Drept procesual penal. Partea generala. Masurile procesual penale. Masurile preventive. Masura arestarii preventive
C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f), art. 1491, art. 145, art. 146
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5
Recomandarea Comitetului de Ministri al Consiliului Europei nr. R(80)11
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), cauzele Brogan s.a. c. Martea Britanie, N.C. c. Italia, Gusinsky c. Rusia
Pentru arestarea inculpatului, in afara conditiilor de procedura, pe fond, doua sunt conditiile avute in vedere de legiuitorul national, si anume: existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala (art. 143 C. proc. pen.), respectiv existenta unuia dintre cazurile de arestare prevazute de art. 148 lit. a) - f) C. proc. pen. Ambele conditii examinate sunt retinute si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), exprimate sub necesitatea existentei unor probe verosimile de a banui ca acuzatul a savarsit o infractiune si necesitatea imperativa de a proteja ordinea publica. Aceeasi jurisprudenta admite ca, in masura in care si dreptul national o recunoaste, anumite infractiuni pot cauza o tulburare a societatii de natura sa justifice o detentie preventiva, datorita gravitatii deosebite a infractiunilor si a reactiei particulare suscitate asupra opiniei publice de astfel de fapte. Prin urmare, Tribunalul constatand existenta indiciilor temeinice privind savarsirea faptei prevazute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) si i) C. pen., a respins propunerea de arestare preventiva a inculpatului, dar a luat masura obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea, in totala contradictie cu indeplinirea cerintelor mai sus aratate.
(Decizia penala nr. 287 din 15 martie 2010, Sectia penala, dr. M.B.)
Prin incheierea penala nr.14 din 16.02.2010 a Tribunalului Arad pronuntata in dosarul nr. 894/108/2010, a fost respinsa propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad pentru arestarea preventiva a inculpatului F.F.A.
In baza art. 146 alin. 111 raportat la art. 145 Cod procedura penala s-a dispus obligarea inculpatului ca pe o perioada de 30 de zile sa nu paraseasca localitatea de domiciliu, decat cu incuviintarea procurorului, stabilind totodata in sarcina acestuia urmatoarele obligatii: sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; sa se prezinte la postul de politie S.G., conform programului de supraveghere intocmit de acest organ de politie, sau ori de cate ori este chemat; sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea procurorului sau a instantei; sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme; sa nu se apropie de membrii familiei O., de martorii audiati in prezentul dosar si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
Inculpatului i-a fost atrasa atentia cu privire la dispozitiile art. 145 alin. (3) Cod procedura penala.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul, analizand dosarul de urmarire penala nr. 265/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, prezentat de procuror odata cu sesizarea pentru luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul F.F.A., a retinut urmatoarele:
Prin ordonanta din 15.02.2010, data in dosarul nr. 265/P/2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Arad s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatul F.F.A. pentru comiterea infractiunii de omor calificat prevazuta de art. 174, 175 alin. (1) lit. a) si i) Cod penal, retinandu-se in fapt ca, in noaptea de 20/21.07.2008, in jurul orei 23.00, victima D.V., in timp ce se deplasa pe o strada din localitatea S.G., in apropierea locuintei sale, a fost lovit de inculpatii O.F.G., O.C.M. si F.F.A., in zona capului cu o bata, astfel incat victima a cazut in stare de coma, iar in data de 04.08.2008 a decedat la Spitalul Clinic Judetean Timisoara.
Prin incheierea nr. 5 din 20 ianuarie 2010, pronuntata in dosar nr. 312/108/2010 al Tribunalului Arad, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor O.F.G. si O.C.M.
Fata de inculpatul F.F.A., la data de 15 februarie 2010, s-a luat masura retinerii pe timp de 24 ore.
La data de 16 februarie 2010, Parchetul de pe langa Tribunalul Arad a solicitat sa fie luata masura arestarii preventive pentru 29 de zile, fata de inculpatul F.F.A., intemeiata pe dispozitiile art. 143 Cod penal si art. 148 lit. f) Cod penal.
In motivarea propunerii de arestare preventiva s-a aratat ca inculpatul a comis o infractiune grava pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, existand totodata si probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Audiat in cadrul procedurii prevazute de art. 149/1 Cod procedura penala, inculpatul a aratat ca nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat.
Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, si anume declaratiile martorilor: T.P., s.a., s-a retinut ca o partea din acestia il plaseaza pe inculpatul F.F.A. la locul faptei alaturi de inculpatii O. ceea ce constituie indicii din care rezulta presupunerea ca a participat la comiterea de acte materiale ce intra in continutul infractiunii pentru care se deruleaza cercetari, de omor calificat prevazuta de art.174, art. 175 lit. a), i) Cod penal, sub acest aspect fiind incidente dispozitiile art. 143 Cod procedura penala.
