Somatie de plata. Creanta certa, lichida si exigibila.
Art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007.
Art. 379 alin. 3 Cod procedura civila.
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub numarul 2282/229/2009 la data de 4 august 2009 reclamanta creditoare S.C. C. HBC R. S.R.L. in contradictoriu cu parata-debitoare S.C. D.E. S.R.L. a solicitat pe calea procedurii somatiei de plata, obligarea debitoarei la plata sumei de 426,18 lei reprezentand contravaloarea marfii livrate si neachitate.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca, in baza unor relatii comerciale, a livrat debitoarei marfa pana in momentul in care aceasta nu a mai achitat facturile restante, rezultand datorii in valoare de 426,18 lei. Considera ca a facut dovada ca este titulara unei creante certe, lichide si exigibile, constatate printr-un inscris valabil, semnat si stampilat de parti, pretentiile sunt intemeiate, subliniind ca parata nu si-a indeplinit pana la aceasta data obligatiile contractuale.
Au fost anexate la dosarul cauzei copii dupa urmatoarele acte: factura fiscala nr. 4405654/18.12.2008, dovada sediului paratei.
Conform art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani rezultand din contracte comerciale.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. La alin. 4 al aceluiasi articol se arata ca o creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si al altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.
Instanta a retinut ca intre debitoare si SC "C. HBC R." SRL s-au desfasurat la un moment dat relatii comerciale, asa cum rezulta din factura emisa de creditoare si acceptata de debitoare. Astfel, se constata ca acesteia din urma i s-au livrat marfuri in valoare totala de 1.076, 18 lei, din care potrivit celor aratate de creditoare, se retine ca s-a achitat suma de 650 lei, ramanand de plata un rest de 426,18 lei.
In ce priveste termenul de plata in vederea achitarii contravalorii facturii, instanta a constatat ca desi creditoarea a aratat in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca in fiecare factura se stipuleaza ca plata se face in 14 zile, totusi aceasta dispozitie nu regaseste expres in cuprinsul facturii atasate la dosar, motiv pentru care urmeaza ca in cauza sa devina incidente dispozitiile art.3 ali.1 lit. ii teza a I-a din OUG nr.119/2007. In acest sens, instanta va avea in vedere ca termenul de la care debitoarea trebuia sa faca plata este de 30 de zile de la data la care aceasta primise factura, si anume data de 17.01.2009. Fata de cele retinute mai sus, instanta constata ca prin actele depuse creditoarea a facut dovada detinerii unei creante exigibile impotriva debitoarei, fara ca aceasta din urma sa fi produs dovezi cu privire la achitarea debitului.
Fata de inscrisurile depuse la dosar, instanta a constatat ca suma solicitata de creditoare este certa, existenta sa rezultand din continutul facturii fiscale nr. 4405654/18.12.2008. Creanta este lichida, si reprezinta contravaloarea produselor livrate pe baza facturii mai sus aratate, respectiv in suma de 426,18 lei. Creanta este exigibila, potrivit art. 3 ali.1 lit. i teza a I-a din OUG nr.119/2007.
Pentru motivele expuse anterior, in baza art. 2 si 10 din O.U.G. nr. 119/2007 instanta a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 426.18 lei, reprezentand contravaloarea marfii livrate si neachitate, in termen de 20 zile de la data comunicarii prezentei ordonante.