Procedura insolventei. Creanta certa, lichida si exigibila.
Legea nr. 85/2006, art. 2, art. 3 pct. 3 si 6, art. 66
C.pr.civ., art. 379 alin. 3 si 4
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 1538/29.11.2010)
Prin sentinta comerciala nr. 126/10.03.2010, pronuntata de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr.1121/122/2009, in baza art. 33 alin.4 din Legea nr.85/2006, s-a respins contestatia debitorului S.C. M. S.R.L. s-au admis cererile formulate de creditorii S.C. M.C. S.R.L. si S.C. G.C. S.R.L., s-a deschis procedura insolventei debitorului S.C M. SRL Comana, a fost desemnat administrator judiciar Ph.L.IPURL Giurgiu, cu onorariu 2000 lei lunar, exclusiv TVA, sub rezerva revizuirii in functie de cheltuielile procedurii si atributiile prevazute de lege, a fost obligat debitorul sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute de art. 28 din Legea nr.85/2006 in termen de 10 zile de la primirea prezentei, a fost suspendat exercitiul actiunilor judiciare si extrajudiciare in contra averii debitorului, s-a dispus indisponibilizarea partilor sociale, actiunilor si partilor de interes detinute de debitor, s-a atras atentia debitorului asupra dispozitiilor articolelor 42-44 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus notificarea sentintei si intocmirea raportului a supra cauzelor insolventei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul-sindic a retinut urmatoarele:
Prin contractul incheiat sub nr.162/25.05.2008 debitorul a convenit cu creditorul SC M.C.SRL Bucuresti, inchirierea de mijloace de transport autobasculante tip 4 axe, cu sofer si carburant, asumandu-si obligatia de a plati chiria in 45 de zile de la emiterea facturii si penalitati de 0,05% pe zi de intarziere la plata.
Creditorul a emis la 01.07.2008 si 01.08.2008 facturi fiscale pentru plata contravalorii serviciilor prestate in perioada mai 2008-iulie 2008, insumand peste 30.000 lei si purtand mentiunea transmiterii prin posta.
Potrivit anexei nr.1 la contract partile au convenit si asupra tarifului pe mc transportat.
Debitorul sustine neacceptarea facturilor la plata si necomunicarea lor, precum si refuzul la plata intemeiat pe anumite exceptii, fara a contesta existenta contractului si efectele acestuia si fara a explicita exceptiile pe care intelege sa le opuna. Transmiterea facturilor prin posta nu echivaleaza cu nedovedirea obligatiilor comerciale, derivand din contractul insusit de parti si este o modalitate permisa indeosebi in raport de specificul obiectului contractului.
Debitorul nu probeaza plata, cum nici temeiul refuzului de plata, in raport de scadenta prevazuta, in contract reiesind o intarziere la plata mai mare de 30 de zile.
Prin contractul incheiat sub nr. 191/15.01.2008 debitorul a inchiriat de la creditorul SC Gerdin Com SRL Bucuresti mijloace de transport autobasculante tip 4 axe, cu sofer si carburant si s-a obligat sa plateasca pretul serviciilor prestate pe baza facturii emise de creditor, in termen de 30 de zile de la facturare, respectiv la plata penalitatilor de 0,05% pe zi de intarziere.
Creditorul a emis la 03.04.2008 factura pentru prestari servicii transport in valoare de 23.334 lei din care debitorul a efectuat o plata partiala, ramanand restanta de 11.000 lei.
In esenta, prin contestatia formulata, debitorul a invocat aceleasi aparari anterior analizate.
Constatand dovedite creantele comerciale certe, lichide si exigibile, izvorand din contracte insusite de parti si a caror valoare insumata indeplineste cerintele prevazute de art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006, insolventa rezultand din neplata initial mai mare de 30 de zile de la scadenta si nedovedindu-se legitimitatea termenului de plata, in temeiul dispozitiilor art.33 alin A din legea nr.85/2006, tribunalul a respins cererile creditorilor si a stabilit masurile corespunzatoare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea SC M. SRL, criticand-o pentru urmatoarele motive:
In cursul anului 2008, debitoarea sustine ca avut o relatie contractuala cu S.C. M.C. S.R.L. si S.C. G.C.S.R.L.. In urma acestor relatii contractuale, au aparut anumite diferende legate de respectarea obligatiilor contractuale ale celor doua societati.
Astfel, facturile intocmite de catre acestea nu au fost acceptate la plata de catre debitoare pentru urmatoarele considerente:
- nerespectarea art. IV pct.6 din Contractele de inchiriere comerciala + prestare de servicii nr.162 din 26.05.2008 si 191 din 15.01.2008 care arata clar ca in ceea ce priveste cantitatea de material transportat, aceasta trebuia sa fie confirmata zilnic de personalul celor doua societati, fapt pe care intimatele nu il pot proba.
- neefectuarea serviciilor angajate.
