Legea procedurii insolventei. Deschidere procedura insolventa - creanta certa, lichida si exigibila, izvorata din facturi fiscale. Decizie nr. 1650/COM/ din data de 16.09.2010
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Art.15 - Constitutie
Art.1 - Cod civil
Art.3, art.31 - Legea nr.85/2006, cu modificarile aduse
prin Lg.277/2009(in vigoare la 17.07.2009)
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta - Sectia comerciala si inregistrata sub nr.2905/118/16 martie 2009, creditoarea SC P. SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC T.S.C. SRL, cu motivatia ca are impotriva acesteia o creanta certa, lichida si exigibila in valoare de 11.262,03 lei, izvorata din facturile fiscale emise in derularea raporturilor comerciale dintre parti.
In drept, s-au invocat dispozitiile Legii nr. 85/2006, fise parteneri din evidentele contabile, certificate de inregistrare mentiuni.
Legal citata, debitoarea nu a contestat starea de insolventa.
Prin Sentinta civila nr.201 din 19.01.2010, Tribunalul Constanta a respins cererea privind aplicarea procedurii insolventei reglementata de Legea 85/2006, formulata de creditoarea SC P. SRL, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta ca, nu indeplineste cerintele Legii nr.85/2006.
Astfel, creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este definit de art.3 pct. 6 din Legea nr.85/2006 ca fiind creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile.
Pentru a putea fi introdusa cererea creditorului, creanta invocata trebuie sa indeplineasca cerinta cuantumului minim prevazut de art.3 pct.12, denumit valoare-prag, acesta fiind de 30.000 lei, conform Legii nr.277/2009 (intrata in vigoare la data de 17.07.2009).
Se retine ca, este adevarat ca la data introducerii cererii, creanta invocata de creditoare indeplinea cerinta valorii prag anterior modificarii Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009 (10.000 lei), insa instanta, in considerarea principiului aplicarii imediate a legii civile noi, consacrat de art. 1 Cod civil, dar si de Constitutie, trebuie sa verifice indeplinirea conditiei prevazuta de art. 3 pct. 12 la data solutionarii cererii si nu la data introducerii ei, pentru ca, in aceasta ultima situatie ar ultraactiva legea veche, ceea ce nu-i posibil decat in situatia consacrarii exprese a supravietuirii legii vechi.
Constatand ca, valoarea creantei afirmata de creditoarea SC P. SRL este de 11.262,03 lei, deci sub valoarea prag ceruta de legea insolventei, judecatorul-sindic a respins cererea de deschidere a procedurii fata de debitoare, pentru neindeplinirea conditiilor instituite de art. 3 pct. 12.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea SC P. SRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul unei gresite aplicari si interpretari a legii, potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civila, cu motivatia ca cererea dedusa judecatii este admisibila, iar aplicarea legii in timp este determinata de un principiu esential si anume acela al neretroactivitatii legii noi.
Se arata ca, cererea trebuia examinata in raport cu conditiile cerute de lege la data introducerii sale, respectiv 12.03.2009, data la care "valoarea prag" il constituia cuantumul minim al creantei de 10.000 lei.
Recursul este fondat, urmand a fi admis in baza art.312 Cod pr.civila, apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Recurenta a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei, fata de societatea debitoare SC T.S.C. SRL la data de 16 martie 2009 pentru o creanta certa, lichida si exigibila in valoare de 11.262,03 lei, cand indeplinea in totalitate conditiile prevazute de dispozitiile art.31, coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care "Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa, poate introduce o cerere introductiva" daca creanta "impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile" si daca "valoarea-prag este mai mare de 10.000 lei".
Curtea retine ca valoarea-prag reprezinta intinderea creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului si ea difera in raport de felul creantei, solutie ce se desprinde, atat din prevederile legale sus-citate, cat si din economia celorlalte dispozitii ale legii.
Ulterior, intr-adevar, prin modificarile aduse Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/07.07.2009 privind aprobarea OUG nr.173/19.11.2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei si pentru modificarea lit."c" a art.6 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cuantumul minim al creantei pentru care se putea solicita instantei deschiderea procedurii fata de o societate debitoare, trebuia sa fie in valoare de 30.000 lei, astfel cum rezulta din art.1 pct.12 din lege.
Fata de sus-mentionatele precizari si cum modificarile aduse legii insolventei, au intrat in vigoare la data de 17.07.2009, Curtea apreciaza ca, in mod gresit instanta de fond a dispus respingerea cererii dedusa judecatii, cu motivatia ca, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de lege.
Cu alte cuvinte ne aflam in situatia unui conflict al legilor in timp, rezultat din schimbarea inevitabila a reglementarilor, din introducerea unor reglementari succesive, si astfel, in speta, trebuie examinat unul din principiile generale de drept, si anume principiul neretroactivitatii legii noi.
Este cunoscut ca, principiul neretroactivitatii legii noi raspunde unei cerinte de stabilitate a raporturilor juridice, de siguranta a acestora, subiectului neputandu-i-se cere sa se conformeze unei norme pe care nu o cunostea, sa adopte o conduita ce nu este prescrisa printr-o norma juridica.
Raporturile derulate in baza unei legi, nu pot fi desfiintate pe considerentul ca, legiuitorul a inteles sa ofere o noua reglementare a acestora, fara a afecta serios increderea subiectului in lege.
De altfel, principiul neretroactivitatii legii are in sistemul roman valoare constitutionala, odata cu adoptarea Constitutiei din 1991, care in art.15 al.2 prevede ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile" si mai mult, neretroactivitatea este prevazuta si in continutul art.1 din Codul civil, potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva".
Concluzionand Curtea apreciaza ca, in speta, a fost incalcat de catre instanta de fond principiul de drept privind neretroactivitatea legii noi, odata ce la data formularii cererii, respectiv 16 martie 2009, recurenta a respectat cerintele legii aplicabile la momentul respectiv, reclamand o creanta certa, lichida si exigibila in valoare de 11.262,03 lei, deci peste valoarea-prag prevazuta de legea aplicabila.
Asa fiind, in mod nelegal instanta de fond a considerat ca cuantumul creantei trebuie respectat, atat la data introducerii cererii, cat si la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii, astfel ca, pentru toate considerentele sus-expuse, vazand si dispozitiile art.312 pct.5 Cod pr.civila, Curtea admite recursul, dispunand casarea sentintei recurate, cu consecinta trimiterii cauzei judecatorului sindic pentru continuarea procedurii.