Decizie de sanctionare disciplinara. Momentul de la care incepe sa curga termenul in care poate fi emisa. Termenul de declarare a recursului impotriva unei hotarari pronuntata intr-o contestatie avand ca obiect anularea unei decizii de sanctionare disciplinara.
Codul muncii - art. 268 alin. (1)
Legea nr. 62/2011 - art. 215
Termenul de 30 de zile, stipulat de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, incepe sa curga de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica a luat cunostinta de savarsirea abaterii printr-o nota, printr-un referat, printr-o sesizare sau printr-un proces-verbal, inregistrate in registrul general al angajatorului, chiar daca este necesara completarea informatiilor continute de aceste inscrisuri.
Art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social instituie un termen de recurs special de 10 zile de la comunicarea hotararii recurate pentru cauzele ce au ca obiect solutionarea unui conflict de drepturi. Daca acest termen de declarare a recursului a fost depasit, partea care a declarat recurs peste termenul de 10 zile de la comunicarea hotararii recurate este decazuta din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 Cod procedura civila.
Curtea de Apel Timisoara,
Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 2431 din 16 noiembrie 2011, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 1437/31.05.2011, pronuntata in dosarul nr. 6000/108/2010, Tribunalul Arad a admis in parte actiunea civila precizata exercitata de reclamanta B.D. in contradictoriu cu parata Compania Nationala "Loteria Romana" SA Bucuresti, a anulat decizia nr.23/25.08.2010 de desfacere a contractului individual de munca al reclamantei si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara.
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 442,33 lei, reprezentand diferenta prima de vacanta pentru anul 2010, si a respins celelalte pretentii.
Totodata, a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca incepand cu data de 08.04.2004, reclamanta si-a inceput activitatea de vanzator in cadrul paratei, in baza contractului individual de munca nr. 628/2004, avand atributiile, competentele si responsabilitatile descrise in fisa postului depusa la dosar.
Prin decizia nr. 23/25.08.2010, emisa de parata, s-a dispus, in temeiul art. 264 lit. f) si art. 61 lit. a) din Codul muncii, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei, retinandu-se, in sarcina acesteia, savarsirea urmatoarelor abateri disciplinare: absenta de la lucru fara invoire prealabila in data de 15.07.2010, ora 14:21, si agresarea fizica si verbala a inspectorului economic, comercial si marketing, B.D., cu ocazia controlului organizatoric de rutina efectuat agentiei 02-01 Arad, precum si incalcarea urmatoarelor prevederi legale, regulamentare si contractuale: art. 52 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca; art. 23 lit. e) si lit. f) din Regulamentul privind organizarea si functionarea punctelor de lucru; art. 52 lit. b), lit. d) si lit. t), art. 58 alin. (1) si alin. (2) si art. 62 din Regulamentul Intern; pct. 9.2. din fisa postului.
Ambele abateri disciplinare au fost constatate, potrivit sustinerilor paratei, de catre inspectorul economic, comercial si marketing, B.D., care, la data de 19.07.2010, a intocmit referatul pentru emiterea unei decizii de sanctionare a reclamantei, inregistrat in evidentele paratei la aceeasi data, sub numarul 30. Acest referat a fost adresat conducerii Centrului de Profit Arad si dat fiind numarul de angajati din cadrul acestuia, angajatorul, prin reprezentantii sai, avea cunostinta despre pretinsa savarsire a abaterilor disciplinare mai sus descrise, mai ales ca, la data de 16.07.2010, a fost emisa convocarea pentru data de 28.07.2010, conform art. 267 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii, inregistrata in evidentele paratei sub numarul 22, semnata de catre directorul Centrului de Profit Arad si stampilata. Asadar, la data de 16.07.2010, angajatorul, prin reprezentantii sai, a luat la cunostinta despre pretinsa savarsire a abaterilor disciplinare de catre reclamanta .
Una din criticile reclamantei s-a referit la constituirea comisiei de disciplina si cercetare administrativa la nivelul Centrului de Profit Arad, anterior savarsirii abaterilor disciplinare descrise prin decizia contestata. Instanta de fond a constatat ca aceasta comisie a fost constituita la data de 12.05.2010, prin Decizia nr. 12, insa nu exista nicio reglementare legala ori regulamentara care sa interzica o astfel de constituire.
