Reprezentarea in instanta a societatilor comerciale intrate in procedura insolventei.
Insusirea demersurilor juridice ale societatii de catre administratorul/lichidatorul judiciar.
Exceptia lipsei calitatii de reprezentant.
Legea nr.85/2006, republicata: art.20
Cod procedura civila: art.87 pct.5, art.137 alihn.1, art.161
Conform art.20 alin.1 lit.e teza a II-a din Legea nr.85/2006, republicata: "(...) printre principalele atributii ce revin administratorului judiciar numit de judecatorul sindic se afla si (...) formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati", iar conform art.87 pct.5 Cod procedura civila: "cei supusi procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului" se citeaza "prin administratorul judiciar ori, dupa caz, prin lichidatorul judiciar".
Din analiza logico-juridica a acestor texte de lege, Curtea retine ca legiuitorul a inteles sa reglementeze, printr-o dispozitie speciala, derogatorie de la dreptul comun, respectiv art.20 din Legea nr.85/2006, republicata, dreptul si obligatia administratorului judiciar, numit prin hotarare a judecatorului sindic, de a reprezenta societatea debitoare in instanta, in litigiile formulate in calitate de reclamanta, si de a angaja avocati.
Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolventei si numirii administratorului judiciar, chiar si in ipoteza in care societatii debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare in mod expres, societatea isi desfasoara activitatea sub supravegherea judecatorului sindic, care urmareste indeplinirea obligatiilor legale de catre administratorul judiciar numit in cauza, intre care si obligatia de a reprezenta societatea debitoare in instanta, prin formularea de cereri in fata instantei competente si incheierea unor contracte de asistenta juridica cu avocati care sa apere interesele societatii. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, Curtea retine ca un atare drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societatii, chiar si in ipoteza in care se urmareste exercitarea unor actiuni care vizeaza marirea patrimoniului debitoarei, dat fiind continutul expres al art.20 din Legea nr.85/2006, republicata.
(Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala; decizia nr.205 din 24.04.2009 pronuntata in dosarul nr.8988/3/2008 avand ca obiect - obligatia de a face)
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la data de 05.03.2008, reclamanta SC R P & GSM SA a chemat in judecata pe parata A B SA, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la incheierea unor acte aditionale la contractele de credit nr.17/04.04.2005 si nr.18/04.04.2005 privind rescadentarea restului de plata pe o perioada de 20 de ani, cu o dobanda anuala egala cu dobanda medie practicata de banca, la acordarea creditelor in moneda EURO.
Parata a depus intampinare invocand exceptia prematuritatii, exceptia lipsei calitatii procesuale active iar pe fond, respingerea actiunii ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca parata nu poate fi obligata la incheierea actelor aditionale la contractele de credit, intrucat prin aceasta s-ar incalca principiul libertatii de vointa care guverneaza actele juridice, conform art.5 si art.969 Cod civil.
In plus, instanta de fond a retinut ca refuzul bancii de a-si da acordul la perfectarea actelor aditionale nu este abuziv, fiind justificat de neprezentarea de catre debitor a unor documente suficiente pentru intocmirea unei analize bancare-financiare care sa probeze ca reclamanta-debitoare dispune de surse de finantare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, apel inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la data de 20.01.2009.
In motivarea apelului declarat, apelanta-reclamanta a aratat ca in incercarea de achitare pe cale amiabila a creantelor datorate paratei-creditoare, la data de 01.08.2007 intre cele doua parti in proces a fost incheiata o conventie intitulata "Angajament de plata" prin care apelanta si o alta debitoare s-au obligat ca pana la data de 15.12.2007 sa achite suma totala de 800.000 EURO, iar banca s-a obligat, ca in cazul in care se respecta aceasta obligatie, sa reesaloneze restul de 839.864,72 EURO pe o perioada de 20 de ani, prin incheierea unui act aditional la contractele de credit, cu conditia prezentarii unor surse de finantare de catre debitori.
Apelanta a aratat ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala, intrucat instanta de fond a facut o aplicare gresita a art.969 Cod civil, care prevede ca au putere de lege conventiile legal facute, stabilind principiul fortei obligatorii a contractelor. Or, in speta, apelanta a aratat ca intimata nu si-a respectat obligatiile asumate prin contract, incalcand dispozitiile art.969 Cod civil.
Apelanta a invederat ca si-a respectat obligatia asumata prin angajamentul de plata, prezentand sursele de finantare, prin prezentarea unui contract de garantie imobiliara cu L O Ltd, conform caruia societatea apelanta urma sa aiba venituri de 10.000 EURO/lunar.
