. Conflict de munca avand ca obiect contestatie impotriva unei decizii de sanctionare disciplinara. Nelegalitatea unei astfel de decizii decurgand din neindeplinirea cerintelor obligatorii impuse de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii. Constatarea nulitatii deciziei chiar in conditiile savarsirii de catre angajat a faptei ce constituie abatere disciplinara. Recurs respins.
- Codul Muncii, art. 268 alin. 2
Cercetand recursul declarat, in limita criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat.
Intr-adevar, astfel cum a rezultat si din considerentele sentintei atacate, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, prin prima cerinta intelegandu-se ca ea trebuie sa respecte toate conditiile, de fond si forma prevazute de lege pentru emiterea ei valabila.
Din aceasta perspectiva, precum si din punct de vedere al exigentelor art.268 alin.2 din Codul muncii, toate elementele prevazute de acest text pentru validitatea deciziei trebuie sa se regaseasca, in mod formal, in chiar cuprinsul ei, sub sanctiunea nulitatii absolute a acestui act, singurul care produce propriu-zis efectul sanctionator.
Or, sub aceste aspecte, devine irelevant ca fapta de indeplinire necorespunzatoare a atributiilor de serviciu a existat, rezultand din cercetarea efectuata, astfel cum se motiveaza pe larg in cuprinsul cererii de recurs, cata vreme existenta unei abateri nu este suficienta pentru valabilitatea deciziei de sanctionare, pentru care se cere reflectarea corespunzatoare, a tuturor elementelor prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii.
Din acest punct de vedere a apreciat prima instanta ca nu mai este necesar sa cerceteze savarsirea, pe fond, a unei abateri disciplinare, intrucat decizia de sanctionare este nelegal intocmita, in primul rand sub aspectul lipsei de corespondenta intre calificarea faptei sanctionate si continutul pretins al acesteia.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 2246 R DIN 17 MAI 2010
Prin sentinta civila nr.6276/15.10.2009 pronuntata in dosarul nr. 21697/3/2009,Tribunalul Bucuresti - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte cererea completata formulata de contestatorul Pavel Stefan in contradictoriu cu intimatul Senatul Romaniei; a admis contestatia formulata impotriva deciziei de sanctionare disciplinara reprezentata de Ordinul nr. 1561/29.12.2008 emis de intimat; a fost anulat Ordinul nr. 1561/29.12.2008 emis de intimat.
De asemenea, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii ordinului anulat si obligarea intimatului la plata catre contestator a diferentelor banesti retinute contestatorului din salariul lunii decembrie 2008, cu titlu de sanctiune disciplinara.
Totodata, a respins cererea privind acordarea daunelor morale formulata de contestator ca neintemeiata; a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
A respins, ca inadmisibila, cererea de chemare in garantie a Primariei Municipiului Bucuresti.
In considerente a retinut ca Ordinul nr. 1561 din 29.12.2008 emis de Secretarul General al Senatului Romaniei si prin care s-a dispus sanctionarea disciplinara a salariatului este atat nelegal cat si netemeinic.
Astfel, sub aspectul legalitatii, Tribunalul a retinut incalcarea de catre intimata, atat anterior cat si la momentul emiterii ordinului contestat a unor dispozitii legale imperative prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Referitor la aspectele de nelegalitate ce afecteaza decizia contestata, anterioare emiterii acesteia si aplicarii sanctiunii disciplinare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art.75 alin.7, alin. 8 si alin. 9 din contractul colectiv de munca unic la nivel national aplicabil pe anii 2007-2010, inregistrat sub numarul 2895/29.12.2006: "Salariatul are dreptul sa cunoasca toate actele si faptele cercetarii si sa solicite in aparare probele pe care le considera necesare. Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sanctiuni disciplinare dupa finalizarea cercetarii. Lucrarile comisiei de disciplina se consemneaza intr-un registru de procese-verbale".
Aceste prevederi sunt in concordanta si vin in completarea prevederilor art. 267 alin. 4 din Codul muncii referitoare la realizarea cercetarii disciplinare.
In acest context, Tribunalul a retinut ca cercetarea disciplinara prealabila a salariatului s-a demarat ca urmare a Referatului cu nr. 1911 din 08.12.2008 al Directiei Generale de Logistica Directia Transporturi "privind abaterea savarsita de domnul Pavel Stefan" prin care s-a solicitat intrunirea comisiei de disciplina in vederea luarii "masurilor disciplinare corespunzatoare", avandu-se in vedere ca din "sesizarea domnului Sava Constantin - Secretar General Adjunct reiese ca din convorbirea telefonica avuta cu Presedintele Senatului, domnul Pavel Stefan a avut o atitudine necorespunzatoare".
Ca urmare a acestui referat: s-a efectuat de catre persoana desemnata sa efectueze cercetarea disciplinara convocarea contestatorului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile cu nr. 174/15 decembrie 2008, obiectul convocarii constituindu-l presupusa atitudine necorespunzatoare fata de Presedintele Senatului, convocare ce i-a fost adusa la cunostinta contestatorului sub semnatura de primire la data de 16 decembrie 2008.
