NERESPECTAREA DISPOZITIILOR PRIVIND COMPETENTA DUPA MATERIE Decizie nr. 523 din data de 07.06.2011
pronunțată de Curtea de Apel Oradea

NERESPECTAREA DISPOZITIILOR PRIVIND COMPETENTA DUPA MATERIE Decizia penala nr.523/R/7 iunie 2011
Dosar nr. 121/35/2011
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori Potrivit art.27 alin.1 lit.a Cod procedura penala, Tribunalul judeca in prima instanta infractiunile prevazute de art.215 alin.5 Cod penal. Prejudiciul retinut fiind mai marede 200.000 lei erau incidente dispozitiile referitoare la consecintele deosebit de grave conditii in care chiar daca la data intocmirii rechizitoriului era in vigoare OUG 207/2000 care stabilea o limita valorica de 1 miliard lei, competenta ramane in prima instanta tribunalului si nu judecatoriei asa cum gresit au retinut instantele de fond si apel.
Prin sentinta penala nr. 589/27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Oradea, in baza articolului 334 Cod de procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatei T.Z.F. din articolul 178 din Legea nr.141/1997 in articolul 273 din Legea 86/2006 cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal.
In baza articolului 11 pct. 2 litera a raportat la articolul 10 litera c Cod penal s-a dispus achitarea inculpatei T.Z.F., sub aspectul savarsirii infractiunii de folosire de documente vamale falsificate prevazute si pedepsite de articolul 273 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal.
In baza articolului 215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolul 41 aliniat 2 Cod penal s-a dispus condamnarea aceleiasi inculpate la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza articolului. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o durata de 5 ani, care constituie termen de incercare conform articolului 82 Cod penal, iar in baza articolului 359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor articolului 83 Cod penal.
In baza articolului 71 aliniat 2 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constand in interzicerea drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza II, b si c Cod penal, iar in baza articolului 71 aliniat 5 Cod penal suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.
In baza articolului 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridica a faptei retinuta in sarcina inculpatului T.Z.M. din articolul 178 din Legea nr. 141/1997 in articolul 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, text in baza caruia a fost condamnat, la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza articolului 65 aliniat 2 Cod penal acestuia i s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza II, b Cod penal pe o durata de 5 ani.
In baza articolului 215 aliniat 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza articolului 33 litera a, 34 litera b si 35 aliniat 3 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus in pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani inchisoare si interzicerea pe o durata de 5 ani a drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza II, b Cod penal.
In baza articolului 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de incercare de 6 ani, iar in baza articolului 359 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor prevazute de articolul 86 4 Cod penal.
S-a dispus obligarea inculpatul pe durata termenului de incercare sa se supuna masurilor de supraveghere prevazute de articolul 86/3 aliniat 1 literle b-d Cod penal.
In baza articolului 86/3 aliniat 1 litera a Cod penal s-a dispus obligarea inculpatului ca pe durata termenului de incercare sa se prezinte periodic la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Bihor pentru verificarea respectarii obligatiilor stabilite in sarcina acestuia.
In baza articolului 71 aliniat 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constand in interzicerea drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza II, b Cod penal, iar in baza articolului 71 aliniat 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata termenului de incercare.
In baza articolului 14, 346 Cod procedura penala cu referire la articolele 998, 1003 si 1000 aliniat 3 Cod civil s-a dispus obligarea inculpatilor in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 220.489,73 RON lei, plus majorarile si penalitatile de intarziere aferente, cu titlu de despagubiri civile in favoarea partii civile Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Vamilor.
In baza articolului 353 Cod procedura penala, s-a mentinut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanta din 12.09.2005 asupra autoturismelor marca Mercedes 190 proprietatea inculpatului T.Z.M. si Ford Tranzit proprietatea partii responsabile civilmente.
In baza articolului 348 Cod procedura penala au fost declarate false si s-a dispus anularea facturilor fiscale 1135/04.02.2000, 1137/04.02.2000, 2142/29.02.2000, 2148/29.02.2000, 2920/20.03.2000, 2877/20.03.2000, 2879/20.03.2000, 3367/31.03.2000, 3369/31.03.2000, 3795/11.04.2000, 3808/11.04.2000, 5346/18.05.2000, 5349/18.05.2000, 5735/30.05.2000, 5740/30.05.2000, 6614/27.06.2000, 6617/27.06.2000, 10327/20.10.2000, 10329/20.10.2000, 101236/06.02.2001, 101238/06.02.2001, 102149/02.03.2001, 102168/02.03.2001, 103632/10.04.2001 si 103637/10.04.20001 depuse la autoritatea vamala romana si in baza articolului 118 litera c Cod penal au fost confiscate in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor T.Z.F. sub aspectul savarsirii infractiunilor de folosire de acte falsificate, prevazute si pedepsite de articolul 178 din Legea nr.141/1997 si inselaciune, prevazute si pedepsite de articolul 215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, toate cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penal si T.Z.M. sub aspectul savarsirii infractiunilor de folosire de acte falsificate, prevazute si pedepsite de articolul 178 din Legea nr.141/1997 si inselaciune, prevazute si pedepsite de articolul 215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal, toate cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penal, retinandu-se ca in perioada februarie 2000-aprilie 2001 societatea administrata de inculpata desfasurand activitati comerciale de import de flori si plate de la o societate olandeza, prin intermediul celor doi inculpati a indus in eroare si prejudiciat Directia Generala a Vamilor si a prezentat, cu ocazia indeplinirii formalitatilor de import, facturi false.
Audiati fiind in cursul urmarii penale ambii inculpati au avut o atitudine vadit nesincera, nerecunoscand savarsirea infractiunilor.
Prin decizia penala nr. 70/A din 22 martie 2010, Tribunalul Bihor a admis apelurile declarate de inculpatii T.Z.F. si T.Z.M. impotriva sentintei penale nr. 589/11.05.2009 pronuntata de Judecatoria Oradea pe care a desfiintat-o in sensul ca s-au inlaturat dispozitiile de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de articolul 178 din Legea nr. 141/1997 in articolul 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal.
S-a mentinut dispozitia de achitare a inculpatei T.Z.F. pentru infractiunea prevazuta de articolul 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea articolului 13 Cod penal.
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului T.Z.M. in doua pedepse de cate 3 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta de articolul 64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani.
S-a retinut ca temei al condamnarii inculpatului T.Z.M. la pedeapsa de 3 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta de articolul 64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani dispozitiile articolului 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea articolului 13 Cod penal.
In baza articolului 33 litera a Cod penal, articolului 34 litera b Cod penal si articolului 35 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru comiterea infractiunii de inselaciune prevazuta de articolul 215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal cu pedeapsa de 3 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de articolul 64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani aplicata pentru comiterea infractiunii prevazuta de articolul 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea articolului 13 Cod penal si s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazuta de articolul 64 litera a teza a II-a, b Cod penal pe o durata de 5 ani.
S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
Prin decizia penala nr. 714/R din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, a respins ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatii recurenti T.Z.M. si T.Z.F., impotriva deciziei penale nr. 70/A din 22 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o in intregime.
Inculpata T.Z.F. a declarat contestatie in anulare impotriva acestei decizii.
Curtea de Apel Oradea a constatat ca in cauza este incidentul cazul prevazut de articolul 386 litera b Cod procedura penala, considerent pentru care, prin decizia penala nr. 295/R din 12 aprilie 2011, a admis contestatia inculpatei, desfiintand decizia si dispunand rejudecarea recursului declarat de catre inculpata.
La termenul de judecata din 7 iunie 2011, curtea a pus in discutie, din oficiu, cazul de casare prevazut de articolul 385/9 punctul 1 Cod procedura penala, in raport de imprejurarea ca, prin rechizitoriu s-a retinut ca prejudiciul cauzat de inculpati prin neplata drepturilor vamale este de 873.287.175 ROL (87.328.71 RON), iar suma cu care Directia Generala a Vamilor - Directia Regionala Vamala Interjudeteana Oradea s-a constituit parte civila in data de 30.06.2003 este de 2.204.897.303 ROL (220.489,73 RON).
Aparatorul inculpatei recurente a aratat ca si in cazul in care intr-adevar exceptia ar fi intemeiata, prin admiterea acesteia s-ar ajunge la agravarea situatiei inculpatei recurente in propria cale de atac, conditii in care a solicitat sa se respinga exceptia.