Intimata a depus intampinare solicitand respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul din data de 27.03.2009, apelanta-reclamanta a depus la dosarul cauzei sentinta civila nr.363/10.03.2008, pronuntata de Tribunalul Maramures - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, prin care judecatorul sindic a admis cererea creditoarei SC A SRL, respingand contestatia debitoarei si a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC R P & GSM SA si numirea administratorului judiciar.
La data de 23.04.2009, administratorul judiciar a depus prin serviciul registratura, invederand instantei ca nu intelege sa-si insuseasca cererea debitoarei de obligare a intimatei la rescadentarea contractelor de credit, ca raspuns la solicitarea instantei adresata in baza art.161 Cod procedura civila.
Examinand cu prioritate exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al apelantei, in baza art.137 alin.1 raportat la art.161 Cod procedura civila, avand in vedere ca apelul a fost declarat de societate prin fostele organe statutare, Curtea apreciaza ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Conform art.20 alin.1 lit.e teza a II-a din Legea nr.85/2006, republicata: "(...) printre principalele atributii ce revin administratorului judiciar numit de judecatorul sindic se afla si (...) formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati", iar conform art.87 pct.5 Cod procedura civila: "cei supusi procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului" se citeaza "prin administratorul judiciar ori, dupa caz, prin lichidatorul judiciar".
Din analiza logico-juridica a acestor texte de lege, Curtea retine ca legiuitorul a inteles sa reglementeze, printr-o dispozitie speciala, derogatorie de la dreptul comun, respectiv art.20 din Legea nr.85/2006, republicata, dreptul si obligatia administratorului judiciar, numit prin hotarare a judecatorului sindic, de a reprezenta societatea debitoare in instanta, in litigiile formulate in calitate de reclamanta, si de a angaja avocati.
Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolventei si numirii administratorului judiciar, chiar si in ipoteza in care societatii debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare in mod expres, societatea isi desfasoara activitatea sub supravegherea judecatorului sindic, care urmareste indeplinirea obligatiilor legale de catre administratorul judiciar numit in cauza, intre care si obligatia de a reprezenta societatea debitoare in instanta, prin formularea de cereri in fata instantei competente si incheierea unor contracte de asistenta juridica cu avocati care sa apere interesele societatii. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, Curtea retine ca un atare drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societatii, chiar si in ipoteza in care se urmareste exercitarea unor actiuni care vizeaza marirea patrimoniului debitoarei, dat fiind continutul expres al art.20 din Legea nr.85/2006, republicata.
In plus, analizand situatia de fapt din cauza de fata, Curtea retine ca prin actiunea formulata in fata instantei, apelanta-reclamanta solicita prelungirea unor contracte de credit, in care are calitatea de debitor, iar nu de creditor, astfel incat nu se poate vorbi despre actiuni ce vizeaza marirea patrimoniului apelantei-debitoare, cum sustine apelanta in aparare si, deci, despre acte de conservare cu atat mai mult cu cat de la data deschiderii procedurii insolventei, societatea nu mai beneficiaza de bonitate bancara, nemaiputand solicita acordarea de credite, lipsa de bonitate a debitorului falit devenind notorie.
Dispozitia speciala din art.20 al Legii nr.85/2006, republicata, reprezinta in opinia Curtii o reluare circumstantiala a dispozitiei din dreptul comun respectiv, art.87 pct.5 Cod procedura civila, care reglementeaza citarea societatii aflata in procedura insolventei prin administrator/lichidator judiciar, notiunea de citare fiind folosita in sens lato sensu, intrucat vizeaza reprezentarea in instanta a debitorului falit, in persoana administratorului/lichidatorului judiciar prin care se citeaza, si, implicit, toate prerogativele dreptului de reprezentare in instanta, respectiv formularea de cereri, propunerea de probe, angajarea de avocati, etc.
Avand in vedere ca prin inscrisul depus la dosarul cauzei, fila 51 din dosarul de apel, administratorul judiciar numit de judecatorul sindic nu a inteles sa-si insuseasca demersul debitoarei in fata instantei de judecata, Curtea in baza art.137 alin.1 raportat la art.161 Cod procedura civila, vazand si dispozitiile art.20 din Legea nr.85/2006, republicata, si ale art.87 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant si, pe cale de consecinta, a anulat apelul ca fiind formulat de o persoana fara calitate de reprezentant al apelantei.