In urma realizarii cercetarii disciplinare s-a intocmit de catre persoana desemnata sa efectueze cercetarea disciplinara, consilierul parlamentar in cadrul Biroului contencios, Slepciovici Mihail, referatul privind cercetarea disciplinara prealabila a contestatorului, inregistrat sub nr. 2747 din 23.12.2008, in care se mentioneaza expres la pagina 3 din referat ca in urma verificarilor "nu a rezultat vreo atitudine necorespunzatoare a domnului Pavel Stefan fata de Presedintele Senatului, mentionandu-se in esenta, ca fapta ce poate fi retinuta salariatului ca abatere disciplinara si pentru care s-a propus aplicarea sanctiunii disciplinare ar consta in "deficiente in coordonarea activitatii de transport si se incadreaza, potrivit prevederilor art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, la indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu ".
Or, emitentul Ordinului de sanctionare disciplinara nu a tinut cont de rezultatele cercetarii disciplinare prealabile consemnate in Referatul privind cercetarea disciplinara prealabila a salariatului, inregistrat sub nr. 2747 din 23.12.2008 si a procedat la aplicarea sanctiunii disciplinare prevazute de art. 264 alin. 1 litera e) din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de baza cu 10% pe luna decembrie 2008, pentru atitudine necorespunzatoare fata de Presedintele interimar al Senatului - domnul Ilie Sirbu.
Aplicarea sanctiunii disciplinare pentru o fapta cu privire la care s-a retinut in urma cercetarii disciplinare prealabile ca nu rezulta din aceste cercetari ca ar fi fost savarsita de salariat reprezinta o grava incalcare atat a principiului respectarii dreptului la aparare al salariatului anterior aplicarii sanctiunii disciplinare prealabile, cat si a principiului consensualismului si al bunei-credinte pe care trebuie sa se bazeze relatiile de munca.
Or, cata vreme concluziile comisiei de disciplina consemnate in "Referatul privind cercetarea disciplinara prealabila a salariatului, inregistrat sub nr. 2747 din 23.12.2008", au fost neechivoce in sensul ca "nu a rezultat vreo atitudine necorespunzatoare a domnului Pavel Stefan fata de Presedintele Senatului", iar angajatorul trece in mod nejustificat peste concluziile cercetarii disciplinare dupa finalizarea cercetarii, masura sanctionarii disciplinare astfel dispusa echivaleaza cu aplicarea sanctiunii disciplinare in lipsa efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, intrucat nu-i poate fi permis angajatorului sa supuna salariatul unei anchete disciplinare in cadrul careia acesta sa fie audiat si sa fie nevoit sa aduca probe si argumente in sprijinul nevinovatiei sale, pentru ca mai apoi angajatorul sa ignore rezultatul acestei cercetari, intrucat scopul efectuarii cercetarii disciplinare il reprezinta tocmai stabilirea savarsirii unor abateri disciplinare de catre salariat si a vinovatiei acestuia, urmata potrivit art.75 alin.8 din contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007-2010 de propunerea concreta de aplicare sau neaplicare a unei sanctiuni disciplinare dupa finalizarea cercetarii, pentru faptele ce au putut fi dovedite ca abateri disciplinare.
Totodata, actul de sanctionare este si netemeinic, intrucat fapta sanctionata disciplinar astfel cum a fost retinuta in cuprinsul ordinului de sanctionare disciplinara nu a fost dovedita in cauza de intimata si nu intruneste elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevazute de art. 263 alin. 2 din Codul muncii, dupa cum urmeaza:
Potrivit dispozitiilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Fapta comisiva retinuta in sarcina contestatorului ca abatere disciplinara, aceea de a fi avut o atitudine necorespunzatoare fata de Presedintele interimar al Senatului - domnul Ilie Sirbu, fapta retinuta atat in partea introductiva a Ordinului contestat cat si in partea prin care se aplica sanctiunea disciplinara, nu a fost savarsita in cauza de contestator si nu se incadreaza in prevederile art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, respectiv nu intruneste cerinta de a reprezenta o "indeplinire necorespunzatoare a atributiilor de serviciu" si pe cale de consecinta nu constituie abatere disciplinara in sensul prevederilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, existenta unei fapte ilicite savarsite de salariat este de esenta raspunderii disciplinare. In lipsa dovedirii faptei imputate salariatului si a caracterului ilicit al acesteia, raspunderea disciplinara a salariatului nu poate fi angajata.
In acest context, doua aspecte esentiale urmeaza a fi analizate si retinute in cauza de catre instanta:
Un prim aspect vizeaza existenta unei actiuni savarsite cu vinovatie de catre salariat si incalcarea prin aceasta a normelor legale, regulamentului intern, contractului individual sau contractului colectiv de munca aplicabil, ordinelor si dispozitiilor legale ale conducatorilor ierarhici.
