Notiunea juridica de "loc de munca" in acceptiunea folosita in materia sanatatii si securitatii in munca este definita in Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, la art. 5 lit. k, unde se arata ca locul de munca este locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.
Potrivit regulamentului de ordine interioara, angajatilor le revine obligatia sa pastreze si sa foloseasca echipamentul de protectie si de lucru, precum si dispozitivele de siguranta in conformitate cu legislatia in vigoare si constituie abatere grava, care poate conduce la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nerespectarea obligatiei de a purta in mod corect echipamentul individual de protectie si de lucru, la locul de munca.
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1993 din 30.09.2013 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 2137/102/2013 s-a admis actiunea formulata de reclamantul P. B. G. in contradictoriu cu parata SC A. SA, s-a dispus anularea deciziei de sanctionare nr. 72/18.02.2013, emisa de parata si obligarea acesteia la plata in favoarea reclamantului a sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor art.247 din Codul muncii raportat la art. 78-79 din acelasi cod, intrucat potrivit fisei postului reclamantului "locul de munca" al acestuia (in sensul art.177 alin.2 lit.d si art.180 alin.3 si art. 181 alin.1 din Codul muncii) este acela de sef Serviciu laborator de in incercari, cu o zona de activitate determinata (pct.3) unde presteaza munca, zona care nu include Pavilionul administrativ. De asemenea, potrivit pct. 7.2.2 din fisa postului, reclamantul utilizeaza echipamentul individual de protectie "corespunzator scopului pentru care a fost acordat".
S-a mai retinut ca participarea reclamantului la sedinte administrative sau la convocari in birourile superiorilor ierarhici situate in Pavilionul administrativ al societatii, conform art.7.8 din fisa postului, nu reprezinta prestarea muncii la locul de munca al reclamantului, al caror riscuri au fot evaluate in Fisa de identificare a factorilor de risc profesional pentru "locul de munca" de sef Serviciu laboratoare de incercari, din data de 10.02.2012, riscuri pentru care i-a fost stabilit echipamentul individual de protectie prin Normativul specific compartimentului sau.
Daca parata angajatoare dorea ca in Pavilionul administrativ sau pe traseele de acces ori pe teritoriului societatii sa fie purtat un anumit echipament de protectie, era obligata, in temeiul art.12 alin.1 lit.a si b si art.13 lit.r din Legea nr.319/2006, raportat la art.3 alin.1, art.4, art.5 alin.2, art.7, art.13 si 14 din H.G.nr.1048/2006, sa evalueze riscurile existente (daca exista) in Pavilionul administrativ si pe caile de acces din societate si sa stabileasca echipamentul specific de protectie pentru aceste riscuri. In plus, in baza art.20 alin.1 din Legea nr.319/2006 si art.9 si art.11 din H.G.nr.1048/2006, parata trebuia sa il informeze pe reclamant privind aceste riscuri. Or, desi paratei ii revenea sarcina probei, conform art.272 din Codul muncii, aceasta nu a putut depune fisele de evaluare a riscurilor pentru Pavilionul administrativ sau caile de acces; notele de informare si fisele de instruire a reclamantului pentru utilizarea echipamentului in aceste locuri.
S-a mai aratat ca daca angajatorul ar fi pretins ca echipamentul de protectie sa fie purtat de salariati si in afara locului de munca stabilit in compartimentul functional al societatii, pe intreg teritoriul societatii, atunci ar fi trebuit sa asigure locuri corespunzatoare de imbracare a acestor echipamente la poarta societatii, la intrarea in societate, respectiv de predare a acestora la iesire, conform art.10 alin.1 din H.G.nr.1048/2006.
Ca atare, instanta a remarcat faptul ca, in conditiile date, reclamantul nu avea obligatia de a purta echipamentul individual de protectie in Pavilionul administrativ al societatii, neexistand astfel abaterea disciplinara imputata de parata.
Impotriva acestei hotarari parata SC A. SA, prin reprezentant legal, a formulat apel, solicitand schimbarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantului.
In motivarea apelului, parata a aratat ca prima instanta a ignorat prevederile art. 5 lit. k din Legea nr. 319/2006 care definesc notiunea de "loc de munca", precum si art. 5 lit. j din acelasi act normativ, care defineste notiunea de echipament de protectie, retinand in mod gresit ca purtarea bocancilor si salopetei nu se impunea in conditiile in care nu au fost depuse fise de evaluare a riscurilor pentru Pavilionul administrativ sau caile de acces.
Apelanta a mai aratat ca o atare proba a fost solicitata, insa instanta a respins-o prin Incheierea din data de 18.06.2013, consemnandu-se in incheiere ca o fisa de evaluare a riscurilor pentru pavilionul administrativ nu era necesara. Or, in acest context, nedepunerea acestui inscris nu putea fi imputata paratei.
Referitor la pretinsa lipsa a notelor de informare si a fiselor de instruire a reclamantului pentru utilizarea echipamentului in aceste locuri, s-a aratat ca nici unul din textele legale invocate de instanta, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, art. 9 si art. 11 din HG nr. 1048/2006 nu prevad intocmirea unor astfel de documente, ci a unor instructiuni de lucru.
Apelanta a mai subliniat ca potrivit fisei de identificare a factorilor de risc profesional intocmita chiar de catre reclamant si aprobata de Serviciul intern de prevenire si protectie, bocancii si salopeta nu constituie numai echipament de protectie individuala ci si echipament de lucru, ce trebuie folosit pe toata durata exercitarii activitatii, respectiv pe intreaga platforma a societatii si pe toata durata timpului de lucru.
In drept, apelanta a invocat dispozitiile art. 466 si urm. din Codul de procedura civila.
