Masurile procesuale. Prelungirea arestarii preventive
C.proc.pen., art. 155, art. 159, art. 143, art. 148 lit. f), art. 140
Decizia nr. 25/02.06.2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5 parag. 3
Jurisprudenta C.E.D.O.: cauza Labita versus Italia; cauza Neumeister versus Austria; cauza Letellier versus Franta
Decizia nr. 25/02.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, stabileste ca sintagma folosita de art. 159 alin. (8), fraza a II-a, C.proc.pen. se interpreteaza in sensul ca "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate", are caracter imperativ si nu de recomandare, iar pct. "2" stabileste ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate. Instanta de recurs apreciaza ca aplicabilitatea acestei decizii trebuie particularizata la conditiile fiecarui caz in parte.
Decizia nr. 25/02.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, in procedura solutionarii recursului in interesul legii vizand modul de aplicare a prevederilor art. 159 alin. (8) C.proc.pen. este incidenta in cazul in care declaratiile de recurs sunt inregistrate la instanta de fond inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate, pentru ca instanta de recurs sa se afle in situatia obiectiva de a putea judeca recursul astfel declarat.
Aceeasi decizie nu isi gaseste, insa, aplicarea in situatii imposibile generate de declararea cailor de atac, de catre cei indreptatiti, dupa expirarea perioadei anterioare de arest preventiv.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 643/R din 18 iunie 2009
Prin incheierea penala nr. 79/CC din 11.06.2009, in baza art. 159 alin. 7 C.proc.pen. raportat la art. 155 C.proc.pen. si cu aplicarea art. 143 C.proc.pen. si art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., a fost admisa cererea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara si s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor.
Pentru a pronunta aceasta incheiere penala, Tribunalul Timis a retinut urmatoarele:
Prin cererea introdusa si inregistrata la Tribunalul Timis sub nr. 3618/30/2009 la data de 09.06.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara a solicitat prelungirea arestarii preventive a inculpatilor.
Analizand propunerea parchetului, prin prisma motivelor mentionate in cuprinsul acesteia, Tribunalul Timis a considerat ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 155 din Codul de procedura penala masura arestarii preventive poate fi prelungita daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
Analizand actele din dosarul de urmarire penala tribunalul a constatat ca temeiurile care au determinat luarea initiala a masurii arestarii preventive, precum si cele avute in vedere la prelungirea starii de arest preventiv, subzista si justifica privarea, in continuare, de libertate a celor 12 inculpati din prezenta cauza.
In ceea ce priveste existenta unor indicii care sa determine presupunerea rezonabila ca inculpatii ar fi comis faptele pentru care sunt cercetati in dosarul parchetului, tribunalul a observat ca din actele puse la dispozitie de parchet rezulta o astfel de banuiala.
Pe de alta parte, raportandu-se la imprejurarile cauzei, tribunalul a apreciat ca referitor la persoana inculpatilor, lasarea acestora in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica.
Totodata, tribunalul a constatat ca inculpatii F., G., S. si I. sunt cunoscuti cu antecedente penale, fiind condamnati pentru comiterea unor infractiuni cu violenta. In acelasi timp, inculpatul F. a fost sanctionat administrativ pentru comiterea unei fapte cu violenta.
S-a mai retinut ca intr-o societate democratica dreptul oricarei persoane la viata, integritate corporala, libertate si demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. In acest context, s-a apreciat ca neluarea unor masuri preventive fata de anumite persoane, in conditiile in care exista indicii cu privire la implicarea lor in mod repetat in incalcarea grava a acestor drepturi prin care se exprima personalitatea umana, ar justifica o sporire a neincrederii opiniei publice in realizarea actului de justitie, consecinta incompatibila cu principiile unei societati democratice.
Tribunalul a constatat ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detentia preventiva poate fi justificata atata timp cat exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a cercetarii in stare de libertate.
Or, s-a apreciat ca in prezenta cauza, un asemenea interes este evident. Cu privire la persoana inculpatilor s-a considerat ca exista suficiente suspiciuni legate de implicarea lor in comiterea unor grave fapte de violenta, alimentate si de imprejurarea ca in urma perchezitiilor au fost descoperite numeroase obiecte susceptibile de a fi folosite ca arme. De asemenea, s-a retinut ca la dosar exista suficiente indicii referitoare la faptul ca la desfasurarea activitatilor presupus infractionale au participat si alte persoane, care trebuie identificate si audiate, iar lasarea in libertate a inculpatilor nu ar face altceva decat sa ingreuneze actele de urmarire penala. Totodata, la dosarul de urmarire penala s-a constatat ca exista suficiente elemente care sa conduca la concluzia ca inculpatii sfideaza autoritatile, considerand ca nu pot fi sanctionati, sentiment determinat si de calitatea personala a unuia dintre inculpati, o situatie periculoasa si incompatibila cu principiile unui stat de drept.