In privinta faptei comisive (actiunii) a salariatului de a fi avut "o atitudine necorespunzatoare fata de Presedintele interimar al Senatului - domnul Ilie Sirbu", ce ar fi fost savarsita prin aceea ca nu i-ar fi comunicat ca sunt probleme cu pregatirea masinii care-l deservea si nici cat va dura deplasarea auto de la garaj, fapta ce a avut ca urmare "lezarea prestigiului presedintelui Senatului", Tribunalul a retinut pe de o parte ca o asemenea fapta nu este dovedita in cauza de catre intimata, din niciuna din probele dosarului nerezultand existenta unei atitudini necorespunzatoare a salariatului, savarsita prin acte comisive, intrucat, prin definitie, a avea atitudine necorespunzatoare presupune manifestarea unui comportament necorespunzator fata de o persoana si care in cazul dat ar fi avut ca scop sau ca efect "lezarea prestigiului presedintelui Senatului", iar o asemenea atitudine nu poate fi in nici un caz dedusa din existenta unei pretinse fapte omisive, respectiv lipsa de comunicare a unor probleme cu pregatirea masinii care il deservea pe Presedintele Senatului, intrucat o asemenea fapta omisiva nu poate reprezenta in sine manifestarea unui comportament necorespunzator fata de Presedintele interimar al senatului si nici nu poate avea ca efect "lezarea prestigiului presedintelui Senatului".
In orice caz, asa cum ama mai retinut, chiar concluziile comisiei de disciplina consemnate in "Referatul privind cercetarea disciplinara prealabila a salariatului, inregistrat sub nr. 2747 din 23.12.2008", au fost neechivoce in sensul ca "nu a rezultat vreo atitudine necorespunzatoare a domnului Pavel Stefan fata de Presedintele Senatului", iar savarsirea acestei fapte de catre salariat nu rezulta nici din modul in care a fost descrisa fapta in cuprinsul Ordinului de sanctionare si nici din actele care au stat la baza emiterii acestuia, neexistand nici un document care sa ateste care au fost acele fapte ale salariatului savarsite in mod direct fata de Presedintele Senatului si din care se poate desprinde concluzia existentei unei atitudini necorespunzatoare manifestata de salariat fata de Presedintele Senatului si care ar fi avut ca urmare "lezarea prestigiului presedintelui Senatului".
In plus, fiind vorba despre o fapta despre care se pretinde ca ar fi lezat prestigiul unei persoane, pentru ca o asemenea fapta sa poata fi retinuta este necesar ca acea persoana sa acuze existenta comportamentului incriminat si sa releve aspectele acestui comportament care au avut ca efect rezultatul daunator pentru prestigiul sau.
Or, nu exista la dosarul cauzei nici un act din care sa rezulte vreo sesizare din partea persoanei lezate a pretinsului comportament necorespunzator al salariatului fata de aceasta, intimata limitandu-se sa arate ca aceasta sesizare s-ar deduce din existenta unei convorbiri telefonice pe care Presedintele interimar al Senatului ar fi purtat-o cu Secretarul General Adjunct (sesizarea domnului Sava Constantin - Secretar General Adjunct, care de asemenea nu a fost depusa la dosar) si din care s-ar desprinde ca salariatul Pavel Stefan a avut o atitudine necorespunzatoare.
Este neindoielnic ca sub aspect probator, Tribunalul nu a putut avea in vedere ca act prin care s-ar releva un anumit comportament al salariatului o pretinsa convorbire telefonica intre doua persoane indiferent de functia ocupata de acestea in ierarhia de stat, intrucat continutul convorbirii din care ar rezulta eventualul comportament necorespunzator al salariatului nu poate fi dovedit si nici acceptat ca proba in instanta, doar prin simpla referire la existenta si continutul convorbirii.
Nimic nu-l impiedica pe Presedintele interimar al Senatului sa sesizeze in scris incidentul si sa releve comportamentul si atitudinea necorespunzatoare a salariatului, neputand fi acceptat ca salariatul acesta le-a imputat intr-o convorbire telefonica.
Totodata, s-a retinut de Tribunal ca fapta retinuta in cuprinsul Ordinului de sanctionare disciplinara, in sarcina contestatorului ca abatere disciplinara, aceea de a fi avut o atitudine necorespunzatoare fata de Presedintele interimar al Senatului - Domnul Ilie Sirbu, nu se incadreaza in prevederile art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, respectiv nu intruneste cerinta de a reprezenta o "indeplinire necorespunzatoare a atributiilor de serviciu" si pe cale de consecinta nu constituie abatere disciplinara in sensul prevederilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, salariatul a fost sanctionat disciplinar pentru fapta de a fi avut o atitudine necorespunzatoare fata de Presedintele interimar al Senatului - domnul Ilie Sirbu, retinandu-se ca prevedere incalcata de salariat art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, in conformitate cu care "constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit dispozitiilor legale si ale prezentului regulament indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu".