Pe de alta parte, articolul nr. 101 al Regulamentului intern al C.N. "Loteria Romana" SA, aprobat in sedinta Consiliului de Administratie din data de 27.11.2009, reglementeaza posibilitatea si chiar obligativitatea existentei unei comisii de disciplina la nivel central si a unor comisii la nivelul unitatilor teritoriale din structura organizatorica a paratei. Din aceasta perspectiva, invocarea art. 1 din Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de disciplina din cadrul CNLR - SA este irelevanta in cauza, in conditiile in care vizeaza constituirea comisiei la nivelul aparatului central cu competenta in teritoriu doar in privinta directorilor executivi si a sefilor centrelor de lucru.
Imprejurarea ca exista identitate intre persoana ce a intocmit referatul privind sanctionarea reclamantei si precedenta comisie de disciplina nu are relevanta juridica in contextul in care, pe de o parte, numirea presedintei comisiei s-a facut mult anterior momentului savarsirii pretinselor abateri disciplinare, iar pe de alta parte nu s-a probat o vatamare adusa acesteia prin existenta asa-zisei incompatibilitati invocate.
Critica referitoare la inlaturarea apararilor reclamantei, intemeiata pe dispozitiile art. 268 lit. c) din Codul Muncii, nu a fost primita dat fiind ca, potrivit procesului-verbal nr. 31/28.07.2010 al Comisiei de disciplina, reclamanta a refuzat sa raspunda, in scris, la intrebarile formulate pentru a sustine toate apararile in favoarea sa, probatoriul administrat in cauza neevidentiind o alta stare de fapt cu privire la aceste aspecte.
Prima instanta a apreciat ca decizia nr. 23/25.08.2010 este netemeinica, retinand ca, in contextul in care savarsirea abaterilor disciplinare nu a fost recunoscuta de catre reclamanta, sarcina probei revenea angajatorului, potrivit art. 287 din Codul muncii. Acesta s-a limitat la a depune o serie de inscrisuri, care insa nu probeaza, in afara oricarui dubiu, savarsirea abaterilor disciplinare de catre salariata. Imprejurarea ca, in cuprinsul deciziei contestate si a referatului nr. 30/19.07.2010, se face referire la anumite abateri disciplinare, afirmativ savarsite de catre reclamanta, nu inseamna, in mod automat, ca ele au fost intr-adevar comise de aceasta.
Dimpotriva, din depozitiile neechivoce ale martorilor M.D. si, mai ales, a martorei B.M. rezulta ca, in data de 15.07.2010, intre orele 1415 si 1445, reclamanta s-a aflat la locul de munca, nefiind absenta nemotivat asa cum se retine prin decizia contestata. De asemenea, martora M.D., in depozitia sa, s-a referirit la atitudinea instigatoare a inspectoarei B., care, in data de 16.07.2010, cu prilejul unui control la agentia unde isi desfasura activitatea reclamanta, a amenintat-o pe aceasta din urma, folosind urmatoarele cuvinte: "iti aratam noi tie proces", urmare a acceptarii reclamantei de a fi martor intr-o cauza in care parte era si parata.
Martora M. a aratat, in depozitia sa, refuzul reclamantei de a permite controlul ce se intentiona a fi efectuat, apreciind ca, in privinta gestiunii, inspectorul B. nu avea competenta, la nivelul centrului de profit existand o alta persoana abilitata in acest sens. Or, nu aceasta a fost abaterea disciplinara retinuta in sarcina reclamantei.
La punctul b) din decizia contestata se face referire la agresiunea fizica si verbala a inspectorului B., insa martora, ce a asistat la discutiile purtate, nu a sesizat, in comportamentul reclamantei, vreo atitudine care sa poata fi asimilata abaterii disciplinare, asa cum este ea descrisa in decizia contestata.
Avand in vedere cele expuse anterior, instanta de fond a concluzionat ca reclamanta nu a savarsit abaterile disciplinare retinute in sarcina sa. Totodata, a apreciat ca o astfel de concluzie se desprinde si din nedepunerea de catre parata a inscrisurilor care sa ateste inchiderea de joc din data de 15.07.2010, situatie in care tribunalul, dand eficienta dispozitiilor art. 287 din Codul muncii, a apreciat intemeiata in parte actiunea civila exercitata de reclamanta si a admis-o in aceeasi masura. Pe cale de consecinta, a anulat decizia nr. 23/25.08.2010 de desfacere a contractului individual de munca al reclamantei si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara.
Prima instanta a apreciat si ca emiterea deciziei contestate la data de 25.08.2010 este tardiva prin raportare la dispozitiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii, dat fiind ca parata, prin reprezentantii sai, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare la data de 16.07.2010.