Pe langa conditia prevazuta de textul din lege antementionat, pentru luarea masurii arestarii preventive se impune sa fie indeplinit si unul din cazurile la care se refera art. 148 Cod procedura penala, in cauza fiind invocat cel de la litera f).
In ce priveste cazul de la litera f), arestarea unei persoane se poate dispune daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta in legatura cu care este cercetat este mai mare de 4 ani inchisoare si exista probe certe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Este adevarat ca pentru infractiunea cu privire la care a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpat este prevazuta o pedeapsa mai mare de 4 ani inchisoare, dar pericolul concret pentru ordinea publica, in cazul lasarii inculpatului in stare de libertate, nu este probat prin probe certe si nici motivat in particular, referirea procurorului fiind una cu caracter general derivata din pericolul social generic al faptelor pentru care este urmarit penal inculpatul.
Din actele dosarului rezulta ca de la data la care au fost inceputa cercetarile si pana in prezent, inculpatul locuieste si munceste in sat S.G., fara sa fi avut vreun incident cu locuitorii sau familia victimei derivat din fapta penala in care a fost implicat.
Avand in vede aceste imprejurari si tinand cont de faptul ca , pericolul pentru ordinea publica are in vedere o categorie de riscuri care ar tulbura ordinea sociala, fie prin trezirea unui sentiment de indignare in randul publicului (ceea ce este posibil in cazul unor fapte larg mediatizate, a unor fapte cu consecinte importante din punct de vedere material sau uman, cum ar fi cazul unor fraude de proportii, care au afectat un numar ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vatamarea ori decesul mai multor persoane), fie prin crearea sau mentinerea unei stari de tensiune in randul publicului sau al unui grup important de persoane, prima instanta a apreciat ca gravitatea acuzatiilor formulate impotriva inculpatului nu poate justifica unilateral arestarea preventiva a acestuia.
In acest context, avand in vedere conditiile concrete in care se retine ca a fost comisa fapta, situatia si pozitia procesuala inculpatului Filip si a celorlalti doi inculpati, din care unul este arestat preventiv, precum si datele cuprinse in fisa de cazier judiciar, din care s-a retinut ca inculpatul F.F.A. nu este cunoscut cu antecedente penale, si in procesul-verbal intocmit la 14.01.2010 de agentul de politie R.C.F., in care nu apare expres numele acestui inculpat ci doar o referire cu caracter generic la familia F. dupa indicarea in detaliu a faptelor pentru care a fost cercetat O.F.G., de asemenea inculpat in dosar si arestat preventiv, precum si dispozitiile art. 136 alin. ultim Cod procedura penala, prima instanta a apreciat ca luarea fata de acesta a masurii arestarii preventive nu este oportuna, luarea unei masuri preventive neprivative de libertate fiind suficienta si proportionala scopului urmarit de lege pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, fara ca ordinea publica sa fie grav afectata, interesul particular al inculpatului derivat din respectarea dreptului de libertate neputand fi infrant de cel general derivat din mentinerea ordinii publice.
Pe langa cele aratate, prima instanta a avut in vedere si Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei care prevede ca detentia provizorie nu poate fi ordonata decat daca persoana in cauza este banuita ca a savarsit o infractiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista cel putin unul din urmatoarele pericole: pericol de fuga, pericol de obstructionare a cursului justitiei si pericol de a comite o noua infractiune grava. De asemenea, daca nu se poate stabili existenta niciunuia dintre aceste pericole, detentia se poate justifica, exceptional, in anumite cazuri in care se comite o infractiune deosebit de grava.
Raportand aceste reglementari internationale la prezenta speta, prima instanta a constatat ca nu poate fi identificat niciunul dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatului in sensul prevazut de art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar pentru a preintampina o eventuala sustragere a acestuia de la urmarirea data fiind acuzatia grava ce ii-a fost adusa la cunostinta de cateva zile, prima instanta , avand in vedere dispozitiile art. 146 alin. 111 a luat fata de acesta masura obligarii de a nu parasi localitatea, in conditiile prevazute de art. 145 Cod procedura penala.
Astfel, pe o perioada de 30 de zile inculpatului i-a fost interzis sa paraseasca localitatea de domiciliu fara incuviintarea organului de urmarire penala.
Pe durata masurii, inculpatul va fi obligat sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la postul de politie S.G., conform programului de supraveghere intocmit de acest organ de politie, sau ori de cate ori este chemat; sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea procurorului sau a instantei; sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme; sa nu se apropie de membrii familiei O., de martorii audiati in prezentul dosar si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect.
Inculpatului i-a fost atrasa atentia cu privire la dispozitiile art. 145 alin. (3) Cod procedura penala.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 1491 Cod procedura penala, prima instanta a respins propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Arad pentru arestarea preventiva a inculpatului F.F.A., dar a luat fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi localitatea fara incuviintarea procurorului.
