiilor art. 266 lit. d si e Codul muncii, care prevad ca angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara tinand seama de comportarea generala in serviciu a salariatului si eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior.
Cercetarea disciplinara din aprilie 2006 nu a avut in vedere celelalte fapte mentionate in decizia de concediere deoarece acestea fusesera sanctionate anterior.
Pe cale de consecinta, concedierea in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii este temeinica si legala din aceasta perspectiva, urmand a fi respinsa contestatia impotriva deciziei de concediere MM 419 din 14 aprilie 2006.
Cat priveste decizia MM 379 din 5 aprilie 2006, aratam ca aceasta a fost anulata prin Ordinul de zi nr. 75 din 17 aprilie 2006, astfel, contestatia formulata impotriva acesteia a ramas fara obiect.
In consecinta, fata de cele ce preced in baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul, casand hotararea atacata se va evoca fondul.
O atare solutie procesuala este determinata de faptul ca instanta de fond a solutionat contestatia in temeiul unei exceptii de nulitate absoluta fara a se evoca fondul litigiului.
Urmare casarii sentintei se va rejudeca contestatia si se va respinge actiunea impotriva deciziei MM 419 din 14 aprilie 2006 ca nefondata.