In temeiul art. 26 lit. a) din contractul colectiv de munca pentru anul 2010, inregistrat in evidentele Agentiei Pentru Prestatii Sociale a Municipiului Bucuresti sub nr. 1817/30.04.2010, si urmare a repunerii reclamantei in situatia anterioara, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 442,33 lei, reprezentand diferenta prima de vacanta pentru anul 2010.
Cu privire la petitul avand ca obiect acordarea de daune morale, s-a constatat ca daunele morale constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare, iar reclamanta nu le-a dovedit, astfel incat nu rezulta ca i-a fost afectata demnitatea la locul de munca, respectiv ca exista un prejudiciu moral.
Daunele morale nu sunt justificate raportat si la prevederile Directivei Consiliului 2002/73/CE, conform careia discriminarea directa apare atunci cand o persoana este tratata mai putin favorabil decat o alta persoana, este, a fost sau ar fi tratata intr-o situatie comparabila, fapt ce nu se regaseste in nici una dintre afirmatiile reclamantei.
Totodata, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, reclamanta, care se considera victima a discriminarii inca din anul 2008, avea dreptul de a sesiza Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, ceea ce ar fi condus la obtinerea unei hotarari din partea unei autoritati specializate in domeniul discriminarii.
Comportamentul si faptele repetitive cu caracter de continuitate despre care mentioneaza reclamanta nu au avut ca efect restrangerea ori inlaturarea folosintei si exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii, lezarea demnitatii, izolarea de colegi, nerezultand crearea unei presiuni psihice continue.
In baza art. 274 Cod procedura civila, instanta de fond a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Reclamanta a formulat recurs, la data de 13.07.2011, impotriva sentintei civile nr. 1437/31.05.2011 a Tribunalului Arad, solictand modificarea hotararii recurate, in sensul admiterii actiunii principale in totalitate, respectiv si a petitului avand ca obiect obligarea paratei la plata daunelor-morale in cuantum de 50000 de lei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului a aratat, in esenta, ca instanta de fond a indicat gresit Directiva Consiliului 2002/73/CE ca temei de drept al respingerii petitului referitor la daunele-morale, deoarece aceasta directiva se refera la punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, la formarea si promovarea profesionala, precum si conditiile de munca, fara a avea in vedere probatoriul exhaustiv administrat in cauza, conform caruia, in speta, sunt indeplinte cerintele legale pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a angajatorului pentru prejudiciul moral cauzat reclamantei prin discriminarea directa in raporturile de munca in comparatie cu alti salariati.
Recursul a fost intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod de procedura civila.
Parata-intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat hotararea recurata este temeinica si legala.
La termenul de judecata din data de 7.12.2011, in temeiul art. 137 Cod de procedura civila raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, Curtea, a invocat, din oficiu, exceptia tardivitatii declararii recursului de catre reclamanta si a retinut acest recurs in pronuntare pe exceptia tardivitatii recursului.
Examinand exceptia de tardivitate a recursului declarat de catre reclamanta, prin prisma dispozitiilor art. 299 si art. 301 Cod procedura civila raportate la cele ale art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care instituie un termen de recurs special de 10 zile de la comunicarea hotararii recurate pentru cauzele ce au ca obiect solutionarea unui conflict de drepturi, Curtea a constatat ca exceptia de tardivitate a recursului este intemeiata si o admite, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
La data de 29.06.2011 a fost comunicata reclamantei-recurente, sentinta civila nr. 1437/31.05.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 6000/108/2010, asa cum rezulta din dovada de comunicare a hotararii aflata la fila 342 din dosarul de fond, vol. II, reclamanta avand la dispozitie un termen de 10 zile de la aceasta comunicare pentru a formula recurs, conform art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 101 Cod procedura civila.
In aceste conditii, ultima zi de declarare a recursului a fost 11.07.2011. In speta, recursul a fost depus la oficiul postal la data de 13.07.2011, asa cum rezulta din stampila aplicata pe plicul in care a fost expediat recursul declarat de catre reclamanta, si inregistrat la Tribunalului Arad la data de 14.07.2011. Prin urmare, Curtea constata ca termenul de declarare a recursului a fost depasit, reclamanta-recurenta fiind decazuta din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 Cod procedura civila.
Dat fiind ca exceptia tardivitatii reucursului formulat de catre reclamanta-recurenta a fost apreciata ca intemeiata, instanta de recurs nu a mai analizat motivele de recurs invocate tardiv de catre recurenta.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 312 alin. (1), Curtea a respins recursul reclamantei ca tardiv formulat.
