Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva unei decizii de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, in situatia in care salariatul a sesizat atat instanta de contencios administrativ, potrivit procedurii speciale, cat si instanta specializata in solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale.
Legea nr. 128/1997, art. 122
Constitutia Romaniei, art. 21 alin. (4)
Cata vreme reclamantul a inteles sa-si realizeze dreptul in procedura speciala prevazuta de Statutul personalului didactic, aprobat prin Legea nr.128/1997, este inadmisibila actiunea promovata pe calea dreptului comun, opunandu-se la aceasta si principiul "electa una via non datur recursus ad alteram", conform caruia odata aleasa o cale de judecata, ea nu poate fi inlocuita cu alta.
Curtea de Apel Timisoara, sectia litigii de munca si asigurari sociale,
decizia civila nr. 602 din 4 iulie 2007
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Caras-Severin la 9 ianuarie 2007, reclamantul M.L.P. a chemat in judecata parata Scoala cu clasele I-VIII V. si reprezentanta acesteia, F.C., solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa anuleze decizia de desfacere a contractului de munca nr. 38/22 decembrie 2006, emisa de directorul Scolii V.; sa dispuna reincadrarea lui pe postul de titular la catedra de istorie-geografie si plata drepturilor banesti ce i se cuveneau cu incepere de la 22 decembrie 2006 si pana la reincadrarea efectiva.
In motivarea actiunii a aratat ca decizia nu este motivata in drept si nu prevede temeiul in care directorul sau Consiliul profesoral poate desface contractul de munca al unui cadru didactic, fiind emisa de o persoana care nu avea competenta in acest sens. Pe de alta parte, a sustinut ca decizia este lovita de nulitate absoluta, deoarece nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca care au fost incalcate si motivele pentru care i-au fost respinse apararile, iar actele care au stat la baza cercetarii nu corespund realitatii.
Totodata, reclamantul a invederat instantei ca a formulat contestatie impotriva acestei decizii, care a fost inregistrata, sub nr. 15001/3 ianuarie 2007, la Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Prin sentinta civila nr.382 pronuntata la 2 martie 2007, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei F.C., a admis cererea reclamantului M. L. P. formulata impotriva paratei Scoala cu clasele I-VIII V., a dispus anularea deciziei de sanctionare disciplinara nr. 38/22 decembrie 2006, emisa de parata, si reintegrarea reclamantului pe postul detinut si a obligat parata sa-i plateasca o despagubire egala cu drepturile salariale de care acesta a fost lipsit in perioada de la data desfacerii disciplinare a contractului individual de munca si pana la efectiva reintegrare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca reclamantul a fost incadrat in functia de profesor la Scoala cu clasele I-VIII V. pana la data de 22 decembrie 2006, cand, prin decizia nr. 38/22 decembrie 2006, a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 116 (f) din Statutul Personalului Didactic coroborat cu art. 264 lit. f) din Codul muncii.
Aceasta sanctiune a fost stabilita de Consiliul Profesoral al scolii parate, iar decizia de sanctionare a fost emisa de directoarea acestei scoli, contrar dispozitiilor imperative ale art.123 alin.2 din Statutul Personalului Didactic, potrivit carora, in invatamantul preuniversitar, sanctiunile prevazute de art. 116 literele d)-f) din acelasi act normativ se comunica celui in cauza printr-o decizie scrisa. emisa de catre Inspectoratul Scolar.
Pe de alta parte, decizia contestata nu precizeaza termenul in care poate fi contestata la instanta competenta, fiind astfel lovita de nulitate absoluta, conform art. 268 alin. (2) lit. e) din Codul muncii.
Prima instanta a apreciat ca parata F.C. nu are calitate procesuala pasiva, deoarece nu este parte in contractul individual de munca al reclamantului.
In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus, a declarat recurs parata Scoala cu clasele I-VIII V., solicitand modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii contestatiei reclamantului.
In motivarea cererii de recurs se arata ca reclamantul a contestat decizia de sanctionare la Colegiul Central de Disciplina al Ministerului Educatiei si Cercetarii, in procedura prealabila obligatorie, prevazuta de art. 122 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 128/1997. Colegiul Central de Disciplina a respins contestatia, iar hotararea acestui colegiu a fost atacata de catre reclamant la Curtea de Apel Timisoara.
Pe de alta parte, se sustine ca sentinta recurata a fost data de o instanta necompetenta, deoarece art. 16 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educatiei si Cercetarii nr. 4141/2001 prevede competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timis.
Cu privire la fondul contestatiei, se arata ca instanta de fond a apreciat in mod gresit ca decizia nu cuprinde termenul in care poate fi contestata, in conditiile in care reclamantul a contestat-o in termen legal la organul competent, fara a avea in vedere Hotararea nr. 1/2007 a Colegiului Central de Disciplina.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a apreciat recursul intemeiat, urmand a-l admite cu motivarea ce va fi redata in continuare.
Cauza pendinte este un litigiu de munca, astfel incat, conform art. 284 alin. (2) din Codul muncii, competenta de solutionare a acesteia apartine instantei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul sau domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalului Caras-Severin. Prin urmare, in mod corect a fost solutionata exceptia de necompetenta materiala de catre prima instanta.
Actiunea reclamantului trebuia respinsa insa ca inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:
Art. 122 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 128/1997 prevede o procedura prealabila obligatorie, potrivit careia persoanele sanctionate au dreptul de a contesta, in termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectiva la Colegiul Central de Disciplina al Ministerului Educatiei si Cercetarii, atunci cand li s-a aplicat o sanctiune din cele prevazute de art. 116 lit. d)-f).
Reclamantul a urmat aceasta procedura, adresandu-se in termen cu contestatie la Colegiul Central de Disciplina al Ministerului Educatiei si Cercetarii. Prin Hotararea nr. 1/2007, acest Colegiu a respins contestatia si a mentinut decizia nr. 38/22 decembrie 2006.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul a formulat contestatie la Curtea de Apel Timisoara, contestatie suspendata in temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ. pana la solutionarea cauzei pendinte.
In paralel cu urmarea procedurii prealabile, reclamantul s-a adresat direct instantei de judecata, formandu-se prezentul dosar.
Este adevarat ca potrivit art. 21 alin. (4) din Constitutia Romaniei, jurisdictiile administrative au fost declarate facultative, insa trebuie retinut ca reclamantul a acceptat procedura speciala, prevazuta de art. 122 din Legea nr. 128/1997, urmand calea prevazuta de aceasta, astfel ca el are deschisa calea controlului judecatoresc in aceasta procedura.
Cata vreme reclamantul a inteles sa-si realizeze dreptul in procedura speciala prevazuta de Statutul personalului didactic, aprobat prin Legea nr. 128/1997, este inadmisibila actiunea promovata pe calea dreptului comun, opunandu-se la aceasta si principiul "electa una via non datur recursus ad alteram", conform caruia odata aleasa o cale de judecata, ea nu poate fi inlocuita cu alta.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a modificat sentinta recurata in sensul respingerii ca inadmisibila a actiunii reclamantului, urmand ca el sa-si valorifice dreptul in procedura prevazuta de art. 122 din Legea nr. 128/1997, pe care a declansat-o anterior sesizarii instantei de drept comun.