Reclamanta nu are dreptul la
decontarea cheltuielilor de transport de la
domiciliul din localitatea Vaslui la locul de munca
la Penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi
in temeiul HG372/1990, intrucat Penitenciarul Iasi
nu reprezinta loc izolat in acceptiunea disp. art
21 din Ordinul MJ 1556/19999.in consecinta decizia de
Impunere este legala
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta L M a solicitat tribunalului ca prin hotararea ce va fi pronuntata sa dispuna anularea Deciziei de imputare nr.218749/10.06.2008 emisa de paratul Directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi, precum si suspendarea efectelor acestei decizii pana la solutionarea cauzei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta sustine ca in perioada 01.02.2005-30.11.2007 a functionat in cadrul Penitenciarului Iasi ca functionar public cu statut special.
In perioada desfasurarii activitatii a beneficiat de decontarea cheltuielilor ocazionate de transportul de la locul de domiciliu la locul de munca, pe calea ferata, pe ruta Vaslui-Iasi si retur, distanta fiind de 67 Km.
Cheltuielile de transport au fost decontate in baza Ordinului MJ nr.1556/C/1999 si a legii nr.293/2004.
Reclamanta a sustinut ca Decizia de imputare contestata nu i-a fost comunicata, trimiterea pe e-mail nereprezentand o modalitate de comunicare certa prevazuta de lege, ii lipseste avizul si viza de la departamentul de control financiar preventiv si juridic.
De asemenea imputarea sumei in baza HG nr.1398/2007 se face nelegal intrucat actul normativ se aplica retroactiv intrucat imputarea priveste sume de bani si perioada anterioara intrarii in vigoare a actului normativ.
Intrucat in temeiul HG nr.372/1990 avea dreptul la decontarea cheltuielilor de transport reclamante pretinde ca in mod nelegal a fost emisa decizia contestata de catre parat.
In ceea ce priveste suspendarea efectelor actului administrativ contestat reclamanta, pe langa motivele de nelegalitate anterior precizate, sustine ca i s-ar produce o paguba grava intrucat se doreste compensare sumei imputate cu parte din salariile compensatorii ce trebuie sa i le achite Penitenciarul Iasi.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a efectelor deciziei de imputare contestate intrucat nu sunt indeplinite conditiile impuse de art.14 alin.1 din lg. nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii intrucat in urma efectuarii unui control financiar s-a constat ca reclamantei nu i se putea deconta contravaloarea cheltuielilor de transport de la locul de domiciliu la locul de munca deoarece nu erau indeplinite conditiile impuse de art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999, in speta locul de munca al reclamantei nu putea fi considerat izolat in acceptiunea legii.
In drept au fost invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ., ale HG nr.372/1990 si Ordinul MJ nr.1556/1999.La termenul de judecata din data de 13.08.2008 instanta a respins cererea de suspendare a efectelor actului administrativ contestat.
Tribunalul analizand probele administrate in cauza se constata ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata.
Reclamanta in perioada 01.02.2005-30.11.2007 a functionat in cadrul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi, fiind functionar public cu statut special.
Pana la data pensionarii reclamanta a beneficiat in perioada 01.01.2006-30.11.2007 de decontarea cheltuielilor de transport generate de deplasarea din localitatea de domiciliul - municipiul Vaslui - la locul de munca - penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi aflat pe teritoriul administrativ al municipiului Iasi.
Deplasarea s-a efectuat cu trenul pe ruta Vaslui-Iasi si retur, distanta fiind de 67 de Km, iar pe baza abonamentelor de calatorie reclamanta a beneficiat de decontarea cheltuielilor de transport.
Ulterior incetarii raporturilor de serviciu se constata in urma unui control financiar ca reclamanta nu avea dreptul de a beneficia de decontarea cheltuielilor de transport astfel incat a fost emisa Deciziei de imputare nr.218749/10.06.2008 de paratul Directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Iasi.
Din punct de vedere al competentei atribuite de art.70 alin.2 din lg. nr.293/2004 rezulta ca emiterea Deciziei de imputare contestate s-a facut cu respectarea competentei materiale.
In ceea ce priveste legalitatea masurii imputarii se retine ca in mod corect s-a constat de catre parat ca la data formularii cererilor de decontare in perioada 01.01.2006-25.10.2007 reclamanta nu putea beneficia de decontarea cheltuielilor de transport intrucat nu erau indeplinite conditiile prevazute de art.34 lit.k), art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999.
Astfel, la data formularii cererilor de decontare, inclusiv la data incetarii raporturilor de serviciu, dreptul reclamantei la decontarea cheltuielilor de transport era prevazut in art.34 alin.1 lit.k, ce facea trimitere in ipoteza finala, "(...) si in alte situatii, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului".
Din analiza prevederilor art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999 reiese ca reclamanta avea dreptul la decontarea cheltuielilor de calatorie la si de la locul de munca pe distanta cuprinsa intre 5-70 km cu conditia ca locul de munca sa fie izolat .
Prin art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999 a fost definita notiunea de loc de munca izolat in sensul ca sunt considerate izolate acele unitati, subunitati, formatiuni situate in afara localitatilor sau in localitati rurale la distante de 5-70 km de localitatea de domiciliu a cadrelor militare ( functionari publici cu statut special ca urmare a modificarii statutului prin lg. nr.293/2004 ), calculate de la perimetrul ( linia de centura ) a localitatii, astfel incat locul de munca al reclamantei - Penitenciarul de Maxima Siguranta Iasi - nu reprezinta un loc de munca izolat in acceptiunea legiuitorului.
Prin urmare, reclamanta nu avea dreptul la decontarea cheltuielilor de calatorie in perioada 01.01.2006-30.11.2007 intrucat nu indeplinea conditiile prevazute de art.5 lit.b) din HG nr.372/1990 si art.21 din Ordinul MJ nr.1556/1999 astfel incat in mod corect si legal paratul a emis Decizia de imputare nr.218749/10.06.2008 pentru suma de 2062,2 lei.
La emiterea deciziei contestate paratul a avut ca fundament si referatul (avizul ) intocmit de contabilul sef al Penitenciarului Iasi ( fila 14 dosar ) desi acest aviz, precum si cel de la compartimentul juridic, nu au nici o relevanta juridica in ceea ce priveste legalitatea deciziei de imputare.
Faptul ca prin art. I din ORDONANTA DE URGENTA nr. 4 din 6 februarie 2008 a fost modificat art.34 lit.k din lg. nr.293/20004 nu are nici o inraurire asupra drepturilor reclamantei la decontarea cheltuielilor de transport intrucat actul normativ modificator a intrat in vigoare ulterior incetarii raporturilor de serviciu ale reclamantei si nu poate produce efecte retroactive potrivit art.15 din Constitutia Romaniei.