Parata Compania Nationala "Loteria Romana" S.A. Bucuresti a declarat recurs, in termenul legal, impotriva aceleasi hotarari, solicitand admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei civile atacate, in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta B.D.
In motivarea cererii de recurs se arata, in esenta, ca asa cum parata-recurenta a aratat in intampinarea si in concluziile scrise depuse la dosarul de fond, sanctiunea disciplinara luata de conducerea Centrului de Profit Arad din cadrul C.N. "Loteria Romana" S.A. impotriva reclamantei B.D. este rezultatul absentei de la lucru, fara invoire prealabila, in data de 15.07.2010, ora 14:21, precum si a agresarii fizice si verbale a inspectorului B.D., cu ocazia controlului organizatoric de rutina, sanctiunea fiind luata cu respectarea tuturor formelor si procedurilor cerute de lege si corect circumstantiata in raport de gravitatea abaterilor disciplinare savarsite.
La baza deciziei nr. 23/25.08.2010 a stat Referatul nr. 30/ 19.07.2010, intocmit de inspectorul economist B.D., in care se arata ca, in data de 15.07.2010, cu ocazia unui control organizatoric de rutina in mai multe agentii din Arad, printre care si Agentia 02-001, s-a constatat, in timpul programului de lucru, ca agentia loto era inchisa, iar d-na B.D., lucrator comercial, lipsea din agentie.
Cu privire la faptul ca nu s-au respectat dispozitiile art. 263 alin. (2), art. 266 si art. 268 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii privind abaterea disciplinara, stabilirea sanctiunii disciplinare, motivele pentru care au fost inlaturate apararile angajatului, se invedereaza instantei de recurs ca sustinerea reclamantei este neintemeiata si in totala contradictie cu situatia de fapt.
Astfel, in cuprinsul Deciziei nr. 23/25.08.2010, paragraful 3, se descrie intocmai fapta reclamantei, confirmata si prin certificatul medico-legal nr. 618/A2/16.07.2010, eliberat de Serviciul Judetean de Medicina Legala Arad, care concluzioneaza ca "leziunile traumatice deschise" ale d-nei B.D., "au putut fi produs prin lovire cu si de corpuri dure".
Urmare a agresiunii fizice la care a fost supus inspectorul Centrului de Profit Arad, atestata prin certificat medico-legal, impotriva d-nei B.D. a fost depusa plangere penala la Politia Municipiului Arad, fiind intocmit dosarul penal nr. 4635/P/2010, care a fost inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria Arad cu solutia de incepere a urmaririi penale fata de reclamanta.
La data de 12.10.2010, Parchetul de pe langa Judecatoria Arad a emis Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a numitei B.D., in cuprinsul careia se arata ca, la stabilirea gradului de pericol social, s-a avut in vedere faptul ca "invinuita a savarsit fapta pe fondul unei stari de nervozitate".
Parata-recurenta apreciaza ca, prin cele expuse mai sus, s-a demonstrat, fara echivoc, faptul ca reclamanta a comis fapta pentru care a fost sanctionata disciplinar.
Cu referire la capatul doi de cerere al reclamantei, respectiv obligarea companiei la plata sumei de 442,33 lei, reprezentand diferenta retinuta din prima de vacanta, se sustine ca ea a fost retinuta cu respectarea dispozitiilor art. 272 alin. (1) din Codul Muncii si ale art. 11 din Anexa nr. 1 la contractul colectiv de munca
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurenta arata ca isi mentine cele prezentate in intampinarea depusa la dosarul de fond.
In drept, se invoca dispozitiile art. 3041 din Codul de procedura civila.
Reclamanta-intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului paratei ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, aratand, in esenta, ca din probele administrate in cauza nu rezulta savarsirea abaterilor disciplinare retinute in sarcina reclamantei, iar decizia contestata a fost emisa tardiv la data de 25.08.2010, dat fiind ca parata-recurenta a aflat de abaterile disciplinare la data de 16.07.2010, fiind nesocotite dispozitiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii. Obligarea recurentei la plata sumei de 442,33 lei, reprezentand diferenta retinuta din prima de vacanta, are caracterul unei cereri accesorii, astfel incat trebuia admisa ca urmare a admiterii cererii principale.
Examinand recursul paratei prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Instanta de fond a retinut corect, prin hotararea recurata, ca decizia de sanctionare disciplinara contestata de reclamanta a fost emisa tardiv prin raportare la dispozitiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii, dat fiind ca parata, prin reprezentantii sai, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare la data de 16.07.2010.
