Sanctionare disciplinara. Termenul de prescriptie al aplicarii sanctiunii disciplinare. Natura juridica. Momentul de la care curge
- Codul muncii - art. 268 alin. (1)
Potrivit dispozitiilor art. 268 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Termenul de 30 de zile calendaristice, prevazut de legiuitor ca termen de prescriptie, se calculeaza de la data la care reprezentantul angajatorului, in calitate de persoana abilitata sa constate cauza concedierii sau sanctionarii disciplinare, respectiv director, director general, administrator, presedinte, etc., a luat la cunostinta despre acest aspect, printr-o nota de constatare, raport, referat, sesizare, proces-verbal, avand data certa prin inregistrarea in registrul general al unitatii. Instituirea acestui termen reprezinta o masura de protectie a salariatului cercetat disciplinar impotriva eventualelor abuzuri din partea angajatorului aflat intr-o pozitie dominanta.
Angajatorul este obligat sa efectueze toate demersurile necesare stabilirii raspunderii disciplinare in interiorul termenului de 30 de zile de cand a luat la cunostinta de savarsirea faptei, iar nu de cand a calificat-o drept abatere disciplinara. Odata finalizata cercetarea disciplinara, prin calificarea faptei salariatului ca abatere disciplinara, nu mai exista nicio ratiune de protectie a angajatului, pentru ca legiuitorul sa ii permita angajatorului aplicarea sanctiunii intr-un termen de 30 de zile de la acest moment.
Decizia civila nr. 526 din 15 februarie 2012,
Sectia litigii de munca si asigurari sociale
Prin sentinta Prin sentinta civila nr. 1265/16.09.2011, pronuntata in dosarul nr. 1034/115/2011, Tribunalul Caras-Severin a admis actiunea formulata de reclamantul A.M. in contradictoriu cu parata SNTFM "CFR Marfa" SA. Bucuresti - Sucursala Banat Oltenia, si in consecinta:
A anulat Decizia de sanctionare nr. 2A/1.9/123 din data de 8.03.2011, emisa de parata.
A obligat parata sa-i plateasca reclamantului suma de 3.199,99 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca, prin Decizia de sanctionare nr. 2A/1.9/123, din data de 8.03.2011, parata SNTFM "CFR Marfa" SA. Bucuresti - Sucursala Banat Oltenia, in baza prevederilor art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 si a delegarii de competente nr. 1939/1.11.2010, tinand seama de Raportul de cercetare nr. 2 CZ 2.1/72 din data de 17.02.2011 al Centrului Zonal Marfa Timisoara - Compartiment S.C., aprobat de conducerea Sucursalei Banat-Oltenia, din care reiese ca domnul M.A., angajat in cadrul Sucursalei Banat - Oltenia - Oficiul juridic, in functia de consilier juridic I, se face vinovat de faptul ca, in data de 20.01.2011, a parasit cladirea la ora 14,00 si s-a intors la ora 14,45, fara a avea bilet de voie, incalcand prevederile Ordinului de serviciu nr. 3/A.2.2/149/23.03.2010, a dispus sanctionarea contestatorului cu "avertisment scris", conform prevederilor art. 264 pct. 1 lit. a) din Codul muncii.
Examinand decizia de sanctionare contestata, prin prisma dispozitiilor art. 268 alin. (1) din Codul muncii, care prevad ca angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, prima instanta a constatat ca dreptul angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara s-a prescris, iar sanctionarea contestatorului dupa expirarea acestui termen este nelegala. Acest termen de prescriptie curge de la data la care reprezentantul angajatorului, persoana juridica, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii. Ori, Directorul SNTFM "CFR Marfa" SA. Bucuresti - Sucursala Banat Oltenia, domnul F.M., care a aplicat sanctiunea disciplinara, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare de catre reclamant la data de 24.01.2011, cand a si aprobat efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In aceeasi zi, a fost emis convocatorul, de catre domnul inginer G.I. Drept urmare, raportandu-se la data luarii la cunostinta a reprezentantului intimatei persoana juridica, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, despre savarsirea abaterii disciplinare: 24.01.2011 si la data aplicarii sanctiunii disciplinare: 8.03.2011, tribunalul a apreciat ca nu a fost respectat termenul de prescriptie 30 de zile calendaristice, prevazut de dispozitiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii, ceea ce conduce la anularea acestei sanctionari nelegale.
In baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, retinand ca parata este in culpa procesuala, a obligat parata sa-i plateasca reclamantului doar cheltuielile de judecata dovedite, respectiv suma de 3.199,99 lei.