Pe fondul recursului s-a apreciat ca, prin admiterea contestatiei in anulare s-a desfiintat decizia cu privire la ambii inculpati, conditii in care s-a sustinut recursul in ceea ce-i priveste, solicitandu-se ca, in urma admiterii acestuia sa se dispuna casarea hotararilor pronuntate in cauza in sensul de a se dispune achitarea acestora de sub invinuirea comiterii infractiunii de inselaciune, prevazuta si pedepsita de articolul 215 aliniat 1 si 2 Cod penal, in baza articolului 11 pct. 2 litera a raportat la articolul 10 litera d Cod procedura penala, schimbarea incadrarii juridice a faptei de folosire de documente falsificate la autoritatea vamala in infractiunea de folosire de documente nereale la autoritatea vamala, prevazuta de articolul 272 din Legea nr. 86/2006 si, dupa schimbarea incadrarii cu privire la ambii inculpati, sa se dispuna achitarea inculpatei recurente T.Z.F. pentru comiterea acestei infractiuni, in temeiul dispozitiilor articolului 11 pct. 2 litera a raportat la articolul 10 litera a Cod procedura penala, iar a inculpatului recurent T.Z.M. in temeiul dispozitiilor articolului 11 pct. 2 litera a raportat la articolul 10 litera d Cod procedura penala. De asemenea, a solicitat ca, in urma admiterii recursurilor astfel cum a solicitat sa se respinga si pretentii civile formulate de catre partea civila.
Cu privire la cererea de schimbare a incadrarii juridice, s-a aratat ca, potrivit articolului 272 Cod vamal, folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se refera la alte masuri sau bunuri ori la alte cantitati de marfuri sau bunuri decat cele prezentate in vama, constituie infractiunea de folosire de acte nereale, pe cand, potrivit articolului 273 Cod vamal, folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate. Or, pentru realizarea continutului constitutiv al infractiunii prevazute de articolul 273 din Codul vamal, este necesar ca documentele prezentate la autoritatea vamala sa fie falsificate in vreunul din modurile prevazute de articolul 289 sau articolul 289 Cod penal. Cata vreme, in speta, inculpatilor recurenti li se reproseaza ca ar fi folosit, potrivit unei intelegeri avute cu firma exportatoare, facturi provenite de la aceasta societate, care nu au fost contrafacute conform articolului 288 Cod penal, ci doar atestau un pret mai mic al marfurilor exportate decat cel platit in mod real, in scopul suportarii unor taxe vamale mai mici de catre firma inculpatilor, documentele vamale pot fi retinute ca si false doar in conditiile articolului 289 Cod penal, respectiv falsul intelectual prin atestarea unui fapt contrar realitatii in cazul pretului.
S-a apreciat ca, in acest context, constatarea caracterului fals al inscrisurilor constituie o conditie de existenta a infractiunii prevazut de articolul 273 Cod vamal, conditie preluata din continutul articolului 289 Cod penal si, cata vreme nu au fost administrate probe din care sa rezulte ca facturile prezentate la autoritate vamala au fost intocmite de catre un functionar, ne regasim in prezenta unui dubiu care trebuie sa profite inculpatului, potrivit principiului in dubio pro reo.
S-a mai facut referire la faptul ca, din probele administrate in cauza, nu reiese faptul ca vreunul dintre inculpati cunostea existenta a doua seturi de facturi. Astfel fiind, s-a apreciat ca, in ceea ce il priveste pe inculpatul recurent, administrator faptic al societatii, suntem in prezenta dispozitiilor articolului 10 litera d Cod procedura penala, iar in ceea ce o priveste pe inculpata recurenta, care nu a fost decat un administrator scriptic al societatii, in prezenta cazului prevazut de articolul 10 litera a Cod procedura penala.