Art. 268 alin. (1) din Codul muncii prevede ca: "angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei".
Termenul de 30 de zile, stipulat de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, incepe sa curga de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica a luat cunostinta de savarsirea abaterii printr-o nota, printr-un referat, printr-o sesizare sau printr-un proces-verbal, inregistrate in registrul general al angajatorului, chiar daca este necesara completarea informatiilor continute de aceste inscrisuri.
Din coroborarea datelor inscrise in urmatoarele inscrisuri: referatul intocmit de d-na inspector economic, comercial si marketing, B.D., si inregistrat la Compania Nationala "Loteria Romana" SA - Centrul de Profit Arad sub nr.30/19.07.2010, referatul intocmit de catre comisia de disciplina si inregistrat la Compania Nationala "Loteria Romana" SA - Centrul de Profit Arad sub nr.32/28.07.2010, procesul-verbal incheiat la 28.07.2010 de catre comisia de disciplina si inregistrat la Compania Nationala "Loteria Romana" SA - Centrul de Profit Arad sub nr.31/28.07.2010, convocarea reclamantei la cercetarea disciplinara prealabila, inregistrata la Compania Nationala "Loteria Romana" SA - Centrul de Profit Arad sub nr.22/16.07.2010, nota explicativa a reclamantei, inregistrata la Compania Nationala "Loteria Romana" SA - Centrul de Profit Arad sub nr.23/16.07.2010, rezulta ca societatea angajatoare a luat la cunostinta de savarsirea abaterilor disciplinare, retinute in sarcina reclamantei prin decizia de concediere, la data de 16.07.2010.
Prin urmare ,,decizia nr.23/25.08.2010, prin care s-a dispus, in temeiul art. 264 lit. f) coroborat cu art. 61 lit. a) din Codul muncii, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei, a fost emisa de Compania Nationala "Loteria Romana" SA - Centrul de Profit Arad cu depasirea termenului de 30 de zile, reglementat de art. 268 alin. (1) din Codul muncii.
Dat fiind ca exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere este intemeiata, potrivit celor aratate anterior, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs referitoare la gresita solutionare in fond a pricinii.
Cu referire petitul avand ca obiect obligarea paratei-recurente la plata sumei de 442,33 lei, reprezentand diferenta retinuta din prima de vacanta, se sustine, prin cererea de recurs, doar ca ea a fost retinuta cu respectarea dispozitiilor art. 272 alin. (1) din Codul Muncii si ale art. 11 din Anexa nr. 1 la contractul colectiv de munca. Aceasta alegatie este nefondata, deoarece suma in litigiu nu reprezinta o suma nedatorata de angajator reclamantei.
Art. 26 lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2010 prevede ca reprezinta alte drepturi si stimulente materiale: "prima de vacanta egala cu un salariu mediu de baza stabilit in BVC pe 2010, fara a fi influentata de eventualele rectificari ale BVC pe 2010, dar nu mai putin de salariul de baza individual, la data plecarii in concediul de odihna. Conditiile de acordare sunt precizate in Regulamentul de salarizare, anexa 1 la Contractul Colectiv de Munca ".
Conform art. 11 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 1 la contractul colectiv de munca pe anul 2010, "in cazul salariatilor care au incetat raportul de munca cu unitatea, indiferent din ce motiv, exclusiv pensionarea si reorganizarea unitatii, cuantumul primei de vacanta se recalculeaza in functie de timpul efectiv lucrat in anul calendaristic, iar diferenta se restituie". Prin urmare, aceste prevederi legale coroborate cu cele ale art. 272 alin. (1) din Codul muncii nu pot justifica respingerea capatului de cerere referitor la obligarea paratei la plata sumei de 442,33 lei, reprezentand diferenta retinuta din prima de vacanta, cum gresit apreciaza recurenta, dat fiind ca reclamanta-intimata a incasat prima de vacanta in temeiul art. 26 lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2010 cu respectarea conditiilor de plata reglementate de art. 11 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 1 la contractul colectiv de munca pe anul 2010, iar raportul sau de munca nu a incetat, intrucat decizia de concediere a reclamantei a fost anulata, devenind incidente dispozitiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii.
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate, in temeiul art. 312 alin. (1) Cod de procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de catre parata ca nefondat.
Avand in vedere ca ambele parti au cazut in pretentii, fiind respins atat recursul declarat de catre reclamanta, cat si recursul formulat de catre parata, raportat la dispozitiile art. 274 Codul de procedura civila, Curtea nu a acordat cheltuieli de judecata in recurs.