Reprezentarea persoanei juridice.Director general. Mandat la incheierea actelor juridice ale regiei autonome.
Daca actul constitutiv prevede ca managerul sau directorul general reprezinta interesele persoanei juridice in raport cu tertii se reglementeaza, astfel, un raport juridic de mandat, iar depasirea limitelor mandatului nu atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic incheiat de catre mandatar cu un tert.
Imprejurarea ca actul a carui nulitate se invoca, nu a fost supus votului ,,organului deliberativ ’’ (consiliul de administratie) nu poate atrage aceeasi sanctiune, ci genereaza eventual premisele angajarii raspunderii civile, pe temeiul raportului juridic de mandat.
Reclamanta - societate nationala (fosta regie autonoma) a invocat nulitatea ,,Protocolului’’ incheiat la 21.05.1998 cu parata S.C. CT S.R.L. Bucuresti, pe considerentul ca semnarea acestui act s-a realizat de catre fostul director general, fara a exista avizul oficiului juridic si cel al directorului economic al societatii.
S-a sustinut ca semnatarul inscrisului si-a incalcat competentele, intrucat nu a fost obtinuta in prealabil o aprobare a Consiliului de administratie al fostei regii.
Motivul incheierii acestui ,,Protocol’’ l-a constituit imposibilitatea executarii in natura a obligatiei asumate de societatea parata - de a livra un echipament din export - ca urmare a instrainarii lui catre un tert, obiectul actului fiind livrarea altui utilaj, cu caracteristici similare.
Actiunea reclamantei este nefondata.
Regia autonoma a luat fiinta sub imperiul reglementarii date de H.G. nr. 38/ 1997, act normativ aplicabil si raportului juridic a carui nulitate face obiectul prezentei actiuni.
Conform art. 7 din Regulamentul - cadru de organizare si functionare, anexa la actul normativ enuntat, conducerea acestor regii autonome se asigura de catre consiliile de administratie si de catre manageri, in conditiile legii.
Art. 14 prevede ca managerul sau directorul general reprezinta interesele regiei in raport cu tertii.
Textele reglementeaza, astfel, un raport juridic de mandat intre regia autonoma (actuala societate nationala) si directorul general. In aceste conditii, sustinerile reclamantei privind operarea sanctiunii nulitatii absolute fata de actul juridic incheiat de catre mandatarul sau cu un tert, nu poate fi retinuta.
Imprejurarea ca actul a carui nulitate se invoca, nu a fost supus votului ,,organului deliberativ ’’ (consiliul de administratie) nu poate atrage aceasta sanctiune, ci genereaza eventual premisele angajarii raspunderii civile, pe temeiul raportului juridic de mandat.
Au fost inlaturate si sustinerile reclamantei potrivit carora valabilitatea actului depindea de acordul expres al ministerului tutelar, in conformitate cu prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr.15/1990. Textul reglementeaza necesitatea existentei unui asemenea aviz in cazul tranzactiilor judiciare, respectiv pentru exercitarea unor drepturi procesuale care au ca efect stingerea litigiilor patrimoniale.
Aceste dispozitii nu sunt aplicabile, intrucat desi protocolul a fost semnat pe parcursul derularii caii de atac a apelului la solutia pronuntata in fond asupra obligatiei paratei de livrare a utilajului comandat, litigiul nu s-a finalizat printr-o tranzactie, astfel cum prevede legea.
Sub aspectul celorlalte probe administrate, instanta retine ca inscrisul mentionat a stat la baza livrarii, inca din anul 1998, a unui utilaj similar, utilizat de societatea reclamanta, imprejurare care probeaza intentia partilor de a da eficienta intelegerii intervenite.
Fata de aceste considerente, actiunea reclamantei urmeaza a fi respinsa.
(sentinta civila nr. 2313 COM/ 25.09.2000, definitiva conform deciziei civile nr. 114/2001 a Curtii de Apel Constanta-sectia comerciala)