Impotriva incheierii penale nr. 14 din 16.02.2010 a Tribunalului Arad pronuntata in dosarul nr. 894/108/2010 a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara la data de 19.02.2010, sub nr. 894/108/2010.
In motivarea recursului, procurorul a aratat ca incheierea recurata este netemeinica si nelegala, deoarece, desi s-a retinut existenta indiciilor temeinice s-a avut in vedere Recomandarea nr.(80)11 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei considerandu-se ca lasarea in libertate a inculpatului nu reprezinta un pericol social.
S-a mai aratat ca in cauza exista nu doar indicii ci chiar certitudinea ca inculpatul a savarsit acea fapta de omor calificat, care prin natura ei determina un pericol social ridicat.
Din analiza incheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate si analizate din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. ,Curtea a retinut urmatoarele:
Curtea a considerat ca sunt intrunite cumulativ exigentele imperative ale art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedura penala, in sensul ca exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit infractiuni care sunt pedepsite de legea penala cu inchisoare mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate reprezinta un pericol concret pentru ordinea publica, raportat la modul in care inculpatul si-a desfasurat activitatea infractionala, la locul si timpul comiterii faptei retinute in sarcina acestuia .
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene la momentul arestarii nu este inca necesar sa se stabileasca in mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura exacta a infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua investigatiile in scopul de a confirma sau de a inlatura temeiurile arestarii.
Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmaririi penale (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii,din jurisprudenta CEDO).
Nu trebuie stabilita, asadar, vinovatia unei persoane in acest stadiu, acesta fiind scopul urmaririi penale in urma careia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata (cauza N.C. conta Italiei) . De asemenea, nu este necesar sa se constate ca a fost savarsita o infractiune sau ca persoana privata de libertate a savarsit o infractiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
In cauza, din declaratiile martorilor M.C.S. s.a. au fost dovedite indiciile temeinice ca inculpatul a savarsit infractiunea de omor calificat fata de victima D.V. pe care in noaptea de 20/21.07.2008 a lovit-o in mod repetat in zona capului cu bate si pumnii alaturi de ceilalti doi coinculpati, fapt care a determinat decesul victimei.
Referitor la pericolul social, Curtea a constatat ca acesta exista, raportat la natura infractiunii, omor calificat, de un grad ridicat de violenta, modul in care inculpatul a actionat si consecintele activitatii sale.
Astfel, desi instanta de fond a retinut existenta indiciilor temeinice privind savarsirea faptei si aplica masura obligarii de a nu parasi localitatea, considera in contradictie cu cele aratate ca lasarea in libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol social raportat si la Recomandarea nr.(80)11 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei.
In esenta, pentru arestarea inculpatului, in afara conditiilor de procedura, pe fond doua sunt conditiile avute in vedere de legiuitor: existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala (art 143 C. proc. pen.) si, respectiv, existenta unuia dintre cazurile de arestare prevazute de art. 148 lit. a) - f) din C. proc. pen.
Ambele conditii examinate anterior, sunt regasite si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (existenta probelor verosimile de a banui ca acuzatul a savarsit o infractiune si, respectiv, necesitatea protejarii ordinii publice), admitandu-se ca, in masura in care si dreptul national o recunoaste, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o reactie particulara a opiniei publice, anumite infractiuni pot suscita o tulburare a societatii de natura sa justifice o detentie preventiva.
In ceea ce priveste respectarea dreptului la libertate al inculpatilor, in sensul ca masura arestarii preventive are un caracter exceptional, stare de libertate fiind cea normala, fiind de neadmis mentinerea starii de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudenta CEDO, instanta retine ca aprecierea necesitatii luarii si mentinerii unei masuri preventive trebuie sa se faca luandu-se in considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a se constata in ce masura exista indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate, fara a se aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, in sensul de a se urmari existenta unui just echilibru intre masura arestarii preventive, pe de o parte, si interesul public de protectie a cetatenilor impotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savarsire a faptei cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului, pe de alta parte.
De asemenea, instanta apreciaza ca lasarea in libertate a inculpatilor ar genera cresterea sentimentului de nesiguranta al populatiei si ar fi de natura a conduce la scaderea increderii populatiei in capacitatea de protectie a organelor statului, acesta avand obligatia pozitiva de a adopta o legislatie penala, dublata de mecanismul care sa asigure aplicarea sa, capabila sa descurajeze comiterea de fapte ce pun in pericol viata cetatenilor.
Avand in vedere aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, impotriva incheierii penale nr. 14 din 16.02.2010 a Tribunalului Arad pronuntata in dosarul nr. 894/108/2010, a casat incheierea recurata si rejudecand potrivit art. 136, art. 1491 raportat la art.143 si art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedura penala a dispus arestarea preventiva a inculpatului F.F.A. pe o durata de 29 zile potrivit art. 149 C. proc. pen.