Legea nr.85/2006: art.21 alin.2, art.24, art.25, art.27, art.34,
art.107 alin.2, art.131, art.138, art.147
Cod civil: art.1169
Noua lege a procedurii insolventei are meritul de a explica o serie de notiuni relative la procedura insolventei, evitand astfel eventuale confuzii in doctrina si in practica judiciara.
Astfel, pe langa faptul ca defineste insolventa, norma legala opereaza si cu expresiile "insolventa vadita" si "insolventa iminenta", ambele stari fiind apte sa atraga aplicarea procedurii.
In art.3 legiuitorul a inteles a defini mai multe proceduri, dupa cum urmeaza: procedura colectiva, procedura de reorganizare, procedura falimentului, procedura generala si procedura simplificata.
Ca atare, pe langa persoanele carora li se aplica procedura, art.1 reglementeaza si procedurile incidente debitorilor aflati in dificultate si anume, procedura generala si procedura simplificata.
Din analiza art.1 al Legii nr.85/2006, pentru aplicarea procedurii generale, legiuitorul a stabilit doua conditii, respectiv: aceea ca debitorul sa fie printre categoriile de subiecte enuntate de art.1 al.1, iar a doua conditie este aceea ca societatea sa se afle in stare de insolventa sau de insolventa iminenta.
In conceptia legii (art.3 pct.25), procedura simplificata reprezinta o procedura prin care debitorul ce indeplineste conditiile prevazute la art.1 al.2, intra direct in procedura falimentului , fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, timp in care vor fi analizate elementele aratate in art.1 al.2 lit."c" si "d".
Coroborand dispozitiile textelor legale mentionate, se observa ca procedura simplificata se aplica comerciantilor persoane fizice si asociatiilor familiale aflate in stare de insolventa, dar si entitatilor prevazute la al.1, care se afla in situatiile reglementate in mod expres de lege.
In speta, judecatorul sindic a apreciat in sensul deschiderii procedurii simplificate de insolventa impotriva unei debitoare, care nu mai detinea bunuri in averea sa, si fata de care lichidatorul judiciar a inteles a releva ca, nu promoveaza actiune in raspundere patrimoniala.
Imprejurarea ca, opinia creditoarei este in sensul indeplinirii conditiilor antrenarii raspunderii materiale a organelor de conducere ale societatii falite, nu a fost primita de instanta, deoarece, creditoarea are la indemana parghiile promovarii unei astfel de cereri de catre ea insasi ceea ce nu o indreptateste in a solicita obligarea practicianului in reorganizare la introducerea acestei cereri.
Acestea au fost conditiile in care, instanta a dispus in sensul admiterii propunerii practicianului in reorganizare si aplicarii dispozitiilor art.131 din lege, inchizand procedura insolventei fata de debitoare, cu consecinta radierii acesteia din registrul comertului si orice alte registre.
De altfel, solutia adoptata de instanta este legala, deoarece, inchiderea procedurii poate fi pronuntata conform legii insolventei in 5 situatii diferite, dupa cum urmeaza:
- insuficienta fondurilor necesare acoperiri cheltuielilor administrative ale procedurii;
- executarea cu succes a planului de reorganizare;
- terminarea lichidarii si a tuturor distributiilor in caz de faliment;
- acoperirea intregii mase credale, chiar inaintea finalizarii lichidarii;
- neinregistrarea nici unei creante la masa credala, dupa deschiderea procedurii la cererea debitorului - caz in care, inchizand procedura, judecatorul sindic revoca hotararea de deschiderea procedurii.
In cazul in care activele sau fondurile debitorului nu exista sau sunt insuficiente pentru acoperirea "cheltuielilor administrative " - este vorba, in realitate, de cheltuielile procedurii - procedura insolventei se poate inchide in orice stadiu, chiar daca, fie nu s-a trecut la faliment inca, fie s-au efectuat unele vanzari si distributii de fonduri, dar cheltuielile de procedura ulterioare efectuarii distributiilor nu mai pot fi acoperite din fondurile debitorului.
Este de retinut ca Legea nr.85/2006 reglementeaza, atat cazurile generale de inchiderea procedurii, cat si cazurile speciale, fiind de esenta ca, procedura insolventei este inchisa in cazurile in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru desfasurarea ei in continuare.
Lipsa resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative, determina, in orice stadiu al procedurii, inchiderea acesteia ori de cate ori, se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului, ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
Masura intervine astfel, indiferent de felul creantelor sau izvorul acestora si chiar daca persoana indreptatita nu a fost instiintata.
Este nefondata contestatia formulata de creditoare, atat timp cat, aceasta avea la indemana parghiile promovarii unei cereri pentru antrenarea raspunderii materiale a organelor de conducere a societatii falite, stiut fiind ca, Legea nr.85/2006 - aplicabila spetei fata de momentul la care s-a luat masura deschiderii procedurii simplificate de insolventa impotriva debitoarei - da posibilitatea promovarii acestei actiuni colective prin reglementarea cuprinsa in art.138 si urm.