Or, fata de modalitatea de descriere a faptei nu rezulta care atributie de serviciu dintre cele prevazute de fisa postului sau de reglementarile interne a fost indeplinita necorespunzator de catre salariat pentru ca mai apoi indeplinirea necorespunzatoare sa poata fi sanctionata potrivit dispozitiilor regulamentului intern al personalului serviciilor Senatului.
Este real ca anumite aspecte relevate in concluziile Referatului privind cercetarea disciplinara prealabila a contestatorului, inregistrat sub nr. 2747 din 23.12.2008, ar putea sa se incadreze potrivit prevederilor art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, la indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, cum ar fi neluarea unor masuri sau nesesizarea unor aspecte la intrarea in tura, existenta unor "deficiente in coordonarea activitatii de transport, insa Tribunalul a retinut ca salariatul nu a fost sanctionat disciplinar pentru aceste fapte, ci pentru atitudinea necorespunzatoare fata de Presedintele interimar al Senatului, fapta care nu a putut fi dovedita si care nici nu se incadreaza in prevederile art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, astfel incat fapta retinuta in sarcina salariatului intrucat nu incalca prevederile regulamentului intern mentionate nu are nici caracter ilicit si nu reprezinta o incalcare a disciplinei muncii (in sensul descris de art. 263 alin. 2 din Codul muncii).
Tribunalul nu a luat in considerare inscrisurile produse de angajator pe parcursul solutionarii litigiului, ulterioare sanctionarii disciplinare a salariatului (datand din luna februarie 2009) cu care a incercat sa dovedeasca existenta unei vinovatii a salariatului in relatia acestuia cu Presedintele Senatului (Punctul de vedere al Directiei Generale de Logistica/Directia Transporturi), cata vreme aceste acte nu au stat la baza sanctionarii disciplinare a salariatului si nu au intemeiat masura dispusa.
In acest context in care angajatorului ii este interzis sa dovedeasca si sa sustina in instanta alte motive de fapt si de drept decat cele precizate in decizia de sanctionare disciplinara, Tribunalul nu a analizat daca, in concret, faptele invocate direct in contestatie reprezinta sau nu abatere disciplinara si ar fi putut atrage raspunderea salariatului De altfel, parata trebuia sa dovedeasca cu precadere "atitudinea necorespunzatoare a domnului Pavel Stefan fata de Presedintele Senatului", intrucat aceasta este situatia de fapt descrisa si retinuta in decizia de sanctionare disciplinara si care nu se incadreaza in continutul abaterii prevazute la art. 53 litera c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, reprezentand eventual o alta abatere si respectiv o alta incadrare decat cea retinuta in cuprinsul deciziei, dar care insa nu a putut fi avuta in vedere de Tribunal intrucat ar contraveni continutului deciziei de concediere, fata de aplicarea sanctiunii disciplinare numai in raport de fapta mentionata in decizie si ar echivala cu retinerea unei alte situatii de fapt.
Tribunalul nu a luat in considerare niciuna din sustinerile paratului din intampinare prin care se incearca o relevare si a altor fapte direct in fata instantei, cum ar fi afirmatiile intimatului din cuprinsul intampinarii in sensul ca reclamantul "in calitate de coordonator al activitatii de transport dupa orele de program ale Senatului - potrivit fisei postului - se face vinovat pentru modul in care a tratat solicitarea domnului Presedinte al Senatului, alegand solutia cea mai proasta", ca "Faptele lui Pavel Stefan (ca nesesizarea lipsei cheii auto B-01-SEN de la panou la intrarea in tura sau sesizarea existentei cheii la panou dupa ce l-a trimis pe Ungurianu Costica acasa la Balta Nicolae, nesesizarea la intrarea in tura a faptului ca de pe auto B-01-SEN trebuia dat cel putin praful de pe ea si neluarea imediat a acestei masuri, lipsa de comunicare cu Ilie Sarbu, presedintele interimar al Senatului si cu soferul Ungurianu Costica, savarsite cu vinovatie, reprezinta deficiente in coordonarea activitatii de transport", etc. intrucat o asemenea situatie de fapt nu rezulta din cuprinsul deciziei contestate, decizie ce nu face nici o referire la savarsirea de catre salariat a acestor abateri, relevarea unor fapte direct in cuprinsul apararilor formulate in fata instantei contravine prevederilor art. 77 din Codul muncii (care se aplica si in acest caz pentru identitate de ratiune) in conformitate cu care, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt decat cele precizate si deci aratate in decizia de sanctionare, iar practica angajatorilor de a aduce in instanta motive de fapt ce nu pot fi verificate ca ar fi intemeiat masura disciplinara trebuie sanctionata de instanta, intrucat contravine atat prevederilor legale referitoare la aplicarea sanctiunii disciplinare (art.77 din Codul muncii) cat si principiului bunei credinte pe care se bazeaza relatiile de munca, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii.