Cat priveste infractiunea de inselaciune, s-a aratat ca jurisprudenta a acreditat teza potrivit careia infractiunea prevazuta de articolul 273 din Codul vamal nu poate coexista in forma concursului ideal cu infractiunea de inselaciune. S-a apreciat ca, in ceea ce priveste raportul infractiunii prevazuta de articolul 178 din Codul vamal cu infractiunea de inselaciune, ne regasim in ipoteza unei dispozitii speciale direct aplicabile in detrimentul normei cu caracter general potrivit principiului specialia generalibus derogant, infractiunea din Codul vamal constituind o varianta de specie a infractiunii de inselaciune, prevazuta de articolul 215 Cod penal si ca, in concret, nu poate fi retinuta decat infractiunea prevazuta de articolul 273 Cod vamal. A apreciat ca, in raport si de dispozitiile articolului 275 Cod vamal, potrivit caruia tentativa la infractiunea prevazuta de articolul 273 Cod vamal, este evident ca aceasta din urma infractiune este una de rezultat, iar nu de pericol. S-a aratat ca ne aflam practic in prezenta a doua infractiuni care prezinta aceeasi actiune socialmente periculoasa, respectiv inducerea in eroare, acelasi subiectiv pasiv - statul si aceeasi urmare socialmente periculoasa - paguba produsa bugetului, care se regaseste in raport de cauzalitate cu activitatea infractionala a inculpatului recurente. S-a concluzionat aratandu-se ca infractiunea prevazuta de articolul 273 Cod vamal nu este decat o forma speciala a infractiunii de inselaciune, prevazuta de articolul 215 Cod penal.
Examinand decizia recurata prin prima motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor articolului 385/6 si articolului 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de articolul 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea din 23 ianuarie 2006, dat in dosarul nr. 1138/P/2005, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor T.Z.F. si T.Z.M. pentru comiterea infractiunilor de folosire la autoritatile vamale de acte falsificate, prevazute si pedepsite de articolul 178 din Legea nr. 141/1997 si inselaciune, prevazute si pedepsite de articolul 215 aliniat 1 si 2 Cod penal cu aplicarea articolului 41 Cod penal.
S-a retinut ca prejudiciul cauzat de cei doi inculpati prin comiterea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor in judecata este de de 873.287.175 ROL (87.328.71 RON), si ca Directia Generala a Vamilor - Directia Regionala Vamala Interjudeteana Oradea s-a constituit parte civila in data de 30.06.2003 este de 2.204.897.303 ROL (220.489,73 RON).
Or, potrivit articolului 27 aliniat 1 litera a Cod procedura penala, tribunalul judeca in prima instanta infractiunile prevazute de articolul 215 aliniat 5 Cod penal.
Cum in speta, prejudiciul retinut este mai mare de 200.000 lei, suntem in prezenta consecintelor deosebit de grave, deci a infractiunii prevazute si pedepsite de articolul 215 aliniat 5 Cod penal, conditii in care, competenta de a solutiona cauza in prima instanta revenea Tribunalului Bihor.
Se mai impune precizarea ca, la data intocmirii rechizitoriului era in vigoare OUG nr. 207/2000, potrivit careia limita valorica a pagubei materiale era de peste 1.000.000.000 lei ROL.
Cu toate acestea, deoarece ne gasim in prezenta unei cai de atac exercitate de catre unul dintre inculpati, in respectarea principiului non reformatio in pejus, instanta nu-i poate agrava situatia in propria cale de atac.
Pe de alta parte, se impune precizarea ca, prejudiciul a fost stabilit de organele de urmarire penala doar pe baza adresei nr. 12141 din 30 iunie 2003 a Directiei Generale a Vamilor - Directia Regionala Vamala Intrerjudeteana Oradea si ca, desi in fata instantei de apel, in sedinta publica din 1 februarie 2010, inculpatii au solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile care sa stabileasca valoarea prejudiciului, cererea a fost respinsa de instanta.
Or, respingerea acestei cereri echivaleaza cu o restrangere a dreptului la aparare al inculpatilor, incompatibila cu garantiile unui proces echitabil, cererea formulata fiind una de natura a le garanta drepturile si de a influenta solutia ce se va pronunta in cauza.
Astfel fiind, curtea, in baza articolului 385/15 pct. 2 litera c Cod procedura penala, a admis recursul declarat in cauza, a casat decizia si a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta de apel care urmeaza sa dispuna efectuarea expertizei financiar-contabile prin care sa se stabileasca valoarea concreta a prejudiciului cauzat prin infractiunile comise de catre cei doi inculpati, urmand ca celelalte motive de recurs invocate de catre inculpati, prin aparatorul lor ales, sa fie analizate de instanta astfel investita.
Cheltuielile judiciare avansate urmeaza a fi avute in vedere cu ocazia rejudecarii cauzei.