Litigii cu profesionistii - actiune in anulare a hotararii AGA. Contestatie in anulare. Tardivitate.
Din interpretarea dispozitiilor art. 319 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., rezulta ca legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, calculat cu incepere de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare si un termen obiectiv de un an, socotit de la data cand hotararea ce se ataca a ramas irevocabila. Acesta din urma este un termen limita, inauntrul caruia partea interesata trebuie sa cunoasca hotararea si sa exercite contestatia in anulare impotriva acesteia.
Asadar, termenul de exercitare a contestatiei in anulare este de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar legea cere ca acest moment sa nu se situeze dupa implinirea unui an de la ramanerea irevocabila a hotararii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1314 din 13.06.2013)
Prin decizia civila nr. 1409/28.06.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in dosarul nr. 16345/3/2008, a fost respins recursul declarat de recurentul I.A. impotriva sentintei civile nr. 17406/10.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, in contradictoriu cu intimata S.C. R S.R.L., iar recurentul a fost obligat la plata catre intimata a sumei de 4.960 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a constatat ca primul motiv invocat, circumscris art. 304 pct. 5 C.proc.civ., nu este intemeiat, deoarece revenirea primei instante asupra incheierii prin care a dispus emiterea unei adrese catre expertul contabil pentru a raspunde unor obiectiuni nu se constituie intr-o masura prin care s-ar fi incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.proc.civ., o asemenea incheierea avand caracter preparatoriu, care nu il leaga pe judecator. A mai retinut ca nici cel de-al doilea motiv de recurs, intemeiat pe art. 304 pct. 9 si 3041 C.proc.civ., nu este fondat, deoarece prima instanta a raspuns tuturor motivelor invocate, nefiind necesar ca fiecare argument al partii sa fie examinat, ci numai cele care sunt relevante, avand asadar aptitudinea sa influenteze solutia. Astfel, a notat ca instanta de fond a prezentat considerentele sale asupra tuturor sustinerilor invocate, cu referire la pretinsa incalcare a drepturilor de actionar. Totodata, instanta de recurs a apreciat ca si cea de-a treia critica este nefondata, deoarece textul art. 8.3 din proiectul de divizare este clar si nesusceptibil de interpretare in sensul urmarit de recurent, care a afirmat ca operatiunea nu are un obiect determinat, fapt care ar lovi actul juridic de nulitate, potrivit art. 948 pct. 3 si 964 C.civ.
In continuare, s-a mai luat act de faptul ca recurentul a sustinut ca in cererea de chemare in judecata a criticat proiectul de divizare care a fost aprobat, aratand ca dispozitiile art. 8.3 si 8.5 ale proiectului incalca art. 250 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 31/1990, precum si ca nu a regasit argumentele instantei fata de aceasta afirmatie. Curtea a constatat insa ca lectura cererii de chemare in judecata nu releva invocarea de catre reclamantul-recurent a art. 250 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 31/1990, asa incat a apreciat ca judecatorul fondului nu putea sa incalce principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, precizand si ca o hotarare a adunarii generale nu poate fi examinata pe cale judecatoreasca din considerente de oportunitate, ci doar din perspectiva legii si a actului constitutiv. De altfel, a apreciat ca divizarea a avut o fundamentare economica solida.
Totodata, instanta de recurs a apreciat ca fiind neintemeiata si critica recurentului referitoare la lipsa consimtamantului valabil si serios, de vreme ce nu s-a probat existenta vreuneia din imprejurarile care l-ar fi putut altera.
Nici ultima critica a recurentului nu a fost apta sa determine admiterea recursului; astfel, Curtea a evocat prevederile art. 2433 alin. 1 si 3 din Legea nr. 31/1990 si pe cele ale art. 6 din Legea nr. 26/1990, in forma in vigoare la data de 04.02.2008, cand judecatorul delegat a numit pe Dl. George Constantinescu pentru efectuarea expertizei si a subliniat ca in cauza nu s-a promovat recurs impotriva incheierii nr. 6071/04.02.2008, asa incat dispozitiile judecatorului delegat au ramas irevocabile si nu mai pot fi cenzurate.
Impotriva acestei decizii, I.A. a formulat contestatie in anulare, solicitand anularea sa si stabilirea unui nou termen, in vederea rejudecarii recursului.
In motivare, contestatorul a prezentat un istoric al litigiului si a aratat ca instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra tuturor motivelor invocate, desi formal, s-ar putea parea ca le-a grupat si, in acest mod, le-ar fi raspuns global.
Astfel, invocand prevederile art. 318 C.proc.civ., contestatorul a sustinut ca instanta de recurs nu a examinat motivul de casare care viza in principal stabilirea de catre Tribunal a unei situatii de fapt nereale, dar nici critica privind revenirea de catre prima instanta asupra masurii de a emite adresa catre expert pentru a raspunde unor obiectiuni, mai ales prin prisma vatamarii suferite, context in care a apreciat ca incheierea de incuviintare a probelor are un caracter interlocutoriu.
Facand apel la jurisprudenta C.E.D.O., care impune instantelor sa asculte in mod efectiv partile, contestatorul a apreciat ca instanta de recurs nu a analizat pretentiile sale, cu atat mai mult cu cat invocase si art. 3041 C.proc.civ., neprezentand niciun rationament asupra cauzei ilicite, incalcarii ordinii publice si lipsei unei fundamentari economice a operatiunii atacate.
La data de 30.04.2013, intimata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare, fie pe cale de exceptie - context in care a invocat tardivitatea formularii acesteia -, fie ca inadmisibila/nefondata.
Analizand, in baza art. 137 alin. 1 C.proc.civ., exceptia tardivitatii formularii contestatiei in anulare, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 319 alin. 2 C.proc.civ., "Contestatia se poate face oricand inainte de inceputul executarii silite, iar in timpul ei, pana la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Impotriva hotararilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila".
Cu toate ca decizia atacata este una susceptibila de executare silita - sub aspectul masurii de obligare a recurentului-contestator la plata cheltuielilor de judecata - nu aceasta parte a dispozitivului a fost contestata prin calea extraordinara de atac, asa incat va fi examinat textul de lege citat mai sus, prin prisma cele de-a doua teze.
Din interpretarea dispozitiilor art. 319 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., rezulta ca legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, calculat cu incepere de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare si un termen obiectiv de un an, socotit de la data cand hotararea ce se ataca a ramas irevocabila. Acesta din urma este un termen limita, inauntrul caruia partea interesata trebuie sa cunoasca hotararea si sa exercite contestatia in anulare impotriva acesteia.
Asadar, termenul de exercitare a contestatiei in anulare este de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar legea cere ca acest moment sa nu se situeze dupa implinirea unui an de la ramanerea irevocabila a hotararii.
In speta, decizia atacata a fost pronuntata la data de 28.06.2012, iar contestatorul a luat cunostinta de aceasta la data de 18.12.2012, atunci cand la sediul Biroului Executorului Judecatoresc B.I. i s-au inmanat toate documentele care au constituit dosarul de executare nr. 1053/2012, inclusiv decizia; in acest sens, Curtea noteaza ca la acel moment contestatorul a semnat un proces-verbal.
Calea de atac a contestatiei in anulare a fost promovata la data de 08.03.2013, dupa implinirea termenului legal.
In aceste conditii, Curtea a admis exceptia de tardivitate si, ca o consecinta, a respins contestatia in anulare, ca tardiva.
Stabilind, astfel, culpa contestatorului in promovarea contestatiei, l-a obligat pe acesta, in aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., la plata catre intimata a sumei de 6.533 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.