In acest sens, din intreaga succesiune a evenimentelor, rezulta ca emiterea actului de sanctionare disciplinara a contestatorului s-a facut in mod netemeinic si nelegal, context in care Tribunalul a constatat ca prin incalcarea prevederilor imperative edictate de lege pentru aplicarea valabila a sanctiunii disciplinare, s-au creat suficiente premise pentru anularea ordinului contestat.
Ca o consecinta a admiterii contestatiei si a anularii ordinului de sanctionare, Tribunalul a constatat ca efectele nulitatii retroactiveaza pana la momentul emiterii acestuia, printr-o fictiune a legii prezumandu-se inexistenta sanctiunii disciplinare, astfel incat, la solicitarea contestatorului, va dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de sanctionare prin obligarea intimatei la plata unei diferentei dintre salariul cuvenit potrivit contractului individual de munca si salariul incasat ca urmare a aplicarii sanctiunii disciplinare, constand in reducerea salariului cu 10% pe timp de o luna.
In privinta capatului de cerere referitor la obligarea intimatei la plata sumei de 1 leu reprezentand prejudiciul produs asupra onoarei si reputatiei profesionale si asupra imaginii create in institutie, tribunalul constata ca daunele solicitate cu acest titlu, se incadreaza in categoria prejudiciului personal nepatrimonial, aflandu-ne pe taramul solicitarii repararii unui prejudiciu de imagine si a unei suferinte psihice, respectiv a repararii unui prejudiciu moral.
Fata de cele mai sus retinute, Tribunalul a retinut ca in cazul de fata instanta s-a pronuntat numai cu privire la existenta unui prejudiciu de imagine si personal nepatrimonial suferit de reclamant in directa legatura cu emiterea actului de sanctionare disciplinara, la intinderea acestui prejudiciu si la existenta unei fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului reclamat.
Or, acordarea unor daune morale in cazul dat este conditionata de producerea unui minimum de probe si de indicii din care sa rezulte atat existenta prejudiciului moral adus salariatului, prejudiciu a carui intindere, de o anumita gravitate, sa fie probata, intrucat nu se poate prezuma nici existenta, nici intinderea prejudiciului personal nepatrimonial din insasi existenta masurii sanctionarii disciplinare, chiar daca aceasta masura s-a dovedit a fi nelegala, iar sustinerea reclamantului in sensul lezarii imaginii cat si a existentei unor consecinte negative pe planul raporturilor sociale si profesionale, nu pot fi primite de Tribunal, in conditiile in care, cu privire la existenta si intinderea prejudiciului acestuia ii revenea sarcina probarii acestor aspecte, nefiind suficienta simpla relevare a lor.
De asemenea, nu au fost dovedite nici restul sustinerilor contestatorului cu privire la tratamentul diferentiat la care a fost supus la momentul si ulterior aplicarii sanctiunii disciplinare si care ar fi avut ca scop sau ca efect indepartarea sa de la promovare, cu consecinta respingerii in totalitate a acestui capat de cerere.
In raport de dispozitiile art. 60 Cod procedura civila, a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie formulata de reclamant in contradictoriu cu chemata in garantie Primaria Municipiului Bucuresti prin Institutia primarului, avand in vedere ca in cauza nu sunt indeplinite cerintele prevazute de acest text de lege.
Potrivit prevederilor art.60 alin.(1) din Codul de procedura civila "Partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire".
Cererea de chemare in garantie este inadmisibila din prisma dreptului muncii, atata timp cat drepturile revendicate de catre reclamant deriva dintr-un raport de munca al carui subiect nu este si institutia chemata in garantie.
Or, fata de obiectul cererii de chemare in judecata, contestarea unei sanctiuni disciplinare, este inadmisibila chemarea in garantie a unei terte persoane printr-o cerere prin care se solicita altceva decat garantarea sau despagubirea, in baza unor raporturi de garantie legale sau contractuale, atata timp cat reclamantul nu solicita despagubirea sa in situatia pierderii procesului, in baza unor raporturi care ar permite o asemenea despagubire, ci solicita obligarea directa a chematului in garantie la executarea unei prestatii in favoarea institutiei parate, ce nu are legatura cu cererea dedusa judecatii.
Reclamantul nu a facut dovada existentei obligatiei de garantie sau de despagubire a chematei in garantie Primaria Municipiului Bucuresti prin Institutia primarului, in ipoteza in care ar pierde procesul si nu a indicat prevederile legale sau temeiurile contractuale pe care isi intemeiaza cererea de chemare in garantie.
Constatand ca nu exista in cauza o obligatie de garantie sau de despagubire care sa incumbe chematului in garantie in cazul in care reclamantul ar cadea in pretentii, dispozitiile pe care se bazeaza actiunea sa nu prevad vreo raspundere pentru chematul in garantie si nu constituie temeiul unor raporturi juridice, legale sau de alta natura intre aceasta institutie publica si reclamantul in proces care sa dea nastere unei obligatii de garantie sau despagubire si tinand cont de specificul relatiilor de munca ce se stabilesc intre angajat si angajator, Tribunalul a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie a Primariei Municipiului Bucuresti.
In temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata unor cheltuieli de judecata, intrucat, in conformitate cu prevederile textului de lege mentionat, partea care a castigat procesul are dreptul la plata cheltuielilor de judecata pricinuite de proces numai in masura in care dovedeste efectuarea acestor cheltuieli, dovada nefacuta in cauza de reclamant.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, in termen legal a declarat recurs Senatul Romaniei, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr.21697/3/2009.
In sustinerea recursului a aratat ca sentinta civila este netemeinica si nelegala cu privire la ignorarea continutului referatului de cercetare disciplinara si care face parte in integralitate din ordinul S.G. nr 1561/20.12.2008de sanctionare a contestatarului:
"Din declaratia d-lui Pavel Stefan din data de 08.12.2008 completata cu declaratia data in data de 18.12.2008 rezulta desfasurarea urmatoarele activitati: telefon la soferul titular al auto Balta Nicolae sa-i trimita cardul de alimentare a masinii, l-a trimis pe Ungurianu Costica acasa la Balta Nicolae ( Ungurianu Costica declara ca a fost trimis si dupa cheia masinii, nu numai dupa cardul de alimentare), a pregatit auto B-01-SEN, Ungureanu Costica s-a intors de la soferul Balta Nicolae, s-a urcat in auto B-01-SEN si s-a deplasat de la garaj la corpul (A) al Senatului.
Dupa declaratia d-lui Ungurianu Costica din data de 08.12.2008 completata in data de 19.12.2008 deplasarea de la garaj la Balta Nicolae de aici si inapoi la garaj si apoi cu auto B-01-SEN de la garaj la corpul (A) al Senatului a durat cca. 18 minute. Acelasi traseu dupa declaratia d-lui Pavel Stefan a durat 10-5 minute.
Dl. Ungurianu Costica ajuns la corpul (A) al Senatului a asteptat cca. 15 minute ( dupa dl. Pavel Stefan s-a asteptat 15-20 minute) dupa care l-a sunat pe dl. Pavel Stefan si l-a informat ca nimeni "nu l-a ocupat" iar dl. Pavel Stefan a sunat la domnisoara Marin Daria Elena care i-a comunicat ca nu mai este nevoie de masina si ca aceasta sa fie retrasa la garaj. Totodata, i-a comunicat ca dl. Ilie Sarbu, presedinte interimar a Senatului s-a suparat ca auto nu a ajuns atunci cand domnia sa avea nevoie de acesta. Dl. Pavel Stefan i-a spus ca-i pare rau de acest incident neplacut. Ajungerea cu intarziere a auto B-01-SEN de la garaj la corpul (A) al Senatului este justificata de dl. Pavel Stefan pe cauze obiective ca:
- auto B-01-SEN nu a functionat timp de doua saptamani si trebuia curatat cel putin de praf;
- iesirea din garaj se face foarte greu, nu exista trotuar, nu exista semnalizare "Atentie Garaj", nici lampa intermitenta, patrunderea in curtea Senatului se face numai pe poarta din 13 Septembrie, deci trebuie ocolita cladirea Senatului.
Durata prezentarii auto B-01-SEN la corpul (A) al Senatului putea fi scurtata cu cel putin 8 minute, timp pierdut cu deplasarea lui Ungurianu Costica la Balta Nicolae pentru a lua cheia si cardul de alimentare cand Normele in materie sunt clare - auto se gareaza cu rezervorul alimentat, iar cheile se depun la panoul dispecerului, iar domnul Licucescu Dan, directorul interimar al Directiei i-a comunicat ca dispecerii au la dispozitie un card de alimentare pentru evenimente deosebite ca de exemplu cel in speta, o curatire a auto dureaza 2-3 minute, deci in cca. 7-10 minute auto B-01- SEN putea ajunge de la garaj la corpul (A) al Senatului. In plus, era zi de duminica in jurul orei 14 cand este de notorietate ca traficul auto este mai lejer.
Principala vinovatie a d-lui Pavel Stefan in calitate de coordonator al activitatii de transport dupa orele de program ale Senatului - potrivit fisei postului - consta in lipsa de comunicare cu dl. Ilie Sarbu, presedintele interimar a Senatului in sensul ca trebuia sa-l informeze cu privire la timpul
in care auto B-01-SEN putea ajunge la corpul (A) al Senatului si lipsa de comunicare cu dl Ungureanu Costica, de soarta caruia nu s-a mai interesat dupa ce acesta a ajuns la corpul (A) al Senatului si unde a asteptat cca. 15 minute inutile.
Recurentul a mentionat ca in discutia telefonica avuta cu dl. Ilie Sarbu, presedinte interimar a Senatului dl. Ilie Sarbu i-a spus ca daca i se comunica ca va dura prezentarea auto ar fi inteles acest lucru si s-ar fi orientat spre ale auto, cum de altfel, a si procedat.