Intimatul P. B. G. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului paratei si mentinea sentintei atacate ca legala si temeinica.
In acest sens, intimatul a aratat ca participarea la sedinte administrative sau la convocari in birourile superiorilor ierarhici nu reprezinta prestarea muncii la locul de munca. Astfel, notiunea juridica de loc de munca in acceptiunea folosita in materia sanatatii si securitatii in munca se refera la postul ocupat de salariat, in care a fost incadrat in munca, corespunzator compartimentului functional al angajatului, in speta, laboratorul de incercari.
Apelanta a formulat raspuns in intampinare, in care a aratat ca intimatul se afla la locul de munca inclusiv in cursul deplasarilor la sedintele din pavilionul administrativ.
S-a mai aratat ca prin sanctionarea reclamantului nu i s-a aplicat un tratament discriminatoriu, intrucat toti sefii de sectii si servicii care nu au purtat bocanci si salopeta au fost sanctionati.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca apelul promovat de parata este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 72/18.02.2013, reclamantul, in calitate de sef serviciu laboratoare de incercari, a fost sanctionat disciplinar cu avertisment scris, retinandu-se ca prin Nota de constatare nr.7/05.02.2013 formulata de catre doamna P. R., lucrator desemnat SSM din cadrul Serviciului Intern de Prevenire si Protectie, s-a adus la cunostinta conducerii societatii faptul ca, la controlul efectuat in data de 05.02.2013, ora 10,00, la cererea numitului G. C., director operational, cu ocazia sedintei teleoperative desfasurata in incinta Pavilionului administrativ, salariatul P. B. G. nu era echipat corespunzator cu echipament de protectie, respectiv nu purta bocanci si pantaloni de salopeta.
In decizia de sanctionare au fost invocate prevederile art.248 alin.1 lit. a din Codul muncii, ca urmare a faptului ca salariatul P. B. G. nu a purtat in mod corespunzator echipamentul de protectie aflat in dotare, incalcand prevederile art. 87 pct.2 din Contractul colectiv de munca(nepurtarea echipamentului de protectie se considera abatere disciplinara si se sanctioneaza conform Regulamentului intern), art.67 lit. f din ROI (in afara obligatiilor prevazute anterior, angajatilor din SC A. SA le revine obligatia sa pastreze si sa foloseasca echipamentul de protectie si de lucru, precum si dispozitivele de siguranta in conformitate cu legislatia in vigoare) si art. 72 lit. c din ROI (in afara situatiilor expres precizate in prezentul Regulament, se considera abatere grava si poate conduce la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nerespectarea obligatiei de a purta in mod corect echipamentul individual de protectie si de lucru, la locul sau de munca), precum si dispozitiilor cap. IX din Contractul individual de munca.
Pentru postul detinut de reclamant a fost intocmita de catre acesta fisa de identificare a factorilor de risc profesional, la data de 10.02.2012, aprobata ulterior de Serviciul intern de prevenire si protectie, in care a fost stabilit echipamentul individual de protectie si echipamentul de lucru, care contine bocanci, camasa, casca de protectie, pelerina, pufoaica, salopeta, masca de gaze.
Intr-adevar, conform fisei postului reclamantului locul de munca al acestuia este acela de sef Serviciu laborator de incercari, cu o zona de activitate determinata (pct.3) unde presteaza munca, zona care nu include Pavilionul administrativ, iar potrivit pct.7.2.2 din fisa postului, reclamantul utilizeaza echipamentul individual de protectie corespunzator scopului pentru care a fost acordat. Insa notiunea juridica de "loc de munca" in acceptiunea folosita in materia sanatatii si securitatii in munca este definita in Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, la art. 5 lit. k, unde se arata ca locul de munca este locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.
Prin urmare, chiar daca pavilionul administrativ nu a fost cuprins la pct. 3 din fisa postului, este evident ca utilizarea echipamentului de protectie, care este identic cu echipamentul de lucru, asa cum rezulta din fisa de identificare a factorilor de risc profesional, trebuia purtat pe intreaga platforma a unitatii si in Pavilionul administrativ, corespunzator scopului pentru care a fost acordat. Aceasta nu inseamna, asa cum a sustinut reclamantul ca ar fi trebuit sa mearga cu masca de gaze la sedinta, dar bocancii si pantalonii de salopeta trebuia sa-i poarte. In acest sens, Curtea a retinut ca in fisa de identificare a factorilor de risc la care am facut referire anterior (fila 21 in dosarul de fond), s-a avut in vedere si faptul ca activitatea desfasurata de reclamant presupune si deplasari pe platforma Azomures, or, o atare deplasare pe platforma unitatii a fost necesara si pentru ca reclamantul sa participe la sedinta din pavilionul administrativ. Prin urmare, daca echipamentul de protectie a fost stabilit avandu-se in vedere si riscurile la care angajatul este expus in perioada acestor deplasari pe platforma unitatii, argumentele acestuia in sensul ca nu era obligat sa poarte bocancii si salopeta cu ocazia deplasarii in pavilionul administrativ nu pot fi primite. Din aceasta perspectiva este nerelevant faptul ca nu s-au depus la dosar fisele de evaluare a riscurilor pentru Pavilionul administrativ sau caile de acces, instanta retinand in mod eronat aceasta imprejurare in hotarare, cu atat mai mult cu cat in incheierea din data de 18.06.2013 a stabilit ca depunerea fisei de evaluare a riscului din pavilionul administrativ nu este necesara solutionarii cauzei, respingand solicitarea reclamantului sub acest aspect.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constatat ca decizia de sanctionare nu este lovita de nulitate, fiind emisa‚ cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, a schimbat hotararea ce face obiectul prezentei analize si a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamant.