Competenta materiala
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Braila reclamanta UP a chemat in judecata pe paratii MB si SR, solicitand sa se constate valabilitatea neintrerupta a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren si constructii situat in Braila, si sa fie obligat paratul MB la restituirea in natura a imobilului sau sa acorde in compensare bunuri sau servicii in conditiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Judecatoria Braila a admis exceptia necompetentei materiale invocata din oficiu si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Braila.
S-a retinut ca prezenta actiune este intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 care prevad la art. 26 alin. 3 ca, sectia civila a tribunalului de la sediul unitatii notificate este competenta sa o solutioneze.
Tribunalul Braila a stabilit ca nu este competent sa solutioneze cauza dedusa judecatii pentru urmatoarele considerente:
Legea 10/2001 reglementeaza restituirea in natura sau acordarea de despagubiri, in conditiile acestui act normativ, a imobilelor preluate abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6.03.1945-22.12.1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii 139/1940.
Potrivit prevederilor art. 22 alin. 1 din lege “persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a acestei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului". Totodata prin art. 26 alin. 3 din legea mentionata se precizeaza ca “decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata, de persoana care se pretinde indreptatita, la sectia civila a tribunalului...".
Ca urmare, in raport cu spiritul reglementarilor de ansamblu date prin Legea 10/2001, s-a retinut ca atributia sectiei civile a tribunalului consta in a solutiona calea de atac exercitata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererii de restituire a imobilului in natura, impunandu-se ca, in cadrul plenitudinii sale de jurisdictie, nelimitata in aceasta materie prin vreo dispozitie legala, sa dispuna si direct restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului. Daca restituirea in natura nu este posibila instanta analizeaza posibilitatea acordarii persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori despagubiri.
Din actiunea dedusa judecatii si din precizarile orale ale reclamantei, prin avocat, consemnate in incheierea de sedinta din 1.11.2010 a Judecatoriei Braila, a rezultat ca aceasta nu a urmat procedura de restituire reglementata de Legea 10/2001, solicitand restituirea ca efect al ineficacitatii actelor de preluare, potrivit prevederilor dreptului comun in materia revendicarii, reprezentat de dispozitiile art. 480 si art. 481 Cod civil.
In motivarea actiunii reclamanta a facut referire la dispozitiile legii speciale, pentru a-si intemeia cererea de acordare de bunuri in compensare sau despagubiri. S-a apreciat insa ca aceasta cerere nu este de natura a atrage competenta speciala prevazuta de Legea 10/2001.
Atat timp cat reclamanta nu a urmat procedura administrativa obligatorie prevazuta de dispozitiile Legii 10/2001, s-a considerat ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 26 din legea speciala, derogatorii de la dreptul comun, relativ la competenta de solutionare a unei cereri de restituire a unui imobil preluat abuziv.
In ceea ce priveste competenta materiala de drept comun, s-au retinut prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila, potrivit caruia tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
S-a observat astfel ca delimitarea competentei de prima instanta intre tribunal si judecatorie se face dupa criteriul valorii obiectului litigiului. Instanta de fond a retinut ca valoarea a imobilului aflat in litigiu suma de 270.000 lei, inferioara sumei de 500.000 lei.