Pe de alta parte, in cazul debitorului societate comerciala, exista cel putin teoretic posibilitatea unei actiuni individuale in daune a creditorilor societatii aflate in faliment contra administratorilor acesteia, potrivit art.73 al.2 din legea societatilor comerciale, actiune ce poate fi exercitata numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolventei.
Creditoarea DGFP Constanta a investit judecatorul sindic cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei, reglementata de Legea nr.85/2006, fata de debitoarea SC M. Mangalia SA, cu mentiunea ca debitoarea a fost dizolvata prin sentinta civila nr.4593/25.07.2006 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosar nr.4213/COM/2006.
In atare conditii, analizand cererea din perspectiva statutului juridic al societatii debitoare - societate dizolvata - judecatorul sindic a apreciat ca se impune deschiderea procedurii simplificate, astfel ca, prin sentinta civila nr.4643 COM/17.09.2007 judecatorul sindic admite cererea creditoarei D.G.F.P. Constanta si dispune deschiderea procedurii simplificate de insolventa impotriva debitoarei SC M. Mangalia SA.
Lichidatorul judiciar desemnat, urmare a aplicarii dispozitiilor art.107 al.2, coroborate cu cele cuprinse in art.34 din Legea nr.85/2006, la data de 11.02.2008 a depus raportul privind inchiderea procedurii concursuale, mentionand ca in absenta bunurilor in averea debitoarei nu se mai impune continuarea procedurii, intrucat ar angaja cheltuieli nejustificate. Totodata, a relevat ca nu intelege sa promoveze actiune in raspundere patrimoniala.
In acest context, cum in patrimoniul societatii falite nu figureaza bunuri, iar soldul contului deschis pe numele averii debitoarei este zero, lichidatorul judiciar a solicitat inchiderea procedurii, conform dispozitiilor art.131 din Legea 85/2006.
Creditoarea D.G.F.P. Constanta a formulat contestatie la raportul privind propunerea de inchidere a procedurii, solicitand pe aceasta cale continuarea procedurii, aratand ca in raport de datele spetei, administratorul statutar se face vinovat de starea de insolventa a debitoarei, impunandu-se cu necesitate formularea unei cereri de atragere a raspunderii materiale.
In drept au fost invocate dispozitiile art.21 alin.2 coroborat cu art.24 din Legea 85/2006.
Prin intampinare, lichidatorul judiciar si-a exprimat pozitia procesuala, solicitand respingerea contestatiei si implicit confirmarea propunerii de inchidere a procedurii concursuale in raport de concluziile exprimate in raportul final.
Prin sentinta civila nr.1744/COM/23.06.2008, pronuntata in dosar nr.3745/118/2007, Tribunalul Constanta - judecator sindic - se respinge ca nefondata contestatia la raportul de inchidere a procedurii involventei formulata de creditoarea DGFP CONSTANTA, dispunandu-se in baza art.131 din Legea privind procedura insolventei inchiderea procedurii insolventei debitorului SC M. MANGALIA SA, cu consecinta radierii debitorului din registrul comertului /registrul societatilor agricole /registrul asociatiilor si fundatiilor /alte registre.
In temeiul art.136 din Legea privind procedura insolventei, se dispune descarcarea administratorului judiciar de orice indatoriri si responsabilitati, precum si notificarea prezentei sentinte debitorului, creditorilor, administratorului special, DTFP, ORC de pe langa Tribunalul Constanta sau RSA, RAF/altor registre pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa, in temeiul art.135 din Legea privind procedura insolventei,
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta retine in esenta ca, propunerea facuta de practicianul in reorganizare are caracter intemeiat, atat timp cat in patrimoniul falitei nu se regasesc bunuri din lichidarea carora sa se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditoarea nu a inteles sa avanseze suma de bani in acest sens.
Imprejurarea ca opinia creditoarei este in sensul indeplinirii conditiilor antrenarii raspunderii materiale a organelor de conducere ale societatii falite, nu a fost primita de instanta, deoarece, creditoarea are la indemana parghiile promovarii unei astfel de cereri de catre ea insasi ceea ce nu o indreptateste in a solicita obligarea practicianului in reorganizare la introducerea acestei cereri.
Se retine de catre instanta ca, introducerea unei cereri in raspundere materiala reprezinta pentru practicianul in reorganizare o facultate si nu o obligatie legala, fiind astfel expresia principiului disponibilitatii introducerii unei cereri de chemare in judecata in acceptiunea dreptului procesual civil.