La luarea masurii preventive impotriva inculpatilor, Tribunalul Timis a avut in vedere si dispozitiile art. 5 parag. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Letellier contra Frantei, admitand posibilitatea detentiei preventive a unei persoane in vederea protejarii ordinii publice, atunci cand, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice, o anumita infractiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, in prezenta cauza, fiind vorba de mai multe actiuni de o violenta deosebita si de proxenetism, tribunalul a apreciat ca lasarea in libertate a inculpatilor, prin gravitatea deosebita a activitatii acestora si prin reactia opiniei publice referitoare la persoanele implicate in asemenea operatiuni, prin care se aduce o atingere grava dreptului tuturor cetatenilor de a trai intr-un climat de liniste si siguranta, este susceptibila de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventiva a inculpatilor, masura preventiva fiind o conditie a asigurarii bunei desfasurari a procesului penal.
Pentru aceste considerente si in conditiile in care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatilor nu s-au schimbat, in baza art. 159 C.proc.pen. raportat la art. 155 C.proc.pen. si cu aplicarea art. 143 C.proc.pen. si art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. Tribunalul Timis a admis cererea formulata de Ministerul Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Timis si a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor pe o perioada de 30 zile, incepand cu data 11.06.2009 pana la data de 10.07.2009.
Impotriva incheierii nr. 79/CC din 11.06.2009 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 3618/30/2009 au declarat recurs inculpatii F., T., B. si M., recurs inregistrat la Curtea de Apel Timisoara la data de 15.06.2009, sub numarul 3618.1/30/2009.
Recursurile nu au fost motivate in scris, fiind sustinute doar oral, concluziile aparatorilor fiind consemnate in practicaua prezentei decizii.
Analizand legalitatea si temeinicia incheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum si din oficiu conform art. 3856 C.proc.pen., Curtea de Apel Timisoara constata urmatoarele:
Decizia nr. 25 din 2 iunie 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie stabileste ca sintagma folosita de legiuitor la art. 159 alin. (8) fraza II C.proc.pen. se interpreteaza in sensul ca "inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate" are caracter imperativ si nu de recomandare, iar punctul "2" stabileste ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive va fi solutionat intotdeauna inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate.
Instanta apreciaza ca aplicabilitatea acestei decizii pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie particularizata la conditiile fiecarui caz in parte.
In primul rand, urmeaza a fi analizate indeplinirea conditiilor impuse de art. 159 C.proc.pen. referitoare la procedura prelungirii arestarii preventive dispusa in cursul urmaririi penale pentru a se putea analiza daca neindeplinirea conditiei impusa de art. 159 alin. (8) C.proc.pen. este urmare a culpei organelor judiciare sau este consecinta exercitarii de catre inculpati a drepturilor procesuale. Aliniatul 1 al art. 159 C.proc.pen. obliga procurorul care efectueaza urmarirea penala ca inainte cu 5 zile de expirarea duratei arestarii preventive sa depuna dosarul la instanta, conditie indeplinita in speta de DIIICOT Serviciul Teritorial Timisoara, sesizand instanta competenta la data de 9.06.2009 , in conditiile in care durata arestarii preventive dispusa prin incheierea penala nr. 65/15.05.2009 a Tribunalului Timis expira la data de 14.06.2009. Instanta sesizata cu propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara, avand ca obiect prelungirea arestarii preventive a inculpatilor a acordat termen de judecata la 11.06.2009 si in vederea garantarii dreptului la aparare si pentru a da posibilitatea aparatorilor alesi ai inculpatilor sa studieze dosarul, a procedat la citarea telefonica a tuturor aparatorilor (fila 31- 42 dosar fond ), carora le-a acordat termen la data de 10.06.2009 pentru a studia dosarul.
La data de 11.06.2009 instanta, in temeiul art. 159 alin. (7) raportat la art. 155 C.proc.pen. cu aplicarea art. 143 C.proc.pen. si art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., a admis cererea DIICOT Serviciul Teritorial Timisoara si a dispus prelungirea duratei arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile a inculpatilor T., F., G., B., I., S., F., zis "C.", M., S., T., C., C.N., incheiere pronuntata in sedinta publica la ora 13, 00, in prezenta inculpatilor aflati in stare de detentie. Cu ocazia pronuntarii, doar inculpatii S. si I. au declarat recurs, ceilalti inculpati, personal sau prin aparatori alesi, declarand ca isi rezerva dreptul de a declara calea de atac in termen de 24 de ore. Ceilalti inculpati au formulat, personal sau prin aparator, declaratii de recurs pe care le-au depus la locul de detinere, respectiv Arestul IPJ, in data de 12.06.2009, vineri, instanta procedand la solutionarea acestor recursuri in data de 13.06.2009, zi de sambata.
Inculpatii recurenti T., B., F. si M. au promovat calea de atac prin posta, asa cum rezulta din plicurile anexate la declaratiile de recurs, declaratii care au ajuns la instanta de fond la datele de 15.06.2009, in cazul inculpatului F., si la 16.06.2009, in cazul celorlalti trei inculpati. De altfel, asa cum rezulta din analizarea plicurilor de corespondenta, declaratiile de recurs ale inculpatilor poarta data de 15.06.2009, cand au fost operate la Ghiseul nr. 1 Timisoara, ajungand la instanta de fond a doua zi.
Pentru ca decizia nr. 25 din 02.06.2008 la care s-a facut referire de catre inculpati sa isi gaseasca aplicabilitatea in cazul acestora ar fi fost necesar ca declaratiile de recurs sa fie inregistrate la instanta de fond inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii penale atacate, pentru ca instanta de recurs sa se afle in situatia obiectiva de a putea judeca recursul. Recursul in interesul legii la care s-a facut referire de catre inculpati priveste doar situatia mentionata mai sus si nu isi poate gasi aplicabilitatea in situatii imposibile generate de declararea cailor de atac in modalitatea aratata. In aceiasi ordine de idei, instanta de recurs apreciaza ca punctul "2" al deciziei la care se face referire stabileste anumite reguli ce vizeaza buna administratie a justitiei. Aceasta concluzie se desprinde din analizarea considerentelor deciziei in interesul legii pronuntate, precum si din expunerea de motive, instanta suprema vorbind despre contextul de reglementare a procedurii prelungirii arestarii preventive dispusa in cursul urmaririi penale, circumscrisa dispozitiilor art. 159 C.proc.pen., cu evidentierea modalitatilor concrete de realizare si termenele ce trebuie respectate in raport cu succesiunea fiecarui moment. A da o alta interpretare recursului in interesul legii, prin omisiunea luarii in considerare a motivarii oferita de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, ar duce la ignorarea scopului pentru care s-a pronuntat acest recurs in interesul legii.
In prezenta speta, termenele reglementate de art. 159 C.proc.pen. cu privire la obligatia fiecarui participant la proces de a se incadra inauntrul acestora a fost respectata, iar imposibilitatea instantei de recurs de a proceda la solutionarea recursului inauntrul duratei arestarii preventive dispusa prin incheierea anterioara s-a datorat exclusiv modalitatii in care inculpatii au inteles sa isi valorifice drepturile procesuale. Scopul deciziei nr. 25 din 02.06.2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 372 din 03.06.2009, a fost acela de a responsabiliza instanta si a nu proceda la tergiversarea inutila a cauzelor, obligand-o sa manifeste celeritate in solutionarea acestora.
Cu privire la solutia propusa de catre aparatorii alesi ai inculpatilor, respectiv aceia de a se constata incetata de drept masura arestarii preventive dispusa in cauza, urmare a nesolutionarii deciziei, inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii atacate, instanta de recurs apreciaza ca o asemenea solutie nu se regaseste in dispozitivul sau in considerentele recursului in interesul legii si prin urmare nu poate adauga la lege. Mai mult, recursul in interesul legii nu reglementeaza sanctiunea aplicabila in cazul nesocotirii, din motive neimputabile instantelor, fie celei de fond, care a procedat la prelungirea duratei arestarii preventive, fie celei de recurs, care a procedat la solutionarea recursului dupa expirarea duratei arestarii preventive dispusa anterior incheierii penale, acestui termen si nici consecinta nerespectarii lui.
Pe de alta parte, in materia arestarii preventive este aplicabil, in continuare, art. 1403 alin. (8) C.proc.pen., potrivit caruia, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei masuri, nu este suspensiv de executare, precum si art. 159 alin. (9) C.proc.pen., potrivit caruia, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Cele doua articole aplicabile in speta, nu pot fi interpretate alternativ, fiecareia urmand a i se da efectul avut in vedere de legiuitor raportat, insa, si la datele concrete ale fiecarei spete.
In privinta motivelor de temeinicie a mentinerii arestarii preventive, instanta de recurs apreciaza ca temeiurile avute in vedere la luarea si ulterior prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor nu s-au modificat si ele justifica in continuarea privarea de libertate a inculpatilor. Impotriva acestora continua sa existe indicii temeinice privind comiterea infractiunilor mentionate detailat pentru fiecare inculpat in parte in cererea adresata instantei de judecata, prin care s-a solicitat prelungirea duratei arestarii preventive, iar din probele administrate exista pericolul periclitarii urmaririi penale si ingreunarii desfasurarii in continuare a cercetarilor in situatia in care s-ar dispune punerea in libertate a inculpatilor. Instanta de recurs isi insuseste motivarea primei instante referitoare la incidenta dispozitiilor art. 148 C.proc.pen in privinta pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatilor.
Prin urmare, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a fost respins recursul declarat de inculpati.