Impotriva sentintei civile nr. 1265/16.09.2011 a Tribunalului Timis, a formulat recurs, in termenul legal, parata, solicitand admiterea recursului, si, pe cale de consecinta, casarea sentintei atacate si trimiterea spre rejudecare instantei de fond, pentru urmatoarele considerentele:
Prima instanta a admis actiunea formulata de reclamantul Marcu Adrian impotriva deciziei de sanctionare nr. 2A/1.9/123/08.03.2011, constatand ca nu a fost respectat termenul de prescriptie de 30 zile calendaristice, prevazut de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, care curge de la data la care angajatorul a luat cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare,
Angajatorul a luat cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare la data finalizarii cercetarii disciplinare, respectiv la data de 17.02.2011, data la care directorul Sucursalei Banat-Oltenia a luat cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare si a aprobat sanctionarea persoanei vinovate.
Astfel, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca societatea parata nu a respectat termenul de 30 de zile calendaristice, stabilit de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, considerand eronat ca data la care reprezentantul societatii a luat cunostinta de savarsirea faptei ar fi data la care s-a numit comisia de cercetare disciplinara.
La acea data, angajatorul a fost doar sesizat despre savarsirea unei fapte de natura a atrage raspunderea disciplinara, dar acesta a luat cunostinta despre savarsirea faptei in concret si despre cel care a savarsit abaterea la data cand a fost finalizat raportul de cercetare si au fost stabilite in concret fapta, salariatul care a savarsit-o, imprejurarile in care s-a savarsit abaterea etc., respectiv data de 17.02.2010.
Pe fond, a apreciat contestatia formulata ca neintemeiata.
Recursul nu a fost intemeiat in drept.
Intimatul a depus intampinare, prin care invedereaza instantei ca, in cazul de fata, convocatorul a fost emis in data de 24 ianuarie 2011, data la care se presupune ca angajatorul a fost instiintat si a emis dispozitie de incepere a cercetarii disciplinare, cercetarea disciplinara avand loc in data de 31 ianuarie 2011, iar decizia de sanctionare a fost emisa in data de 8 martie 2011, respectiv dupa expirarea termenului de prescriptie de 30 de zile.
In acest sens, s-au pronuntat atat Oficiul juridic din cadrul Sucursalei Banat-Oltenia, prin avizul nefavorabil, cat si Directia Asistenta Juridica din cadrul SNTFM CFR Marfa SA Sucursala Banat Oltenia,prin adresa nr. 1616/2.03.2011 - anexa 3.
Angajatorul trebuie sa faca toate verificarile necesare stabilirii raspunderii disciplinare in interiorul termenului de 30 de zile de cand a luat cunostinta de savarsirea faptei, iar nu de cand a calificat-o ca abatere disciplinara.
A aratat ca nu au fost respectate prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) Codul muncii, potrivit carora "sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu _ motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile _".
Comparand actele depuse la dosar, nota de relatii a salariatului si decizia de sanctionare emisa de angajator, rezulta ca toate apararile referitoare la cercetarea disciplinara prealabila, fie au fost tratate cu superficialitate, fie nu s-a facut deloc referire la ele, deoarece nu au legatura cu obiectul cercetarii disciplinare.
Convocatorul a fost intocmit de catre o persoana neimputernicita in data de 24 ianuarie 2011, inainte de a fi sesizat angajatorul si de a fi emisa o dispozitie de incepere a cercetarii disciplinare, fapta fiind sesizata de o persoana necompetenta, neexistand o dispozitie a angajatorului adresata unei comisii de a efectua cercetarea disciplinara.
Totodata, nu a fost respectata nici prevederea art. 268 alin. 3 Codul muncii, potrivit careia "decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii _". Conducerea Centrului Zonal de Marfa Timisoara a anulat decizia de sanctionare nr. 2A/1.9/81/2011, avizata nefavorabil, din punct de vedere juridic, pentru ca era prescrisa, avand in vedere ca nu a fost comunicata in termenul legal si a emis o noua decizie de sanctionare nr. 2A/1.9/123/8.03.2011, contestata in speta, fapt ce denota un abuz de drept.
Pe fond, decizia de sanctionare este neintemeiata.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin Decizia de sanctionare nr. 2A/1.9/123, din data de 8.03.2011, parata SNTFM "CFR Marfa" SA. Bucuresti - Sucursala Banat Oltenia, in baza prevederilor art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 si a delegarii de competente nr. 1939/1.11.2010, tinand seama de Raportul de cercetare nr. 2 CZ 2.1/72 din data de 17.02.2011 al Centrului Zonal Marfa Timisoara - Compartiment SC, aprobat de conducerea Sucursalei Banat-Oltenia, din care reiese ca numitul M.A., angajat in cadrul Sucursalei Banat - Oltenia - Oficiul juridic, in functia de consilier juridic I, se face vinovat de faptul ca, in data de 20.01.2011, a parasit cladirea la ora 14,00 si s-a intors la ora 14,45, fara a avea bilet de voie, incalcand prevederile Ordinului de serviciu nr. 3/A.2.2/149/23.03.2010, a dispus sanctionarea reclamantului cu "avertisment scris", conform prevederilor art. 264 pct. 1 lit. a) din Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 268 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei. Termenul de 30 de zile calendaristice, prevazut expres de legiuitor ca termen de prescriptie, se calculeaza de la data la care reprezentantul angajatorului, in calitate de persoana abilitata sa constate cauza concedierii sau sanctionarii, respectiv director, director general, administrator, presedinte, etc., a luat la cunostinta despre acest aspect, printr-o nota de constatare, raport, referat, sesizare, proces-verbal, avand data certa prin inregistrarea in registrul general al unitatii.