Impotriva acestei hotarari, in termen promoveaza recurs creditoarea DGFP CONSTANTA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand ca temei de drept dispozitiile art.8 alin.1, cu referire la art.25 alin.1 si art.138 lit."c" si "d" din Legea nr.85/2006, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
- in raportul final lichidatorul a concluzionat ca nu se poate indica nici una din situatiile prev.de art.138 din Legea nr.85/2006, intrucat nu a fost identificata evidenta contabila a debitoarei si nu se pot desprinde cauzele care au determinat aparitia insolventei acesteia;
- in referire la nedepunerea actelor de catre fostul administrator al societatii, lichidatorul judiciar nu a utilizat toate caile prevazute de lege, respectiv nu a formulat actiune in conformitate cu prevederile art.147 din Legea nr.85/2006;
- asociatul unic/administrator nu a intreprins demersurile necesare pentru a limita valoarea debitelor catre terti, astfel cum prevede art.27 din Legea nr.85/2006.
Prin Concluzii scrise, debitoarea SC M. Mangalia SA - in faliment - solicita respingerea recursului creditoarei ca nefondat, cu motivarea, in esenta ca, in speta sunt indeplinite dispozitiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma sustinerii partilor si a probatoriului administrat, Curtea dispune respingerea recursului ca nefondat, in baza art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Este cunoscut ca, inchiderea procedurii poate fi pronuntata conform legii insolventei in 5 situatii diferite, astfel:
1) - insuficienta fondurilor necesare acoperiri cheltuielilor administrative ale procedurii;
2) - executarea cu succes a planului de reorganizare;
3) - terminarea lichidarii si a tuturor distributiilor in caz de faliment;
4) - acoperirea intregii mase credale, chiar inaintea finalizarii lichidarii;
5) - neinregistrarea nici unei creante la masa credala, dupa deschiderea procedurii la cererea debitorului - caz in care, inchizand procedura, judecatorul sindic revoca hotararea de deschiderea procedurii.
In cazul in care activele sau fondurile debitorului nu exista sau sunt insuficiente pentru acoperirea "cheltuielilor administrative " - este vorba, in realitate, de cheltuielile procedurii - procedura insolventei se poate inchide in orice stadiu, chiar daca, fie nu s-a trecut la faliment inca, fie s-au efectuat unele vanzari si distributii de fonduri, dar cheltuielile de procedura ulterioare efectuarii distributiilor nu mai pot fi acoperite din fondurile debitorului.
Legea nr.85/2006 reglementeaza, atat cazurile generale de inchiderea procedurii, cat si cazurile speciale, fiind de esenta ca, procedura insolventei este inchisa in cazurile in care nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru desfasurarea ei in continuare.
Astfel, Curtea retine ca, in cauza, propunerea facuta de practicianul in reorganizare are in vedere situatia in care, in patrimoniul falitei nu se regasesc bunuri din lichidarea carora sa se acopere cheltuielile administrative, iar creditoarea nu a inteles sa avanseze suma de bani in acest sens.
Lipsa resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative, determina, in orice stadiu al procedurii, inchiderea acesteia ori de cate ori, se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului, ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
In aceste conditii masura intervine, indiferent de felul creantelor sau izvorul acestora si chiar daca persoana indreptatita nu a fost instiintata.
Legal si temeinic a retinut instanta de fond ca, este nefondata contestatia formulata de creditoare, atat timp cat, aceasta avea la indemana parghiile promovarii unei cereri pentru antrenarea raspunderii materiale a organelor de conducere a societatii falite, stiut fiind ca, Legea nr.85/2006 - aplicabila spetei fata de momentul la care s-a luat masura deschiderii procedurii simplificate de insolventa impotriva debitoarei - da posibilitatea promovarii acestei actiuni colective prin reglementarea cuprinsa in art.138 si urm.
Pe de alta parte, in cazul debitorului societate comerciala, exista cel putin teoretic posibilitatea unei actiuni individuale in daune a creditorilor societatii aflate in faliment contra administratorilor acesteia, potrivit art.73 al.2 din legea societatilor comerciale, actiune ce poate fi exercitata numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolventei.
Prin urmare, sustinerile recurentei referitoare la incidenta in speta a dispozitiilor art.25 al.1, raportat la art.147 si cu aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006, nu pot fi primite de Curte, aceasta cu atat mai mult cu cat, in speta nu au fost produse dovezi in sensul art.1169 Cod civil, din care sa rezulte ca, lichidatorul judiciar - practician in insolventa - nu a examinat in mod corespunzator activitatea debitorului si nu a intocmit un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila o astfel de stare, situatie ce ar crea premisele atragerii raspunderii lor materiale.
Este real ca, in mod individual creditorul poate contesta una sau mai multe masuri ale practicianului in insolventa, demonstrand un prejudiciu oarecare adus creantei sale de aceste masuri, insa trebuie retinut ca, introducerea unei cereri in raspundere materiala reprezinta pentru lichidator o facultate si nu o obligatie legala, fiind intr-adevar, asa dupa cum a retinut si instanta de fond, expresia principiului disponibilitatii introducerii unei cereri de chemare in judecata, in acceptiunea dreptului procesual.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotararii recurate, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea dispune respingerea recursului ca nefondat.