Intrebandu-l pe dl. Pavel Stefan de ce nu l-a informat pe domnul Ilie Sarbu cu privire la cat va dura sosirea auto la corpul (A), i-a raspuns verbal ca "mi-a fost jena."
Faptele d-lui Pavel Stefan (ca nesesizarea lipsei cheii auto B-01-SEN de la panoul la intrare in tura sau sesizarea existentei cheii la panou dupa ce l-a trimis pe Ungurianu Costica acasa la Balta Nicolae, nesesizarea la intrarea in tura a faptului ca de pe auto B-01-SEN " trebuia dat cel putin praful de pe ea" si neluarea imediat a acestei masuri, lipsa de comunicare cu dl. Ilie Sarbu, presedintele interimar a Senatului si cu soferul Ungurianu Costica, savarsite cu vinovatie, reprezinta deficiente in coordonarea activitatii de transport si se incadreaza potrivit art.53 lit. c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, la indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu si pentru care s-a propus in temeiul art.263 din Codul muncii, sanctiunea disciplinara prevazuta de art. 55 lit. c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului respectiv reducerea salariului de baza pe o perioada de o luna cu 10% - echivalentul sanctiunii disciplinare prevazute de art.264 lit. e) din Codul Muncii."
Cu toate ca se dovedeste clar ca faptele contestatarului savarsite cu vinovatie, reprezinta deficiente in coordonarea activitatii de transport si se incadreaza potrivit art.53 lit. c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, la indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu instanta retine doar ca ele ar putea eventual sta la baza unei alte sanctiuni date in urma unei alte cercetari, dar este clara consecinta nepunerii de catre contestator a auto solicitat la dispozitia Presedintele Senatului, fapt care a facut ca acesta sa iasa in parcare si sa caute o masina de ocazie.
Intimata prin consilier a aratat ca dat fiind faptul ca se afla in tura de duminica, contestatorul era loctiitorul Directorului Directiei Transporturi si avea atributiile acestuia. Masina trebuia pregatita la ora 8,00, adica la intrare in tura si nu la ora 14,00 cand a fost solicitata, in plus, masina nu avea ce sa caute la acel sofer numit Balta Nicolae. Cheia se afla la panou si, conform regulamentului in vigoare, reclamantul avea doua carduri de serviciu. Arata ca in aceasta situatie contestatarul a ales cea mai proasta solutie, intrucat la momentul la care masina a ajuns la Presedintele Senatului acesta se afla in parcare si cauta o masina de ocazie.
Sentinta data nu este motivata intotdeauna in drept cum sunt de exemplu scoaterile in evidenta a faptului ca discutiile in acest caz au avut Ioc telefonic, dar se omite ca faptele au fost confirmate in scris de ceilalti conducatori ai serviciilor Senatului si de Directia Transporturi, au fost recunoscute de contestator cu ocazia cercetarii disciplinare si au fost confirmate de martorii audiati si s-a dovedit fara putinta de tagada vinovatia contestatorului sau se fac afirmatii cu privire la aspecte care nu au fost dezbatute in cadrul procesului care a avut loc. Astfel, la pag.6, paragraful 5 a sentintei se afirma ca: "Potrivit prevederilor art.75 alin.7 alin. 8 si alin. 9 din contractul colectiv de munca unic la nivel national aplicabil pe anii 2007-2010, inregistrat sub numarul 2895/29.12.2006: salariatul are dreptul sa cunoasca toate actele si faptele cercetarii si sa solicite in aparare probele pe care le considera necesare, dar nu s-a dovedit nicicand ca s-a solicitat cunoasterea unor acte si fapte de catre contestator si ca angajatorul a refuzat punerea lor la dispozitia acestuia."
Nesanctionarea faptelor contestatorului Pavel Stefan (ca nesesizarea lipsei cheii auto B-01-SEN de la panou la intrarea in tura sau sesizarea existentei cheii la panou dupa ce l-a trimis pe Ungurianu Costica acasa la Balta Nicolae, nesesizarea la intrarea in tura a faptului ca de pe auto B-01-SEN " trebuia dat cel putin praful de pe ea" si neluarea imediat a acestei masuri, lipsa de comunicare cu dl. Ilie Sarbu, presedintele interimar a Senatului si cu soferul Ungurianu Costica, savarsite cu vinovatie, reprezinta deficiente in coordonarea activitatii de transport si se incadreaza potrivit art.53 lit. c) din Regulamentul Intern al personalului serviciilor Senatului, la indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu) duce la disfunctionalitati in serviciile autoritatii, cu atat mai mult cu cat contestatorul sustine nejustificat ca s-a incercat sanctionarea sa pentru a nu fi promovat, contrar realitatii existente - nu s-a prezentat la nici un concurs de ocupare a unui post potrivit pregatirii pe care o are.
Recurentul solicita admiterea recursului si respingerea ca neintemeiata a contestatiei d-lui Pavel Stefan.