In mod corect a retinut instanta de fond ca termenul de 30 de zile, reglementat de dispozitiile art. 268 din Codul muncii, a inceput sa curga de la data de 24.01.2011, intrucat in absenta altor mentiuni sau inscrisuri, aprobarea solicitarii pentru emiterea deciziei de imputernicire in vederea efectuarii cercetarii prealabile a fost realizata de catre directorul unitatii la data de 24.01.2011.
Cercetarea prealabila a fost efectuata in data de 31.01.2011, de unde se deduce ca cel mai tarziu la aceasta data, directorul Sucursalei Banat Oltenia avea cunostinta de savarsirea faptei imputata salariatului M.A.
Asadar, data de la care angajatorul-intimat dispunea de 30 de zile calendaristice pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile si, eventual, aplicarea sanctiunii disciplinare, in cazul reclamantului, este 24.01.2011. Parata a sustinut, in sens contrar, prin intermediul intampinarii si prezentului recurs, ca termenul de 30 de zile s-ar calcula de la data la care ea a stabilit culpa angajatului, adica in urma efectuarii cercetarii prealabile, concretizata prin raportul din 17.02.2011, dat fiind ca doar de la aceasta data s-a constatat savarsirea abaterii disciplinare.
Nu se poate retine sustinerea recurentei in sensul interpretarii de mai sus a termenului de prescriptie de 30 de zile, prevazut de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, si a datei de la care acesta incepe sa curga, avand in vedere ratiunea si finalitatea instituirii unui astfel de termen, respectiv ca masura de protectie a salariatului cercetat disciplinar impotriva eventualelor abuzuri din partea angajatorului aflat intr-o pozitie dominanta. Angajatorul este obligat sa efectueze toate demersurile necesare stabilirii raspunderii disciplinare in interiorul termenului de 30 de zile de cand a luat la cunostinta de savarsirea faptei, iar nu de cand a calificat-o drept abatere disciplinara. Odata finalizata cercetarea disciplinara, prin calificarea faptei ca abatere disciplinara, nu ar mai exista nici o ratiune de protectie a salariatului ca legiuitorul sa ii permita angajatorului inca un termen de 30 de zile pentru aplicarea sanctiunii. Interpretarea data de parata recurenta acestui text de lege este in vadita contradictie si cu teza a doua a aceluiasi articol. Astfel, angajatorului care nu a luat la cunostinta de comiterea unei fapte intr-un termen de 6 luni de la savarsirea acesteia nu ii este legal permis [art. 268 alin. (1) din Codul muncii prevede expres "nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei"] sa procedeze la efectuarea cercetarii prealabile pentru stabilirea raspunderii disciplinare indiferent de gravitatea acesteia (termenul de 6 luni fiind unul de decadere). Potrivit alegatiilor recurentei, angajatorul care a aflat de comiterea unei fapte in termenul de decadere de 6 luni are la dispozitie un timp nelimitat pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile (cu lipsirea angajatului de drepturile salariale printr-o eventuala suspendare a contractului individual de munca) si inca un termen de 30 de zile de la stabilirea caracterului de abatere disciplinara pentru individualizarea si aplicarea sanctiunii, ipoteza care nu poate fi retinuta.
O interpretare contrara ar lipsi de finalitate norma juridica de protectie in favoarea salariatului si i-ar permite angajatorului sa procedeze la efectuarea cercetarii prealabile pe o perioada indelungata de timp, ceea ce contravine, chiar intereselor angajatorului, respectiv necesitatii aplicarii sanctiunii intr-un termen rezonabil, astfel incat acesta sa isi produca efectul educativ si punitiv.
Raportat la cele expuse anterior, emiterea Deciziei de sanctionare nr. 2A/1.9/123 la data de 08.03.2011, fata de data constatarii pretinsei abateri disciplinare de catre directorul general: 24.01.2011, apare ca fiind realizata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 268 alin.1 Codul muncii, in ceea ce priveste termenul de 30 de zile.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, retinand legalitatea sentintei civile recurate, in conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul formulat de catre parata.