Desi reprezentantii celor doua societati cunosteau aceste aspecte, au apelat la S.C. U. SI ASOCIATII S.R.L., societate binecunoscuta pe piata pentru faptul ca foloseste procedura de insolventa ca si mijloc de constrangere, fara a analiza documentele din punct de vedere juridic.
Creantele nu sunt certe, lichide si exigibile, instanta a incalcat dispozitiile art. 3, pct. 6 din Legea nr. 85/2006 precum si dispozitiile art. 379 al. 3 si 4 din C. proc. civ., interpretand in mod eronat inscrisurile depuse la dosarul cauzei. Este foarte usor de observat ca nici una din facturi nu este acceptata la plata nici prin semnatura si nici prin aplicarea stampilei.
Mai mult de atat, nu exista nici un document din care sa reiasa ca serviciile au fost efectiv prestate de catre cele doua petente, desi aveau obligatia sa intocmeasca facturile numai in baza borderourilor depuse ca dovezi in sustinerea indeplinirii obligatiilor contractuale, care nu sunt acceptate de catre aceasta.
Recurenta - debitoare arata ca a invocat exceptia de neexecutare a contractului prin contestatia depusa la cererea de deschidere a procedurii de insolenta.
Asa cum in procedurile speciale reglementate prin OG 5/2001 si 119/2007 instanta este tinuta sa faca o analiza extrem de sumara asupra inscrisurilor depuse in sustinerea cererii, instanta este obligata ca in cazul procedurii instituite de Legea 85/2006 sa depuna aceleasi diligente. Caracterul cert, lichid sau exigibil are aceeasi valoare juridica, indiferent de temeiul cererii.
Altfel, care alta ar fi ratiunea caracterizarii tipurilor de creante daca nu chiar limitarea categoriilor de creante doar la nivelul celor caracterizate ca si titluri certe, lichide, exigibile judecatorul sindic nu se poate substitui instantelor de drept comun si procedurii ce trebuie sa parcursa pentru obtinerea unui titlu in conditiile existentei unei stari litigioase.
Este simplu de observat ca exceptia de neexecutare invocata de debitoare nu este una menita doar sa intarzie sau impiedice declansarea procedurii de insolventa. Facturile nu sunt acceptate la plata si nici recunoscute. In fata instantei de fond nu a facut altceva decat sa prezinte motivele neacceptarii acestor facturi si anume absenta documentelor justificative in baza carora ar fi trebuit sa fie intocmita factura. Nu este o cerinta inchipuita sau inventata de recurenta, ci este o cerinta instituita conventional prin semnarea contractului ce face dovada existentei raportului comercial dintre parti.
Creditorii nu erau indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii de insolventa.
Desi este deosebit de tentant pentru participantii la procedura de insolventa sa analizeze nedepunerea contestatiei in termen ca si recunoastere a creantelor invocate, din fericire acest principiu nu poate avea aplicabilitate. Pentru a declansa procedura de insolenta trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii:
- creanta sa fie certa, lichida si exigibila;
- neplata datoriei sa fie consecinta starii de insolenta a debitorului
- neplata datoriei sa dureze de cel putin 30 de zile.
Prin urmare, analiza de temeinicie a unei cereri de declansare a procedurii insolentei formulate de catre creditor, presupune doua directii principale: analiza creantei debitorului din perspectiva conditiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 si, in cazul in care aceasta conditie este implinita sub forta prezumtiei de insolenta instituita prin lege, cercetarea apararilor debitorului de natura a infirma puterea acesteia.
Chiar daca prin necontestare opereaza prezumtia de insolenta, instanta este tinuta sa cerceteze in primul rand daca persoana care a facut cererea este indreptatita sa formuleze o astfel de cerere. Este un fel de verificare a capacitatii acesteia sub aspectul conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca respectiva creanta invocata ca fiind neplatita la scadenta.
Recurenta isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 3, 8 si urmatoarele, 33 (5) din Legea 85/2006, art. 379 al. 3 si 4, art. 300 (1) precum si art. 304 pct. 8 si 9 din C. proc. civila.
Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate prin motivele de recurs, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a apreciat ca recursul este fondat si a fost admis ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Prima critica invocata de recurenta, cu privire la imprejurarea ca facturile emise de cele doua creditoare ale caror cereri ( conexate) au fost admise si care cu condus la deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei, nu au fost acceptate, este intemeiata, astfel ca in conditiile in care facturile nu au fost acceptate, creantele creditoarelor nu mai indeplinesc cumulativ cele trei conditii esentiale pentru admiterea cererii, respectiv de a fi certe, lichide si exigibile (art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006).