Cercetand recursul declarat, in limita criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat.
Intr-adevar, astfel cum a rezultat si din considerentele sentintei atacate, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, prin prima cerinta intelegandu-se ca ea trebuie sa respecte toate conditiile, de fond si forma prevazute de lege pentru emiterea ei valabila.
Din aceasta perspectiva, precum si din punct de vedere al exigentelor art.268 alin.2 din Codul muncii, toate elementele prevazute de acest text pentru validitatea deciziei trebuie sa se regaseasca, in mod formal, in chiar cuprinsul ei, sub sanctiunea nulitatii absolute a acestui act, singurul care produce propriu-zis efectul sanctionator.
Or, sub aceste aspecte, devine irelevant ca fapta de indeplinire necorespunzatoare a atributiilor de serviciu a existat, rezultand din cercetarea efectuata, astfel cum se motiveaza pe larg in cuprinsul cererii de recurs, cata vreme existenta unei abateri nu este suficienta pentru valabilitatea deciziei de sanctionare, pentru care se cere reflectarea corespunzatoare, a tuturor elementelor prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii.
Din acest punct de vedere a apreciat prima instanta ca nu mai este necesar sa cerceteze savarsirea, pe fond, a unei abateri disciplinare, intrucat decizia de sanctionare este nelegal intocmita, in primul rand sub aspectul lipsei de corespondenta intre calificarea faptei sanctionate si continutul pretins al acesteia.
Se constata asadar, ca fapta sanctionata prin dispozitivul ordinului, consta in "atitudinea necorespunzatoare fata de presedintele senatului", or, printr-o atare apreciere se intelege, in mod obisnuit, o fapta de atitudine necuviincioasa, ireverentioasa, raportat la obligatiile de serviciu, statut, cadru ori norme de comportare in general, in realitate, din felul cum a fost descrisa, rezultand ca a fost vorba de omisiunea de a-l informa ca sunt probleme cu pregatirea masinii ce-l deservea si cat va dura deplasarea acesteia de la garaj, fapta ce s-ar fi soldat cu lezarea prestigiului presedintelui senatului.
Or, in primul rand, din felul in care a fost descrisa, fapta nu se circumscrie abaterii disciplinare sanctionate, intrucat nu da masura unei atitudini nepotrivite, ci mai degraba a unei indepliniri necorespunzatoare a atributiilor de serviciu ce tin de tehnica acestuia, iar nu de atitudine, insa si pentru aceasta fapta era necesara, sub sanctiunea nulitatii absolute, potrivit art.268 alin.2 lit.a) din Codul muncii, descrierea pertinenta si suficienta, ca si indicarea temeiului de drept care contine obligatia incalcata, de natura sa permita incadrarea juridica a faptei in ipoteza normei sanctionatoare si implicit, controlul judiciar asupra acesteia.
In decizia atacata insa, fapta este insuficient circumstantiata, atat cat priveste continutul concret al abaterii imputate, cat si cu privire la imprejurarile comiterii ei, si respectiv consecinta negativa efectiv suferita de presedintele senatului, pentru ca, pe baza datelor si elementelor cuprinse in decizie, aceasta sa poata fi calificata drept abatere de la disciplina muncii. In acelasi sens, prevederea din regulamentul intern indicata, sanctioneaza generic "indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu", asadar, pe de o parte, fara legatura cu fapta sanctionata, astfel cum a fost calificata, pe de alta parte, cu nerespectarea dispozitiilor art.268 alin2 lit.b) din Codul muncii, care se refera la "prevederile incalcate de salariat", intelegand prin aceasta normele care consacra obligatia concreta de serviciu, pentru ca, prin raportare la aceasta, sa se poata constata ca fapta, in modalitatea si conditiile savarsite, reprezinta un act de abatere de la aceasta obligatie.
In consecinta, fata de nelegalitatea intocmirii deciziei de sanctionare a abaterii disciplinare, astfel cum a fost relevata in precedent, concluzia nulitatii acesteia se impune, fara a mai fi necesara cercetarea savarsirii in fapt a unei abateri disciplinare, rezultand ca solutia primei instante, este corecta, iar recursul, nefondat, urmand a fi respins ca atare, in aplicarea art.312 alin.1 Cod procedura civila.
Cat priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata avansate in recurs, formulata de intimat, Curtea o constata nefondata, avand in vedere, pe de o parte, ca aceste cheltuieli nu se compun si nici nu se raporteaza la salariul brut avut de parte, ci, potrivit art.274 Cod procedura civila, la cheltuielile de timbru, de deplasare, pentru administrarea de probe, si altele asemenea, pe de alta parte, ca textul enuntat cere expres dovada efectuarii lor, intelegand prin aceasta, producerea de chitante, recipise, bonuri fiscale si orice alte inscrisuri care sa le ateste, or, intimatul nu a administrat nicio astfel de dovada in sustinerea pretentiei cu acest obiect.