Cu privire la neacceptarea facturilor, Curtea retine, contrar celor apreciate de judecatorul sindic, ca existenta contractelor de inchiriere a mijloacelor de transport, in care partile au convenit si prestarea unor servicii de catre creditoare, in schimbul unor sume de bani ce urmau a fi platite de debitoarea din cauza de fata si emiterea unor facturi ( care nu au fost acceptate de debitoare) nu sunt suficiente de plano pentru aprecierea celor trei caractere ale creantei ( cert, lichid si exigibil), cu atat mai mult cu cat debitoarea a invocat exceptia de neexecutare ca si aparare impotriva sustinerii acestor trei caractere.
In lipsa dovezilor efectuate de creditoare ( reclamante in cauza de fata, carora le revine sarcina probei) cu privire la efectuarea tuturor prestatiilor asumate prin contract si ulterior facturate, nu se poate concluziona cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil, deoarece in procedura insolventei cel mai mic dubiu decurgand din contestarile debitoarei si din lipsa unor dovezi din partea creditoarelor, afecteaza insusi caracterul cert, lichid si exigibil.
Cum dispozitiile art. 379 alin. 3 din C.pr. civ. definesc creanta certa ca fiind acea creanta " a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul ", iar dispozitiile art. 379 alin. 4 din C.pr. civ. stabilesc ca o creanta este lichida "atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si al altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare a fi nevoie de o deosebita socoteala", iar dispozitiile art. 46 din C.comercial prevad ca obligatiile comerciale se probeaza ( intre altele) cu facturi acceptate, rezulta ca in conditiile date, nu s-a facut dovada caracterului cert, lichid si exigibil al fiecarei creante invocate de cele doua creditoare ale caror cereri de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei, conexate, au fost admise. Este asa deoarece contractele incheiate intre debitoare pe de o parte si fiecare dintre cele doua creditoare, pe de alta parte, avand natura unor contracte sinalagmatice, in conditiile neacceptarii facturilor emise de creditoare in baza contractelor, era necesara si dovada ca aceste creditoare si-au indeplinit propriile prestatii, mai ales ca debitoarea a invocat exceptia de neexecutare. Cu alte cuvinte, facturile neacceptate, care sunt singurele acte ce cuprind sume de bani determinate pretinse de la debitoare sunt acte unilaterale, neacceptate, nerecunoscute de debitoare si neopozabile in atare conditiuni.
In acest context, este intemeiata si critica recurentei cu privire la aprecierea exceptiei de neexecutare de catre judecatorul sindic ca neintemeiata, deoarece contestatia debitoarei priveste insasi neexecutarea prestatiilor de catre cele doua creditoare, prestatii in contra carora acestea pretind sumele de bani inserate in facturile emise, astfel ca nu se poate considera ca, in lipsa dovezilor din partea creditoarelor a prestarii tuturor serviciilor la care s-au obligat prin contractele de inchiriere si prestari servicii, contestatia debitoarei intemeiata pe aceste aspecte, nu este una serioasa.
De asemenea, Curtea mai are in vedere in aprecierea caracterului fondat al recursului si faptul ca scopul procedurii insolventei nu este nicidecum acela de a inlocui o procedura de drept comun de obtinere a unui titlu de creanta ( titlu executoriu), ci aceasta reprezinta o procedura colectiva in care creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de Legea nr. 85/2006 ( art. 3 pct. 3 si 6), fiecare creanta fiind suspusa procedurii de verificare prevazuta de aceeasi lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii ( art. 66 din lege), procedura insolventei fiind o procedura executionala speciala in care se valorifica creante deja recunoscute si care rezulta cu caracter cert, lichid si exigibil, din probele administrate.
Or, in cauza de fata, in raport cu imprejurarea ca nu s-au facut dovezi cu privire la prestarea efectiva a serviciilor asumate de creditoare, pentru ca astfel sa fie verificate sumele de bani inserate in facturile neacceptate, debitoarea invocand exceptia de neexecutare impotriva creditoarelor sale, rezulta ca nu s-a dovedit pe deplin indeplinirea conditiei privind creanta certa, lichida si exigibila a fiecareia dintre cele doua creditoare ( art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006) astfel ca in temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3, rap. la art. 304 cpt. 9, la art. 304 1 din C.pr. civ., cu referire la art. 2, 3 din Legea nr. 85/2006, recursul va fi admis, sentinta recurata va fi modificata in sensul ca va fi admisa contestatia debitoarei si respinse cererile celor doua creditoare avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei impotriva acesteia.
Intrucat prin admiterea recursului cele doua intimate - creditoare s-au dovedit a fi fost in culpa procesuala, prin aceea ca au formulat cereri de deschidere a procedurii insolventei, desi cu privire la creantele lor nu au fost dovezi care sa conduca la caracterul cert, lichid si exigibil, iar debitoarea a fost nevoita sa avanseze anumite sume de bani pentru sustinerea recursului ( taxa de timbru si timbru judiciar), Curtea in temeiul art. 316 rap. la art. 298, cu referire la art. 274 din C.pr. civ., va obliga pe acestea la plata cheltuielilor de judecata efectuate de recurenta in recurs ( E.R.).